Articole publicate în categoria ‘ZZ

Erotokritikon

luni, martie 26th, 2012

Ei sunt trei: Șerban Foarță din Timișoara, Luca Pițu din Iași (sau Focșani, sau Cneajna of Moldavia) și Nicolae Leahu din Bălți (sau Drochia).

Dumitru Crudu n-are dreptate. Ca de obicei. Erotokritikon. Făt-Frumos, fiul pixului (vol.I) nu e nici eseu, nici proză. Nicolae Leahu & Ko. și-a numit cartea poem-lexicon. E voia boierului & Ko. Erotokritikon ar fi trebuit să treacă testul moralității prin experții Agenției de Protecție a Moralității. Nicolae Leahu & Ko. a pus cuvintele, scriitorii, personajele literare să facă dragoste. Să se iubească ca într-un film de Tinto Brass. Acolo se iubesc otova Don Quijota, Guguță, Gobsec, Chirița, Ivan Turbincă, Dracula, Q Veta și restul cuvintelor limbii române.

Profesorul Nicolae Leahu n-are dreptul să vorbească despre cartea sa la orele de literatură. Este un imperialist literar.

Dumitru Crudu are, totuși, uneori, dreptate. Este al naibii de periculos să scrii despre cărți într-un oraș cu literați supărați. De aia Nicolae Leahu & Ko a ales să stea în Bălți. Un oraș cu 1)un primar komunist, care nu-l poate înțelege pe Făt-Frumos, fiul pixului; 2)cu o biserică în stil brâncovenesc, inaugurată de regele Carol al României, dar (h)abitată de părintele Marchel, care nu-l înțelege pe Făt-Frumos, fiul pixului; 3)cu strada arhitectului A.Șciusev, care are 24 de clădiri pătrate și primitive, care nu știu de fiul pixului; 4)cu scriitorul Nicolae Leahu și cu scriitorii zburdalnici din Ko, care știu de pix, de un petic de hârtie și de un genunchi, fiind drumeții de onoare ai literelor.

Ei se întâlnesc undeva. Acești trei scriitori care nu sunt supărați. Nu știu unde. O fi fiind Timișoara. O fi fiind Drochia. O fi fiind Cneajna off Moldavia. Numai Dumitru Crudu știe unde. Oricum, n-are dreptate.

(Acest text, foarte aproximativ, a fost spus joi la lansarea de la Bălți a cărților lui Nicolae Leahu.  A fost scris vineri, când președintele depunea jurământul pe Constituție. A fost șters de două ori, pe când căutam cine a fost la sfințirea bisericii din Bălți. A fost publicat luni. Aici. Iar Dumitru Crudu n-are nimic cu el. Doar o tangență. Ambii locuim într-un oraș cu scriitori supărați.)

Noaptea cărților deschise. Azi

miercuri, martie 21st, 2012

Când se topește zăpada, când se alege președintele, când se dezgheață țevile de apă puse aiurea, când pungile de plastic zboară vesel prin crengile dezgolite ale urbei, când vara nu-i ca iarna, când poeții vor să se bată în de ei și când ziua ajunge din urmă noapte, atunci Librăria din Centru vă oferă o noapte în care să vorbească poezia.

Pur și simplu, Vă așteptăm pe toți să ne citiți un poem sau două. Să fim un pic mai buni. Să ne vedem. Să discutăm. Să oferim o șansă tinerilor. Să credem că poezia este un lucru util. Să vorbim despre Matei Brunul sau Capcanele istoriei, despre Țesut viu sau Kostas Venetis. Să vorbim despre lucruri de care ne rușinăm să le spunem în celelalte zile.

Intrarea e liberă. Cărțile sunt deschise. Îngerii lui Brumaru vă așteaptă. Și Viorel este.

De la ora 18.15 până aproape de miezul nopții cărțile, toate cărțile, se vor vinde cu o reducere de 20 la sută. Librăria 9 și Librăria din Hol vor fi deschise până la 21.00. Librăria din Centru va fi deschisă până aproape de miezul nopții.

Oamenii președintelui

luni, martie 19th, 2012

Era prima oră. A zilei de 16 martie.

Trei bărbați, trecuți de 40 de ani, obosiți de timp, dar încă cu ochi strălucitori, veniți de la țară și îmbrăcați în haine pentru oraș, mergeau  pe strada București.  Spre Palatul Republicii. Unul dintre ei încerca la telefonul mobil să indice coordonatele unde se află: „Pe Pușkina suntem”.

Chișinăul, care pare un sat mic pentru ruși și un oraș urât, foarte urât, pentru australieni, intimidează de fiecare dată oamenii veniți de la țară. Erau combatanții. Care se duceau să apere alegerea președintelui Timofte.

Internauții komuniști i-au numit „cei de la coada vacii”.

Și mi-a fost dragă vaca. Care oferă o speranță mai mare decât claviatura. Laptele se mulge hăt după hrănit, țesălat, curățat balega, spălat pulpa.

Acești oameni au venit la Chișinău după o speranță. La 16 martie 2012 ea se numea alegerea președintelui.

„Delete”-ul și „enter”-ul sunt la 8 mm unul de altul. Al naibii de aproape.

Cercul al nouălea. Valea a cincea

marți, martie 13th, 2012

În căutarea lui Virgiliu,  moldovenii au furat al XXXV-lea cânt. Au cucerit a cincea vale. Și au plodit-o cu pedofili castrați. Au interzis intrarea homosexualilor în valea lor. S-au supărat pe un sondaj latin. Care a zis că valea a cincea e plină de iubărețe.

Așa greu, prin cele șapte brâie ale purgatoriului, au găsit moldovenii și Serafima Cozonac omul de vineri pentru valea a cincea.

E bine să se știe, totuși, că desfrânații, lacomii, zgârciții și risipitorii, mânioșii, ereticii, sâlnicii, sinucigașii, hulitorii, sodomiții, cămătarii, pezevenghii, seducătorii și lingușitorii, simoniacii, ghicitorii, pungașii, ipocriții, hoții, sfătuitorii de rele, ursitorii de dezbinări, calpuzanii, trădătorii sunt proprietatea lui Dante. Din Divina comedie. Volumul întâi. Ei sunt adunați în alte văi. Și-n alte ceruri.

A mai fost un epigon a lui Dante. Care s-a oprit la volumul I. Nikolai Vasilievici Gogol. „Infernul” lui s-a numit  Suflete moarte.

Cărțile au fost în Librăriile Cartier. Dar sunt foarte periculoase pentru lectură. Și pentru binele genetic al națiunii e bine că au dispărut. Sau sunt pe cale de dispariție.

Ultima virgină

vineri, martie 2nd, 2012

Era 1989. Încă nu apăruse romanele lui Costică Cheianu, Alexandru Vakulovski, Dumitru Crudu, Iulian Ciocan sau Emilian Galaicu-Păun (e ordinea cronologică a aparițiilor). Publicasem într-un ziar, care până în 1955 s-a numit „Stalineț”, apoi „Kișinevskii Universitet”, apoi nu mai știu cum (nu știam nici de „Kișinevskii Universitet”, dacă nu era grija deosebită a bibliotecarilor de la Națională și memoria doamnei Silvia Grosu) un text: „Nuța lui Ion Druță, ultima virgină a literaturii moldovenești contemporane”.

Răsfoindu-le, am văzut fețe și nume cunoscute. Am avut două constatări. 1) Mârlanii de atunci sunt mârlanii de azi. 2) Naivii de atunci sunt naivii de azi. Nu s-a schimbat nimic. Poate ne-am împuținat. În fața viitorului.

Ion Druță a găsit în câmpia Sorocii o căruță cu fân, doi cai, un pod îngust, un amurg, o fecioară, un băiat și un coșuleț.

„Nuța și-a pierdut coșulețul în fân și tot căutându-l a dat cu obrazul de umărul lui. Mircea s-a pomenit cu hățurile răsucite și tot descâlcindu-le, a găsit cu cotul un sân mic și vârtos.”

„Nuța se frământa în jalea ei, scoate ochii cuiva. Îl mușcă, îl bate cu picioarele și fustișoara cenușie urcă trădător spre brâu”.

„În pragul prăpastiei și-a zis deodată Mircea – stai, frate, ce fac eu. Cel puțin podul să-l trecem. Încolo – vedem”.

E din „Povara bunătății noastre” de Ion Druță. Din anii 60 ai secolului trecut.

Tot Serafima Cozonac, prezident

joi, martie 1st, 2012

Noi, Valera Pelin, Vasea Colţun, Borea Gavriliuc, Vanea Draconu, Victor Bulbuc, Jorică Rărunchi, Olimpia Buturugă, Grişa Rotaru, Liuba Pelin, Anastasia Rărunchi, Seva Traur, Zahar Ivanovici Trosnet, Eduard Vrabie, Voldemar Inokentievici Koşkin,Lioha Şustrîi, Ghena Glod, Mişa Pleoaşcă, Căpitanul Potapov, Ilarion Cimpoi, Esmeralda, Tristan şi Isolda, Motanul Muric, Goşa Dubăsarskii, Ionel Gavriluc, Academicianul Amihalachioae, cetățeni ai Planetei Moldova, avem principii și valori. Stăm băț pe poziție. Suntem beton.

Și azi, ca și ieri, o propunem la funcția de prezident al țării pe Serafima Cozonac.

Tragem mare nădejde că Serafima Cozonac va fi votată de toți cei 101 de sluji ale poporului.

Ea corespunde întocmai criteriilor înaintate de Filtru: este neafiliată politic, cunoaște limba de stat și n-a fost niciodată membră de partid komunist, n-a fost nici pioneră, n-a fost nici octombrică, n-a fost nici komsomolistă. Din contra.  A făcut pușcărie. La ruși. A trăit oleacă în Statele Unite.

Ar putea un pic să-l deranjeze pe Voronin. Serafima Cozonac este baba globală și e șefa Nekrotitaniumului. Dar asta înseamnă că vectorul european al RM va rămâne ferm. Este o profesionistă și e o româncă de-a noastră, din Basarabia.

Pentru a vorghi cu ea nu e nevoie să o cătați pe skype. O puteți vedea în fiecare luni, la ora 20.00 la FoosBook (str.București nr.68, etajul 4 rusesc). Iar dosarul ei se află în 36 de exemplare (atâtea au mai rămas din cele 666) în Librăriile Cartier. Șpaga pentru a te uita în dosar e de 113 lei moldovenești. Așa-i tariful la Wikileaks-ul moldovenesc.

Când va ajunge prezident dosarul Nekrotitanium va fi și mai scump. Sau nu va fi deloc.

Portretul Serafimei Cozonac va fi prins cu țânti în capurile tuturor funcționarilor publici. Serafima Cozonac are de gând să trăiască 400 de ani. Așa că pe 400 de ani nu mai avem bătaie de cap cu alegerea prezidentului. După aia va ieși la pensie.

Portretul ei a fost realizat de Roman Tolici. El a fost multiplicat în 666 de exemplare originale. Pentru aleși. Poate fi xeroxat în 3,6 milioane de exemplare. Dar acelea vor fi copii. Pentru prostime.

Prezidentu  arată așă:

„… aici nu mai hotărăsc eu dacă te las sau nu. Nici Bulbuc nu hotărăște, nici Trosnet, nici Timofei, nici Delta și nici măcar generalul Dovjenko!”

Citat închis din cartea deschisă „Nekrotitanium. Cyberpunk moldovenesc” de Planeta Moldova. Ilustrații de Roman Tolici. Editura Cartier, 2010.

Tț!

luni, februarie 27th, 2012

Tț!

El alege președintele.

Nu faceți zgomot

vineri, februarie 24th, 2012

Liniște!

Ei aleg președintele.

Caut e-machetator

marți, februarie 21st, 2012

Nu am datele situației demografice din Republica Moldova. Dar la Cartier e o explozie demografică. Cei mai grijulii tați sunt la Cartier. Cele mai atente mame sunt la Cartier.

De aia, din aprilie, angajăm machetator.

Culoarea ochilor, înălțimea, bogăția podoabei capilare, orientarea sexuală, orientarea religioasă nu contează. Cultura generală e obligatorie. Cunoștințele profesionale sunt indispensabile. Biografia lui Steve Jobs poate să n-o cunoască, dar Mac-ul trebuie să-l poată îmblânzi. Fumatul este un dezavantaj. Încălțămintea murdară este un dezavantaj. Fanii rock-ului au un mare avantaj. Cont pe „Odnoklassniki” și „V kontakte” este un dezavantaj. Bunul simț este un avantaj.

Puteți încerca pe: erizanu@cartier.md.

Cea mai frumoasă revoluție, cel mai bun înger

luni, februarie 20th, 2012

Cartea „Aceasta e prima mea revoluție. Furați-mi-o” de Maria-Paula Erizanu a fost desemnată câștigătoarea Premiului Special al Juriului al Fundației UNESCO și al German Book Art Foundation, prin intermediul Târgului Internațional de Carte de la Frankfurt, pentru cea mai frumoasă producție de carte a anului 2011.

Premiul este acordat o dată în 2 ani pentru prezentare grafică, tipografică și design pentru o producție deosebită dintr-o țară cu dificultăți de producere. Premiul urmează să fie înmânat la 16 martie, la Târgul de Carte de la Leipzig, Germania.

Cartea a apărut în august 2010 la Editura Cartier în colecția C(ART)IER, coordonată de Igor Mocanu, într-un tiraj de 510 exemplare.

Conceptul grafic și designul îl semnează Vitalie Coroban.

Fotografii de Gleb Garanich (Reuters/Mediafax Foto), Veronique North-Minca, Doru Dumitru, Igor Schimbător.

Copertă realizată de Vitalie Coroban după o fotografie de Igor Schimbător.

Lectori: Em.Galaicu-Păun, Inga Druță.

Traducerea textului în franceză: Dragoș Ioan și Veronique North-Minca.

Traducerea textului în engleză: Maria-Paula Erizanu.

Tipărită pe hârtie Creme Book de 80 grame sub comanda nr. 00510 la Combinatul Poligrafic din Chișinău ( Maria Marandici, șefă de producție, Tudor Ctitor, director general).

„Aceasta e prima mea revoluție. Furași-mi-o” este recomandată de revista „Observator Cultural”, București.

Textul inițial a apărut în „Observator Cultural”, fiind girat de Ovidiu Șimonca.

Leipzigul este capitala mondială a artei poligrafice. Recunoașterea meritelor unui editor la Leipzig este recunoașterea supremă printre profesioniștii cărților. Poți să nu mai scrii poezia „Legământ” cu „ce n-a dovedit nici tata”.

Alte premii din acest an, oferite la Leipzig, se vor duce către editori din Olanda, Germania, Elveția, Cehia, Estonia.

Alte date: producătorii hârtiei Creme Book au sistat producerea ei; Maria Marandici este pensionară; 7 aprilie 2009 a fost transformat într-o simplă zi din cele 365 din calendarul Republicii Moldova; Veronique North-Minca a plecat în  altă misiune diplomatică în Sofia.

În Librăriile Cartier au mai rămas 36 de exemplare din volumul premiat.

* * *

Cartea „Îngerul gonflabil” de Zaza Burciuladze  a obținut cel mai important premiul literar din Georgia pentru 2011: „Cel mai bun roman”.

„Kafka Instant” de Zaza Burciuladze în traducerea românească a lui Dorin Onofrei, apărut în colecția Biblioteca Deschisă, coordonată de Vasile Ernu, mai este în librării.

Sunt lucrurile bune care s-au întâmplat cu editura Cartier.

Cei care facem această editură încercăm să ne bucurăm. Bucurați-vă și voi, dacă puteți.