În 2012 Republica Moldova a fost luminată de atâta cultură și alte aparate cerești care emană IQ din oficiu, încât legiuitorii noștri liberali, democrați și liberali-democrați au considerat că bugetul de stat, într-o perioadă austeră, poate fi aurit cu banii din cartea pentru copii.

După mine, ținând cont de grija mare pe care o are editorul Iurie Bârsa pentru situația demografică din 2050 în Republica Moldova, ar fi bine ca și cartea erotică să fie scutită de TVA. Poate grijile editorului vor fi mai puțin dramatice. Pe de altă parte, ar zice legiuitorii noștri liberali, democrați, liberali-democrați, socialiști, poate și cei komuniști, iepurii nu citesc literatură erotică. Și au o situație demografică bună.

Iepurii nu citesc cărți. Nu au țară. Și nici TVA. Doar vânătorul are grijă de situația lor demografică.

Copii noștri, ca să nu fie cumva mai deștepți ca noi și să-i iubim ca pe niște iepurași, trebuie ținuți departe de carte. Să scumpim cartea pentru copiii de 3 – 6 ani cu 20 la sută! Să-i ținem departe  de carte! Și atunci, deodată, toți, vor da năvală la pubertate peste Em.Galaicu-Păun, Mircea Cărtărescu, Gheorghe Crăciun și Marcel Proust.

Mai jos, mai jos, un pic, aveți factologia vânătorilor după mistreți și cerbi. Ei vor zice că e vânătoare regală. De fapt, eufemistic vorbind, vânatul lor se numește măcel într-un țarc.

Factologia modificărilor făcute în Codul Fiscal din anul 2012

Conform  punctului  20, Capitolul 4, Titlul III al Codului Fiscal al RM din 2012 scutită de TVA este:

producția de carte și publicațiile periodice ( cu excepția celor cu caracter publicitar și erotic) de la pozițiile tarifare 4901 și 4902, precum și serviciile de editare a producției de carte și a publicațiilor periodice, cu excepția celor  cu caracterul menționat;

Pozițiile tarifare 4901 și 4902 sînt specificate in Secțiunea X, capitolul 49 al Nomenclatorului mărfurilor din RM.

4901-     CĂRŢI, BROŞURI ŞI TIPĂRITURI SIMILARE,  CHIAR ÎN FOI VOLANTE :

4901.10 – În foi volante, chiar pliate

- Altele:

4901.91 – Dicţionare şi enciclopedii, chiar în fascicule

4901.99 – Altele

4902 -    ZIARE ŞI PUBLICAŢII PERIODICE IMPRIMATE, CHIAR ILUSTRATE SAU CARE CONŢIN MATERIAL PUBLICITA:

4902.10 - Cu  cel puţin 4 apariţii pe săptămână

4902.90 – Altele

În acest nomenclator este specificată poziția tarifară 4903.  Mărfurile incluse în această poziție tarifară nu sunt scutite de  TVA.

4903 -    ALBUME SAU CĂRŢI CU ILUSTRAŢII ŞI CĂRŢI DE DESENAT SAU COLORAT, PENTRU COPII.

Codul Fiscal de anul trecut era în următoarea redacție:

scutită de TVA este: producția de carte și publicațiile periodice ( cu excepția celor cu caracter publicitar și erotic), precum și serviciile de editare a producției de carte și a publicațiilor periodice, cu excepția celor  cu caracterul menționat;

Notă: Lipsea mențiunea:  de la pozițiile tarifare 4901 și 4902.

2.     Poezii de Mihai Eminescu, Editura Cartier

3.     Tema pentru acasă de Nicolae Dabija, Editura pentru literatură și artă

4.     Bunele maniere de Angela Cara, Editura Cartier
5.     Povești, Povestiri, Amintiri de Ion Creangă, Editura Prut Internațional

6.     Unsprezece minute de Paulo Coelho, Editura Humanitas

7.     Ce? De ce? Pentru ce?, Editura Biblion

8.     Nekrotitanium. Cyberpunk moldovenesc de Moldova Planeta, Editura Cartier

9.     Nostalgia de Mircea Cărtărescu, Editura Humanitas

10.   Tenis cu moldoveni de Tony Hawks, Editura Cartier

Sunt condamnat la explicații.

iBookStore e un butic cu menire de librărie din molul iTunes al lui Apple. Deoarece suntem români complicați și chiar încercăm să respectăm cumpărătorul nostru cu acel „Cărțile Cartier sunt în toate librăriile bune” am ales cel mai bun loc pentru cartea digitală: iBookStore. Motivele filozofiei lui Jobs le-am explicat mai demult. Le repet: cartea digitală din iBookStore nu are restricții la numărul de tablete de utilizare. Spre deosebire de cărțile cu DRM (limitate la 6) care sunt pe celelalte platforme de vânzare.

Primul ebook Cartier a fost „Sex & perestroika” de Constantin Cheianu. La ancheta iBookStore în dreptul solicitării „limbă” am dat „english”. Româna nu există în opțiuni. Și a mers. În cazul romanului lui Alexandru Vakulovski „157 de trepte spre iad sau Salvați-mă la Roșia Montană” am făcut același lucru. Dar n-am reușit să adormim vigilența santinelei digitale. Și ei au modificat: „Romanian, Moldavian, Moldovan”. Același lucru s-a întâmplat și cu „Florile dalbe”.

După scrisori, scrisori cei de la iBookStore ne-au spus să completăm pentru „Țesut viu” în dreptul solicitării limbă cu abrevierea „rom” din codul ISO. Și, în prima fază, romanul în română a lui EGP, apărea cu „Romany”. În același „Codes for the Representation of Names of Languages” această abreviere este urmată și de noțiunea „tsigane”.

Au fost scrisori, scrisori. Explicații, explicații. Cărțile digitale Cartier și, de fapt, toate cărțile digitale românești, care vor ajunge cândva  la codul „rum/ron”, conform ISO 639-2,  sau „ro”, conform ISO 639-1, vor apărea cu mențiunea limbilor „română și moldovenească”. Asta n-o putem schimba. Și nici nu putem adormi vigilența santinelei digitale. Și nici nu putem să-i explicăm științific că e vorba doar de limba română. Suntem români complicați. Cu cod ISO rum/ron și ro. Dar cu română și moldovenească.

Din Viața cotidiană în orașul Chișinău la începutul secolului al XX-lea (1900 – 1918) de Lucia Sava:

„Nu există deocamdată date sistematizate referitoare la mentalitatea basarabenilor la răscrucea secolelor XIX – XX. Cu toate acestea, străinii care au cunoscut Basarabia curând după 1812 „laudă simplitatea, statornicia în credințe strămoșești, curajul față de moarte și supunerea față de autorități”.

„Aflându-se la Chișinău cu două zile înainte de Unire, acesta (Alexandru Margiloman, prim-ministru al României) scria: „Viața începe la ora 11, se lucrează până la 3. Se prânzește lung, mult, încet, fumând…”

„Nicolae N.Alexandri, membru marcant al Sfatului Țării, scria cu referire la influiența pe care a avut-o procesul de rusificare asupra mentalității basarabeanului: „Geniul slav este geniul care îl caută în permanență pe Dumnezeu, reflectat atât de bine în literatura rusă și care ne-a molipsit și pe noi. Din aceste considerente, basarabeanul nu mai este român simplu, ci un român complicat”.

Cum arăta Chișinăul, ce mânca, cum se distra, cum se îmbrăca și ce se purta, cum muncea, cum citea, cum bea și ce bea, ce fuma și cât costa fumatul, ce impozite plătea cu o sută de ani în urmă? Care era transportul urban? Cine avea grijă de ceasul din Arcul de Triumf? Cine erau hoții târgului? Ce se fura și cum se fura?Cine erau locuitorii Chișinăului?

Eu am avut o duminică frumoasă. Cu zăpadă, foc în cămin și o carte pe măsură.

A revenit la Eminescu odată cu publicarea ineditelor în 1989 de Creția, apărute ulterior în Manuscriptum în anii 90. Ineditele au fost incluse în cele 3 ediții Eminescu de la Cartier.

Și m-am simțit bine.

„Obiectivitatea este dragoste”. E citat din memorie. De la conferința Horia-Roman Patapievici. Mi-am adus aminte de el marți, 17 ianuarie, în subsolul teatrului Spălătorie. Era premiera Clean History de Nicoleta Esinencu. Cu Veaceslav Sambriș, Doriana Talmazan, Irina Vacarciuc. Un spectacol document despre Holocaustul de la periferie. Suntem un popor care am evitat să ne asumăm vina colectivă. Pentru ceea ce am făcut. Nu a fost nimic eroic. Nimic patriotic. Nimic înălțător. Ucideam evrei ca să le luăm hainele. Intram în casele evreilor ca să le luăm farfuriile și pernele. Le vindeam apă pentru a face bani.

Și m-am simțit prost. Și vinovat.

- Parlare italano? Mî iz Italii. Ne mogli zapravitsea v Ukraine. Tam card ne rabotaet. Ne mogli pomoci na benzin?

Și-a scos ghiulul. Propunându-l la schimb. Era galben. Mare. Avea ceva de bleah. Și n-avea nimic de aur. Dar era ghiul.

Un suflet cu mai mulți bani din mașină mi-a zis că îi poate da o sută de lei. Eu, cu 51 de lei în portmoneu, am zis dictatorial că-l achit eu. Cu 50 de lei.

Am refuzat ghiulul. I-am dat 50 de lei. Am închis geamul și am plecat. El a mai zis ceva în rusă. Nu mă mai interesa.

L-am văzut în retrovizor. Oprea o altă mașină.

Din cele 61 de titluri avem 5 ediții digitale. Sunt primele ebookuri Cartier. Primul ebook Cartier a fost acceptat de iBookStore la 3 noiembrie 2011. E vorba de „Sex & Perestroika” de Constantin Cheianu.

În 20 decembrie am închis librăria Casa Cărții.

Din toamna anului 2010 până în martie 2011 am avut control fiscal planificat. Așa am fost mințiți noi. Nu era planificat. Era organizat. Dacă n-au fost rezultatele necesare pentru iubitorii de cultură, atunci au mai fost schimbate două echipe de inspectori fiscali. Și trimiși la control repetat. Și după aia a mai fost un control repetat. Când am înțeles că deja e bătaie de joc.

În primăvară Ministerul Educației nu a acceptat în concursul de manuale Romăna, clasa a II. Nici n-a fost evaluată. Centimetri pătrați ai experților de la Minister nu coincideau cu centimetrii pătrați ai poligrafiștilor.

În 27 mai niște iubitori ai culturii și niște mari iubitori ai democrației în Republica Moldova au zis că e bine să facă ceva care nu e în legislația Republicii Moldova. Și au făcut. Pe 20 iunie. Ulterior avea să intre în uzul politic RM cu noțiunea de „raider”. N-am înțeles prin ce-i atractivă o editură atunci, când poți lua bani de la bănci. Chiar nu intră în capul meu.

În toamnă am aflat că sunt și judecători onești. La Curtea Supremă de Justiție. Avocatul a explicat prin noroc. Așa a fost să fie. Pe 23 decembrie am scos de sub sechestru ceea ce în vară s-a făcut în decurs de 60 de minute: ridicarea unui avocat din pat, pledoaria lui, scrisoare cu dată trecută, decizie judecătorească, sechestru pe tot aerul Cartierului.

Așa arată 2011. Pentru Cartier. Cu un Dumnezeu, care, uneori, ne iubește.

Mulțumim că ați fost cu noi.

Mulți ani vouă și celor dragi vouă!

Aceste cărți sunt căutate de cititori.

Trecea în cealaltă cameră și intra într-o altă editură. Era editura pentru autorii orgolioși. Care vroiau să-și vadă numele tipărit pe o carte. De obicei, acești autori cred că știu cel mai bine cum trebuie să fie o carte. Ei știu cum va fi coperta. Ei știu cum va fi designul și tipografica cărții. Chiar dacă nu știu ce e aia tipografică. Ei știu că în acea carte, mare, pe ultima copertă, color, va fi fotografia lor. Și va fi o biografie mare. Cu toate regalele posibile și imposibile. De obicei, ultima copertă arată ca pieptul lui Leonid Ilici Brejnev. De obicei, ei sunt cei mai mofturoși. Întotdeauna, acești autori își plătesc opera lor magna. Lanțul cărții este scriitor-tipograf-scriitor.

Aceste cărți sunt căutate de ecologiști. Ca să numere copacii tăiați pentru lucruri inutile.

Mai există cărți pentru camera a doua a editorului lui Eco. Sunt cărțile ONG-urilor moldovenești. ONG-urile fac proiecte. În aceste proiecte includ tipărirea studiilor. Studiile sunt făcute după fața și înfățișarea lor. Unele sunt utile. De puține ori. De cele mai multe ori sunt niște studii pentru a argumenta cheltuirea unor sume. Se face tender. Se ia prețul cel mai mic. ONG-știi noștri știu cel mai bine cum trebuie să arate o carte. Să fie designul frumos. Să fie coperta cu albastru regal. Regal, de fapt, e cuvântul meu. Se spune „albastru de mercedes”. Să fie scris pe copertă „Chișinău”. Și anul. Să fie o fotografie a copilului. Sau a unei rude. Sau a unui australian, care arată sexy. Cu textul se chinuie redactorii. Dar pretențiile lingvistice nu sunt esențiale. Mai au o calitate rasată ong-iștii moldoveni. Textele se trimit fără semne diacritice. Să chiorască computerile și redactorii. Lanțul acestor cărți sunt: autor-editor devenit tipograf-sclad.

Aceste cărți sunt numărate de contabili. Să fie făcute facturile.

E nevoie de cărți inutile. Pe banii lor, uneori, apar cărți.

Vreau să vă anunț oficial că vânzarea de carte și lectura în RM nu s-a ofticat. Îi este într-un cot de președinte. Cum s-a citit cu președintele Ghimpu sau președintele Voronin tot așa se citește și cu președintele Lupu.

Puteți să vă liniștiți. Va avea RM președinte. Iaca carte, care nu e un sport național, nu știu dacă va avea.

Ce este un Mac, pe atunci, știau câțiva oameni din Chișinău. Cine e Steve Jobs știua doi oameni. Întâmplător, cei doi erau de la Cartier.

Chișinăul era computerizat ca și acum. Non-Mac.

Mac-ul nu era iubit la Chișinău din cauza că nu existau programe piratate. Totul trebuia cumpărat. Iar munca intelectuală este scumpă.

Aceste două Mac-uri sunt produse în Irlanda. Au fost fotografiate de Valentin Vârtosu jr. Piciorul de scaun, intrat în cadru, face parte din conceptul fotografului.

Cu ele au fost machetate „Lunaticul nopții scitice” de Nicolae Popa, „Frumoasa lumii” de Mihai Eminescu, „Gesturi (Trilogia nimicului)” de Em.Galaicu-Păun, revista glossy „Cartier magazin” și DEI-ul.