Articole publicate în categoria ‘ZZ

Sinuciderea la moldoveni

joi, mai 17th, 2012

Un bărbat de 51 de ani din satul Porumbești, raionul Cantemir a hotărât să se sinucidă.

Unii susțineau că bărbatul e moldovean. Unii susțineau că bărbatul e basarabean. Unii susțineau că bărbatul e român. Alții ziceau că e român basarabean.

Unii ziceau că vorbea limba moldovenească. Alții ziceau că vorbea româna. Erau unii care spuneau chiar că vorbea cu chirilică. Iar alții ziceau chiar că vorbea cu latiniță.

Acest bărbat a hotărât să se sinucidă. Cu un cui. Și l-a bătut în tâmpla dreaptă.

Așa spune Gazeta de Sud.

Dar bărbatul n-a avut noroc. Medicii de această dată au intervenit prompt. Și acest bărbat n-a murit. Și-a pierdut doar parțial vederea.

„Este primul caz de acest fel în practica medicală din raionul Cantemir”, susține Gazeta de Sud.

Cazuri asemănătoare mai pot fi găsite în Nekrotitanium de Planeta Moldova. În Tenis cu moldoveni cazuri asemănătoare n-am găsit. Dar Tony Hawks, probabil, neștiind de existența acestui bărbat, l-a ocolit geografic.

Studii de teren despre sexul moldovenesc

miercuri, mai 16th, 2012

Ion ține minte.

A fost bătut de turci. A venit acasă. Și-a recăpătat demnitatea cu doi pumni dați în nevastă. Și cu două vărguțe la fundul lui Ionel.

Apoi a fost umilit de unguri. A venit acasă și și-a recăpătat demnitatea. Cu vreo doi pumni scăpați în nevastă. Și cu două palme. Lăsate pe fundul lui Ionel.

Apoi a fost umilit de ruși. A venit acasă. Și-a recăpătat demnitatea. Cu doi pumni. Scăpați în nevastă. Și cu două palme. Uitate pe fundul lui Ionel.

Ion este un tip demn. Ortodox. Creștin. Familist. Și ține minte.

Așa e poporul ista. Cu șanse egale. Uneori liberal. Alteori creștin.

Așa spune Oksana Zabujko în romanul „Polevîie isledovania ukrainskogo sexa”. Acolo Ion e ucrainean.

Marginalizații

marți, mai 15th, 2012

Inițial au dispărut din ziare și reviste. În locul lor au apărut fetele cu țâțe mari. Și buze mari.

Apoi au dispărut din televizoare. În locul lor au apărut politicienii obraznici, cu limbaj de mahala și purtare de găinar.

Mai apoi au dispărut din manualele de literatură. În locul lor au fost puși scriitorii cu monoclu și papion.

La un capăt au fost duși toți într-un ghetou.  Unii zic că e revistă literară. Sau emisiune culturală. Se ciondănesc în de ei. Își împart premii în de ei. Se luptă eroic în de ei. Trăiesc aproape ca toți ceilalți. Cu pasiuni, mici bucurii, mari necazuri.

Dar nu au dreptul să intre în buletinele de știri.

Sunt scriitorii. De azi.

Uneori, foarte rar, fetele cu țâțe mari și politicienii obraznici îi onorează. Și se fotografiază cu ei.

Peste o generație vor intra în manuale. Scriitorii de azi.

Și va fi nevoie de o fotografie.

În grădina lui Iorgu

joi, mai 10th, 2012

În Republica Moldova ești obligat să trăiești mult. Ca într-o sărbătoare.

Abia-abia ieși din Sfântul Nicolae, Crăciunul pe nou, Revelion, Crăciunul pe vechi, Sfântul Vasile, Bobotează că intri în Sfântul Valentin, Ziua armatei, Dragobete. Și s-a dus iarna.

Abia-abia ieși din mărțișor, Ziua femeii, Paștele, Blajinii că intri în Ziua muncii, Ziua Victoriei. Și s-a dus primăvara.

Vara e sfântă. E anotimpul vacanțelor și concediilor.

Abia-abia ieși din Ziua independenței, Ziua limbii că intri în Hramul orașului și ușor-ușor aștepți Crăciunul. Pe nou.

Așa se duce anul. Tot într-o sărbătoare.

În Republica Moldova ești obligat să trăiești mult.

* * *

După ce au declarat zi de odihnă Ziua reunificării celor două Germanii ( e pe la începutul lui octombrie) nemții au calculat pierderile economice cu introducerea unei noi zile de odihnă. Parcă se vorbea de vreo două miliarde de euro.

Bugetul anual al asigurărilor de stat  a sărbătorii noastre e de vreo 400 mii de euro. Cam cât două ore de lucru a Germaniei.

Iar alaltăieri, 8 mai, în ajunul zilei de odihnă de ieri, 9 mai, noi am avut zi scurtă. Să nu pierdem sărbătoarea.

Azi ne doare capul și bugetul. Dar suntem obligați să trăim. Mult. Căci vine vara.

Libertatea presei

marți, mai 8th, 2012

Acest poem biblic l-am auzit pe coridoarele Cartier-ului, Punkt-ului și scauților. De la Moni. Moni Stănilă.

Lumea se dădea în rapoarte și păreri cu ocazia Zilei Presei.

Povestea are trei parabole.

Subiectul: Un șoricel fuge de pisică. Vede o vacă. „Doamnă Vacă, mă poți ascunde și pe mine?!” „N-am unde să te ascund, doar dacă fac o balegă ca să te ascunzi în ea.” Șoarecele a căzut de acord. S-a ascuns în balega vacii. Doar codița i-a rămas afară.

A venit pisica. L-a apucat de coadă. Și l-a mâncat.

Parabola 1: Nu oricine te scoate din rahat îți vrea binele.

Parabola 2: Nu oricine te bagă în rahat îți vrea răul.

Parabola 3: Dacă te-ai băgat în rahat, atunci, fii bun, și bagă-te până la capăt.

Asta e când ești șoarece. Dar poți fi și vacă. Și rahat. Libertatea de a alege e mare.

Aromânii în căutarea unui titlu

vineri, mai 4th, 2012

Avem nevoie de un sfat înțelept. De la cititorii înțelepți ai Cartier-ului.

În revista Semn a apărut un fragment din lucrarea  lui Nicolas Trifon Les Aroumains, un peuple qui s’en va. În traducerea lui Adrian Ciubotaru. Fragmentul avea titlul  Cadril valah în epoca bizantină: intrarea aromânilor.

Cartea va apărea la Cartier. Cu titlul Aromânii, un popor pe cale de dispariție.

Dar autorul are o reținere în legatură cu titlul. Era preafrumos titlul fragmentului.

„În franceză există o ambiguitate, sugerata de „en”, (un peuple qui s’en va), care se pierde prin aceasta traducere/interpretare. Explicația, pentru „un peuple qui s’en va” e dată în Avant-propos. Tradus cuvânt cu cuvânt, „un peuple qui s’en va” dă în româna : „un popor care se duce”, ceea ce e nesatisfăcător pentru că apare imediat întrebarea : Unde ? . Salvarea în franceză vine de la particula „en”,” observă Nicolas Trifon.

Avem câteva variante de lucru. Suntem deschiși pentru altele. Cartea e prea importantă și prea bine documentată că să nu găsim un titlu pe cinstea textului și al titlului franțuzesc.

Avem:

1. Aromânii, un popor pe cale de dispariție

2. Aromânii, un popor pe ducă

3. Aromânii, un popor gata de plecare

4. Aromânii : pretutindeni, nicăieri…

5. Aromânii

6. Aromânii: un popor în mișcare

7. Aromânii: în căutarea identității

Mai. Autograful lunii: Constantin Cheianu

miercuri, mai 2nd, 2012

Librăria9 a fost deschisă în prima zi de marți a lunii mai. Care a picat ca toate zilele Republicii Moldova. Ca naiba. Era o nouă  sărbătoare.

Constantin Cheianu a venit luminos și plin de sărbătoare. A vorbit cu librarul. „Vom sta un 10 minute. Nu va veni nimeni. Și vom pleca”.

Am aflat din surse sigure, că atunci când am ajuns la librărie încă nu expirase cele 10 minute. Și chipurile pline de sărbătoare ale scriitorului și librarului s-au înnegrit.

După aia au venit doi liceeni. Scriitorul i-a așezat pe fotoliul roșu. El s-a așezat pe scaunul din față. Și a început să vorbească. Despre creație, despre viață, despre televiziune.

Apoi au venit doi arhitecți. El și ea. Nu știu cum i-a așezat scriitorul.

Eu am rămas pe praguri. Afară. Alături de Emilian Galaicu-Păun, Dumitru Crudu și Sandu Vakulovski. Noi am vorbit două ore. Pe praguri. Despre literatură. Despre manualele de română. Despre Cartea poeziei 2012. Constantin Cheianu a vorbit și el. Două ore. Cu cei patru fani ai săi. Pe scaune. În librărie.

Au cumpărat Sex & Perestroika din colecția Rotonda. Din cele câteva exemplare din returul de la București.

Constantin Cheianu are mulți fani. La Jurnal TV. Are și colegi. la Jurnal TV. Dar nu le spune că este și scriitor. Se teme să nu le streseze conștiința jurnalistică.

Îl înțeleg. Jurnaliștii doar nu citesc cărți. Ei sunt oglinda societății.

Autograful lunii iunie va fi semnat de scriitorul Emilian Galaicu-Păun. În prima zi de marți. După amiază.

„Maiovkă” & Cheianu

luni, aprilie 30th, 2012

În prima marți a fiecărei luni, de la 14.00 până la 16.00, la Librăria9 un scriitor viu și adevărat vă așteaptă pentru a vă recomanda o carte, pentru a vă acorda un autograf, pentru a vă spune pe scurt sau pe lung cum poate fi ratată o viață sau cum pot fi onorați niște ani. Cărțile scriitorului viu și adevărat se vând cu o reducere de 20 la sută în această zi.

De 1 Mai, când în Piața Marii Adunări Naționale, va avea loc un miting mort și fals, când lângă Academia de Științe va avea loc un alt proces mort și fals, când politrucii stângii și dreptei moldovenești vor găsi argumente moarte și false despre viața voastră, la Librăria 9 un scriitor adevărat și viu vă așteaptă să vă povestească pe scurt despre Sex & Perestroika.

Constantin Cheainu vă așteaptă. Viu și adevărat. La Autograful lunii .

Iar Emil Brumaru, viu și adevărat, după o așteptare de un an și ceva, și-a reluat blogul hobbitului. Îl găsiți și pe www.cartier.md.

Mirona Radu la Centru

joi, aprilie 26th, 2012

Ieri avea planificată deschiderea expoziției într-un alt local al Chișinăului. Venea după expoziția de la Odesa. Din galeria Fabrica de ceai. Dar n-a fost să fie acel local.

Expoziția de fotografii se va deschide pentru zece zile la Librăria din Centru. Azi. La 18.15. Puteți vedea ferestrele Mironei Radu printre cărțile Librăriei din Centru.

Cei trei muschetari

vineri, aprilie 20th, 2012
Am primit o scrisoare. De la un cititor atent. E fără semne diacritice. Explicația e de crestomație.
„Stimati editori,
Intrand intr’o librarie am observat pe un raft cartea lui Alexandre Dumas “Cei trei muschetari”,aparuta in editura dv.
Din pacate o mica scapare atrage atentia:cuvantul “muschetari”este scris cu litera care in alfabet este pozitionata intre “s” si “t”,
ceea ce este gresit,Indreptarul ortografic,ortoepic si de punctuatie,editat de Academia Romana in 1971,impunand scrierea cu litera “s”
(cea care urmeaza in alfabet dupa litera “r”).Aceasta recomandare este logica,cuvantul “muschetar”provenind de la arma numita “muscheta”.
Cu toata stima,
G.Enescu”
DOOM-ul 2, ediția 2005, ne prezintă ambele variante: muschetar și mușchetar (pagina 511, 512). Cuvântul-titlu are semnul exclamării în față, ceea ce înseamnă modificare de normă față de DOOM 1.
Oricum, explicația e canonică: cum să explici litera „ș” într-o scrisoare fără semne diacritice. Vezi titlul.