Articole publicate în categoria ‘ZZ’

« Însemnări anterioare

eBookul Cartier de pe iBookStore

joi, ianuarie 26th, 2012

Digitalul roman „Țesut viu. 10 x 10” al lui Emilian Galaicu-Păun a fost acceptat și pus în vânzare pe iBookStore. Iar când prietenii  internauți au făcut trimitere la el, cei de la iBooksore l-au scos de pe raftul virtual.

Sunt condamnat la explicații.

iBookStore e un butic cu menire de librărie din molul iTunes al lui Apple. Deoarece suntem români complicați și chiar încercăm să respectăm cumpărătorul nostru cu acel „Cărțile Cartier sunt în toate librăriile bune” am ales cel mai bun loc pentru cartea digitală: iBookStore. Motivele filozofiei lui Jobs le-am explicat mai demult. Le repet: cartea digitală din iBookStore nu are restricții la numărul de tablete de utilizare. Spre deosebire de cărțile cu DRM (limitate la 6) care sunt pe celelalte platforme de vânzare.

Primul ebook Cartier a fost „Sex & perestroika” de Constantin Cheianu. La ancheta iBookStore în dreptul solicitării „limbă” am dat „english”. Româna nu există în opțiuni. Și a mers. În cazul romanului lui Alexandru Vakulovski „157 de trepte spre iad sau Salvați-mă la Roșia Montană” am făcut același lucru. Dar n-am reușit să adormim vigilența santinelei digitale. Și ei au modificat: „Romanian, Moldavian, Moldovan”. Același lucru s-a întâmplat și cu „Florile dalbe”.

După scrisori, scrisori cei de la iBookStore ne-au spus să completăm pentru „Țesut viu” în dreptul solicitării limbă cu abrevierea „rom” din codul ISO. Și, în prima fază, romanul în română a lui EGP, apărea cu „Romany”. În același „Codes for the Representation of Names of Languages” această abreviere este urmată și de noțiunea „tsigane”.

Au fost scrisori, scrisori. Explicații, explicații. Cărțile digitale Cartier și, de fapt, toate cărțile digitale românești, care vor ajunge cândva  la codul „rum/ron”, conform ISO 639-2,  sau „ro”, conform ISO 639-1, vor apărea cu mențiunea limbilor „română și moldovenească”. Asta n-o putem schimba. Și nici nu putem adormi vigilența santinelei digitale. Și nici nu putem să-i explicăm științific că e vorba doar de limba română. Suntem români complicați. Cu cod ISO rum/ron și ro. Dar cu română și moldovenească.

Etichete: , , , , , , , , ,
Publicat în ZZ | Fără comentarii »

Un român complicat

marți, ianuarie 24th, 2012

Azi au intrat în Librăriile Cartier o serie de cărți editate de Asociația Națională a Tinerilor Istorici din Moldova.

Din Viața cotidiană în orașul Chișinău la începutul secolului al XX-lea (1900 – 1918) de Lucia Sava:

„Nu există deocamdată date sistematizate referitoare la mentalitatea basarabenilor la răscrucea secolelor XIX – XX. Cu toate acestea, străinii care au cunoscut Basarabia curând după 1812 „laudă simplitatea, statornicia în credințe strămoșești, curajul față de moarte și supunerea față de autorități”.

„Aflându-se la Chișinău cu două zile înainte de Unire, acesta (Alexandru Margiloman, prim-ministru al României) scria: „Viața începe la ora 11, se lucrează până la 3. Se prânzește lung, mult, încet, fumând…”

„Nicolae N.Alexandri, membru marcant al Sfatului Țării, scria cu referire la influiența pe care a avut-o procesul de rusificare asupra mentalității basarabeanului: „Geniul slav este geniul care îl caută în permanență pe Dumnezeu, reflectat atât de bine în literatura rusă și care ne-a molipsit și pe noi. Din aceste considerente, basarabeanul nu mai este român simplu, ci un român complicat”.

Cum arăta Chișinăul, ce mânca, cum se distra, cum se îmbrăca și ce se purta, cum muncea, cum citea, cum bea și ce bea, ce fuma și cât costa fumatul, ce impozite plătea cu o sută de ani în urmă? Care era transportul urban? Cine avea grijă de ceasul din Arcul de Triumf? Cine erau hoții târgului? Ce se fura și cum se fura?Cine erau locuitorii Chișinăului?

Eu am avut o duminică frumoasă. Cu zăpadă, foc în cămin și o carte pe măsură.

Etichete: , , , , , , ,
Publicat în ZZ | 20 Comentarii »

Sunt vinovat

joi, ianuarie 19th, 2012

Luni, 16 ianuarie, la Leogrand-ul din Chișinău, Horia-Roman Patapievici și-a ținut conferința Eminescu. N-am înțeles niciodată de ce Patapievici a fost catalogat de unii ca „detractor al lui Eminescu”. În lanțul viziunilor și filozofiilor inteleghenției românești Horia-Roman Patapievici este verigă în lanțul Eminescu – Eliade – Noica – Patapievici.

A revenit la Eminescu odată cu publicarea ineditelor în 1989 de Creția, apărute ulterior în Manuscriptum în anii 90. Ineditele au fost incluse în cele 3 ediții Eminescu de la Cartier.

Și m-am simțit bine.

„Obiectivitatea este dragoste”. E citat din memorie. De la conferința Horia-Roman Patapievici. Mi-am adus aminte de el marți, 17 ianuarie, în subsolul teatrului Spălătorie. Era premiera Clean History de Nicoleta Esinencu. Cu Veaceslav Sambriș, Doriana Talmazan, Irina Vacarciuc. Un spectacol document despre Holocaustul de la periferie. Suntem un popor care am evitat să ne asumăm vina colectivă. Pentru ceea ce am făcut. Nu a fost nimic eroic. Nimic patriotic. Nimic înălțător. Ucideam evrei ca să le luăm hainele. Intram în casele evreilor ca să le luăm farfuriile și pernele. Le vindeam apă pentru a face bani.

Și m-am simțit prost. Și vinovat.

Etichete: , , , , , ,
Publicat în ZZ | 17 Comentarii »

După răscrucea Sorocii

miercuri, ianuarie 18th, 2012

Fulguia. Mașini puține pe traseul Orhei – Bălți. După răscrucea Sorocii, în câmp deschis, erau trei mașini staționate pe carosabil. Probabil, era un Mercedes negru și două BMW-uri negre. Un bărbat robust, de fapt, era chiar mare și gras, făcea semne disperate pentru a opri vreo mașină. Am oprit. Am tras pe dreapta. L-am văzut în retrovizor. Era tuciuriu. Cu mustăți. Cu ochi mici. Negri. S-a apropiat de geamul pasagerului din față. Am coborât geamul. Mai bine de un sfert.

- Parlare italano? Mî iz Italii. Ne mogli zapravitsea v Ukraine. Tam card ne rabotaet. Ne mogli pomoci na benzin?

Și-a scos ghiulul. Propunându-l la schimb. Era galben. Mare. Avea ceva de bleah. Și n-avea nimic de aur. Dar era ghiul.

Un suflet cu mai mulți bani din mașină mi-a zis că îi poate da o sută de lei. Eu, cu 51 de lei în portmoneu, am zis dictatorial că-l achit eu. Cu 50 de lei.

Am refuzat ghiulul. I-am dat 50 de lei. Am închis geamul și am plecat. El a mai zis ceva în rusă. Nu mă mai interesa.

L-am văzut în retrovizor. Oprea o altă mașină.

Etichete: ,
Publicat în ZZ | 6 Comentarii »

Editura Cartier. Anul 2011

vineri, decembrie 30th, 2011

Am scos 61 de titluri. Mai puțin ca anul 2010, unde am avut 98. Într-un tiraj total de 195 980 exemplare. Cu o sută de mii mai puțin ca anul trecut. Am majorat tirajul mediu pentru un titlu. În 2011 avem 3500 de exemplare. Față de peste 3000 anul trecut.

Din cele 61 de titluri avem 5 ediții digitale. Sunt primele ebookuri Cartier. Primul ebook Cartier a fost acceptat de iBookStore la 3 noiembrie 2011. E vorba de „Sex & Perestroika” de Constantin Cheianu.

În 20 decembrie am închis librăria Casa Cărții.

Din toamna anului 2010 până în martie 2011 am avut control fiscal planificat. Așa am fost mințiți noi. Nu era planificat. Era organizat. Dacă n-au fost rezultatele necesare pentru iubitorii de cultură, atunci au mai fost schimbate două echipe de inspectori fiscali. Și trimiși la control repetat. Și după aia a mai fost un control repetat. Când am înțeles că deja e bătaie de joc.

În primăvară Ministerul Educației nu a acceptat în concursul de manuale Romăna, clasa a II. Nici n-a fost evaluată. Centimetri pătrați ai experților de la Minister nu coincideau cu centimetrii pătrați ai poligrafiștilor.

În 27 mai niște iubitori ai culturii și niște mari iubitori ai democrației în Republica Moldova au zis că e bine să facă ceva care nu e în legislația Republicii Moldova. Și au făcut. Pe 20 iunie. Ulterior avea să intre în uzul politic RM cu noțiunea de „raider”. N-am înțeles prin ce-i atractivă o editură atunci, când poți lua bani de la bănci. Chiar nu intră în capul meu.

În toamnă am aflat că sunt și judecători onești. La Curtea Supremă de Justiție. Avocatul a explicat prin noroc. Așa a fost să fie. Pe 23 decembrie am scos de sub sechestru ceea ce în vară s-a făcut în decurs de 60 de minute: ridicarea unui avocat din pat, pledoaria lui, scrisoare cu dată trecută, decizie judecătorească, sechestru pe tot aerul Cartierului.

Așa arată 2011. Pentru Cartier. Cu un Dumnezeu, care, uneori, ne iubește.

Mulțumim că ați fost cu noi.

Mulți ani vouă și celor dragi vouă!

Etichete: , , ,
Publicat în ZZ | 8 Comentarii »

Cartea de autor și cartea inutilă

joi, decembrie 29th, 2011

Eco vorbește undeva despre un editor, care avea două încăperi-gemene. Una era pentru editura care corespundea numelui de editură. Lua manuscrise. Le citea. Le redacta. Le edita. Le promova. Era o editură care avea tot lanțul cărții: scriitor-editor-tipograf-librar.

Aceste cărți sunt căutate de cititori.

Trecea în cealaltă cameră și intra într-o altă editură. Era editura pentru autorii orgolioși. Care vroiau să-și vadă numele tipărit pe o carte. De obicei, acești autori cred că știu cel mai bine cum trebuie să fie o carte. Ei știu cum va fi coperta. Ei știu cum va fi designul și tipografica cărții. Chiar dacă nu știu ce e aia tipografică. Ei știu că în acea carte, mare, pe ultima copertă, color, va fi fotografia lor. Și va fi o biografie mare. Cu toate regalele posibile și imposibile. De obicei, ultima copertă arată ca pieptul lui Leonid Ilici Brejnev. De obicei, ei sunt cei mai mofturoși. Întotdeauna, acești autori își plătesc opera lor magna. Lanțul cărții este scriitor-tipograf-scriitor.

Aceste cărți sunt căutate de ecologiști. Ca să numere copacii tăiați pentru lucruri inutile.

Mai există cărți pentru camera a doua a editorului lui Eco. Sunt cărțile ONG-urilor moldovenești. ONG-urile fac proiecte. În aceste proiecte includ tipărirea studiilor. Studiile sunt făcute după fața și înfățișarea lor. Unele sunt utile. De puține ori. De cele mai multe ori sunt niște studii pentru a argumenta cheltuirea unor sume. Se face tender. Se ia prețul cel mai mic. ONG-știi noștri știu cel mai bine cum trebuie să arate o carte. Să fie designul frumos. Să fie coperta cu albastru regal. Regal, de fapt, e cuvântul meu. Se spune „albastru de mercedes”. Să fie scris pe copertă „Chișinău”. Și anul. Să fie o fotografie a copilului. Sau a unei rude. Sau a unui australian, care arată sexy. Cu textul se chinuie redactorii. Dar pretențiile lingvistice nu sunt esențiale. Mai au o calitate rasată ong-iștii moldoveni. Textele se trimit fără semne diacritice. Să chiorască computerile și redactorii. Lanțul acestor cărți sunt: autor-editor devenit tipograf-sclad.

Aceste cărți sunt numărate de contabili. Să fie făcute facturile.

E nevoie de cărți inutile. Pe banii lor, uneori, apar cărți.

Etichete:
Publicat în ZZ | 4 Comentarii »

Președinte și cărți

miercuri, decembrie 28th, 2011

Alegerea președintelui RM a devenit sport național. Eu mă luasem cu nevoile mele. Nici nu știam că e atât de important. Și o țară întreagă stă cu sufletul la gură și ghicește în petale: a fi sau a nu fi. Asta-i despre președinte. E dilema sacramentală.

Vreau să vă anunț oficial că vânzarea de carte și lectura în RM nu s-a ofticat. Îi este într-un cot de președinte. Cum s-a citit cu președintele Ghimpu sau președintele Voronin tot așa se citește și cu președintele Lupu.

Puteți să vă liniștiți. Va avea RM președinte. Iaca carte, care nu e un sport național, nu știu dacă va avea.

Etichete: ,
Publicat în ZZ | 4 Comentarii »

Cartier. Date biografice

marți, decembrie 27th, 2011

În toamna lui 1994 venea din Canada, pentru Editura Cartier, echipamentul tehnic. Erau Mac-uri. Chișinăul n-avea reprezentanți oficiali sau cei care se dădeau reprezentanți oficiali, de fapt, nu erau. Bucureștii erau foarte scumpi. Canadienii, prin emigranții basarabeni, ne-au oferit cele mai bune prețuri.

Ce este un Mac, pe atunci, știau câțiva oameni din Chișinău. Cine e Steve Jobs știua doi oameni. Întâmplător, cei doi erau de la Cartier.

Chișinăul era computerizat ca și acum. Non-Mac.

Mac-ul nu era iubit la Chișinău din cauza că nu existau programe piratate. Totul trebuia cumpărat. Iar munca intelectuală este scumpă.

Aceste două Mac-uri sunt produse în Irlanda. Au fost fotografiate de Valentin Vârtosu jr. Piciorul de scaun, intrat în cadru, face parte din conceptul fotografului.

Cu ele au fost machetate „Lunaticul nopții scitice” de Nicolae Popa, „Frumoasa lumii” de Mihai Eminescu, „Gesturi (Trilogia nimicului)” de Em.Galaicu-Păun, revista glossy „Cartier magazin” și DEI-ul.

Etichete: , , , , ,
Publicat în ZZ | Fără comentarii »

Cartier blog

luni, decembrie 26th, 2011

Un pic mă deranjează mailurile cu felicitări, cu imagini, filmulețe și cu un „Crăciun fericit”. Sunt de modă veche. Eu sunt de modă veche.

Crăciunul meu fericit ține de butonul „Cartier blog” de pe site-ul editurii. Au acceptat să-mi ușureze munca și s-au pus pe scris Dorin Tudoran, Alexandru Vakulovski. Claudiu Komartin mă ajută în spațiul internautic de ani buni. Așteptăm să ni se alăture prin scris și îngerul rușinos Emil Brumaru. Din când în când, dacă sunt aleșegeri, apare și Dorin Onofrei. Emilian Galaicu-Păun a trecut cu valizele pe alt site. Iar Vitalie Coroban, dezamăgit, că inscripția „Guvernul Republicii Moldova” e făcută de amatori (a se vedea distanța nepermis de mare sau amatoricească dintre cuvinte).

Atât în ultima zi de luni a acestui an.

Etichete: , , , , , , ,
Publicat în ZZ | 7 Comentarii »

Oleg Serebrian, romancierul (II)

vineri, decembrie 23rd, 2011

„- Necrofilia ! Cultul eroului gata să moară oricând pentru o cauză în care doar visele au dreptul să trăiască ! Singura deosebire e că naziştii vorbesc de eroul-solitar, iar comuniştii de eroul-turmă.”

Este din romanul lui Oleg Serebrian. Istoricul, geopoliticianul, politicianul și actualul ambasador al Republicii Moldova la Paris, după cărțile „Politică și geopolitică”, „Politosfera”, „Despre geopolitică”, debutează ca romancier.

Romanul a fost început la 17 februarie 2008 în Vijnicioara, încheiat la 17 iunie 2011 la Paris.

A apărut în colecția „Rotonda”. Este plin de date și cifre istorice. Autorul a studiat până și timpul meteo din acea perioadă. Este o enciclopedie istorică și socială a acelor vremi.

Era timpul când primar al Cernăuților era Traian Popovici. Dar cernăuțenii din romanul lui Serebrian erau în altă parte.

Romanul  are o dedicație: „Dedic această carte sutelor de mii de bucovineni şi basarabeni care au trecut prin calvarul exodului din anii 1940 şi-n mod special, amintirii bunelului meu, Petru, fost secretar al primăriei din Hădărăuţi, Guvernământul Bucovinei, refugiat în Banat şi străbuneilor mei, Alexandra şi Dumitru, deportaţi în Siberia.”

Cine a fost Traian Popovici și ce are Dustin Hoffman, actorul hollywoodian, care provine din evrei români? În 2012 Dustin Hoffman va fi primar de Cernăuți. Într-un film.

Romanul „Cântecul mării” de Oleg Serebrian este în librăriile bune. La preț promoțional. Și poate fi luat la munte. Dacă vă duceți.

Dacă nu veți îmbrățișa un brad, dacă nu veți săruta franțuzește o piatră, dacă nu veți iubi pământul cu fesele voastre sportive, atunci, probabil, îl veți citi acasă. Dar există un dacă…

E bine să-l aveți la îndemână.

Pentru iubitorii de tablete și cărți electronice din alte părți ale lumii decât Basarabia: romanul va apărea în ediție digitală pe iBookStore în ianuarie.

Etichete: , ,
Publicat în ZZ | 2 Comentarii »

« Însemnări anterioare
Facebook Urmăreşte-ne pe Twitter Abonează-te la RSS

Blog din Moldova