Articole publicate în categoria ‘Vărul Shake

Chișinăul din amintire

luni, februarie 6th, 2012

În Descriptio Moldaviae de Dimitrie Cantemir Chișinăul era abia a treia localitate ca importanță și dezvoltare din Basarabia. Era surclasat de Lăpușna și Tighina.

În 1812, odată cu anexarea Basarabiei la Rusia, Chișinăul a fost ales capitală a noii gubernii. Alegerea s-a făcut și cu participarea mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni.

În 1814 orașul avea 2109 case, 7 biserici, o mănăstire și 448 de dughene.

În 1878 se aprobă stema orașului. În 1889 apare primul tramvai. Iar peste trei ani intră în funcțiune prima conductă cu apă.

Arhitectura Chișinăului a fost marcată de doi mari arhitecți. Alexandru Bernardazzi a reușit să-i dea orașului stil. A fost arhitectul șef al orașului în perioada 1856 – 1878. Plecarea lui la Odesa a coincis cu venirea la primăria Chișinăului a lui Carol Schmidt, poate cel mai important primar care l-a avut orașul. Bernardazzi a continuat să proiecteze și să colaboreze și după plecarea la Odesa. Fii lui Bernardazzi, de asemenea, au fost arhitecți. Eugen Bernardazzi a participat la la proiectarea monumentului lui Ștefan cel Mare. Bernardazzi este autorul primăriei Chișinău, Capelei Liceului de Fete (azi Biserica Sf. Theodora), Bisericii Grecești.

Alexei  Șciusev a încercat prin proiectul general al Chișinăului, după cel de-al doilea război mondial, să înnobileze ceea ce crease predecesorul său, Alexandru Bernardazzi. După moartea lui Șciusev arhitect al Chișinăului a devenit partidul. Și proiectul său a fost modificat, schimonosit. Bisericile au fost ascunse. Iar Bâcul, care ar fi trebuit să devină inima orașului, s-a transformat într-o simplă râpă.

Așa spun cărțile.

CHȘINĂUL DIN AMINTIRE de Iurie Colesnic (Editurile Grafema Libris și Ulisse, 2011)

(Cartea Zilei, Publika TV)

Acești funcționari care ne conduc

marți, ianuarie 31st, 2012

Sunt 30 de mii. În Republica Moldova. Cu acte în regulă. Cu legitimații, cu salarii, cu birouri, cu telefoane, cu internet, cu mașini negre, cu permise speciale, cu facebook, cu odnoclassniki. Ăsta este aparatul. Birocratic. Ei își spun funcționari publici. Administrează un teritoriu de 0,0338 milioane kilometri pătrați cu o populație de 3,5 milioane de locuitori.

Câte un funcționar public pentru 116 cetățeni.

Câte un funcționar public pentru 1,12 kilometri pătrați de teritoriu.

Erau 3 mii. În Marea Britanie. N-aveau internet, n-aveau telefoane, n-aveau mașini. Și administrau un imperiu de 20,9 milioane de kilometri pătrați cu 450 de milioane de locuitori.

Câte un funcționar public pentru 150 000 de oameni.

Câte un funcționar public pentru 7000 de kilometri pătrați.

Așa spun unele cărți. În engleză. Imperiul de Niall Ferguson. 3000 de birocrați care au administrat cel mai mare imperiu pe care l-a avut lumea. Și au schimbat lumea.

Dacă facem un calcul, atunci Republica Moldova ar putea fi administrată de 23 de Johni. Și o  Regină Victoria. Mică-mică. Încă în embrion.

Negru Vodă

luni, ianuarie 30th, 2012

THOCOMERIUS – NEGRU VODĂ, un voievod de origine cumană la începutul Țării Românești de Neagu Djuvara (Editura Humanitas, 2011)

Neagu Djuvara este împotriva unei istorii românești „cosmetizate”. Este împotriva unei „mentalități că unele fapte sau aspecte din trecutul național trebuie minimizate sau chiar de-a dreptul ocultate, pe când altele, considerate mai onorabile sau glorioase, trebuie umflate peste măsură, în apreciere sau în stil”.

Cartea „Thocomerius – Negru Vodă”, apărută în primă ediție în 2007, i-a făcut pe ziariști să titreze „Vin cumanii”.

Istoriografia română neagă sau uită originile cumane ale lui Basarab Întemeietorul. Nicolae Iorga scria într-un articol din 1927: „Numele (Basarab) e cuman. Dar numai numele?”Marele istoric nu mai repetă întrebarea în monumentala Istorie a românilor apărută zece ani mai târziu.

După Neagu Djuvara:

-         Thocomerius, primul voievod al Țării Românești, face parte din triburile cumanilor negri;

-         Pecenegii și cumanii sunt triburi distincte. Pecenegii au fost mai puțin organizați și mai sălbatici decât cumanii. Pecenegii au reușit să-i împingă pe unguri în câmpia Panoniei. Ungurii au reușit să-i învingă, cu ajutorul cumanilor, pe pecenegi în bătălia de la Lebunion din 1092. Cumanii le preiau locul în spațiul carpato-dunărean. Cumanii din spațiul sudic al Ucrainei de azi se numesc cumani albi, cumanii din Muntenia sunt cumanii negri. Cumanii sunt identificați cu celebrii polovțî care erau într-un război permanent cu cnezatele rusești;

-         Thocomerius, Basarab Întemeietorul, Alexandru Nicolae, primii voievozi munteni sunt catolici. Abia Alexandru trece sub suzeranitatea Bizanțului, luându-și numele și de Nicolae.

Așa spun cărțile.

(Cartea zilei, Publica TV)

Ursul. Istoria unui rege decăzut

luni, ianuarie 23rd, 2012

URSUL. ISTORIA UNUI REGE DECĂZUT de Michel Pastoureau. Traducere din franceză de Emilian Galaicu-Păun  (Editurile Cartier, 2008)

Regula generală, arareori încălcată, vrea ca regele să fie întotdeauna cel mai puternic. În Africa e vorba de leu, elefant sau rinocer. În Asia: leu, tigru sau elefant. În America: vultur, urs sau jaguar. În Europa a fost ursul.

Inițial, unii istorici, vorbesc de o religie a ursului.

Grecii l-au introdus în mitologie. Fiica regelui Arcadiei, Calisto, care era de o frumusețe extraordinară, făcuse jurământ de castitate și vâna împreună cu prietena ei Artemis, sora geamănă a lui Apollo, fiica lui Zeus, zeița vânătorii.

Într-o zi, spune legenda, Zeus o văzu și se îndrăgosti de Calisto. Luă înfățișarea lui Artemis și se uni cu ea. Fata rămâne grea. Furioasă, când a aflat, Artemis trage în Calisto cu o săgeată. Astfel o eliberează de copil. Și o transformă în ursoaică. Calisto rătăcește prin munți sub înfățișare animală. În timp ce fiul ei, Arcas, crește și devine rege al Arcadiei. Într-o zi, fiind l-a vânătoare, o întâlnește pe mama sa, metamorfozată în ursoaică. Este gata s-o ucidă. Zeus, pentru a evita o asemenea crimă, îl preface pe Arcas în ursuleț. Apoi îi urcă pe ambii pe bolta cerească. Unde devin două constelații: Ursa-Mare și Ursa-Mică.

Masacrarea fizică a urșilor în perioada lui Carol cel Mare se datorează, mai degrabă, venerării ursului de către europeni din perioada religiilor păgâne decât fricii de urs. Ursul era cel mai important rival al lui Christos. Biserica creștină a fost cea care l-a ucis inițial pe urs. Iar cavalerii l-au eliminat din heraldică. Înlocuidu-l, în secolul XIII, cu un animal imaginar, de pe alte pământuri, leul.

Așa spun cărțile.

După Cartea zilei, Publika TV

Houellebecq

luni, octombrie 31st, 2011

Michel Houellebecq poate deveni cel mai iubit scriitor pentru cititorul, care a trecut peste patruzeci de ani, a avut traume sufletești și încă nu s-a alcoolizat până la starea în care să nu mai vadă literele.

Dacă nu era Houellebecq, atunci romanul francez de azi arăta ca o lehuză, care naște în fiecare toamnă literară câte șase sute sau opt sute de prunci morți. Pe care criticii literari, mass media franceză, premiile toamnei acordate prin restaurantele Parisului, agenții literari, îi rumenesc, dichisesc și-i prezintă lumii ca pe viitori cavaleri ai literelor.

„Într-o dimineață, ascultând radioul din întâmplare – nu o mai făcuse de cel puțin trei ani – Jed află de moartea lui Frederic Beigbeder, la vârsta de 71 de ani. Se stinsese în locuința lui de pe coasta bască, înconjurat, potrivit postului de radio, de „afecțiunea celor apropiați”. Jed fu convins de cele auzite. Din câte își aduce aminte, era ceva într-adevăr la Beigbeder care putea stârni afecțiunea și invoca prezența „celor apropiați”; ceva ce nu exista la Houellebecq, iar la el nici atâta: era un fel de familiaritate cu viața”. Este un citat din ultimul roman. Harta și teritoriul. Tot din roman aflăm de uciderea virulentă a lui Michel Houellebecq. Sau de un tablou în care este prezentat un Stive „Jobs, nemișcat, slăbit, aflat într-o poziție perdantă”, care, „totuși, crea impresia că este cel care ține frâiele” în fața lui Bill Gates. Erau la o partidă de șah. În casa lui Jobs.

În afara romanului Michel Houellebecq trăiește în Irlanda. Impozitele sunt mai mici. Beigbeder circulă prin marile orașe ale lumii. Cele mai apetisante fete și cluburi de noapte sunt la Moscova. Stive Jobs a plecat să-i ducă iPad-ul lui Dumnezeu. Totuși, creează impresia că el încă ține frâiele acestei lumi.

Europa Centrală

vineri, septembrie 30th, 2011

„Ah, această singurătate central-europeană! Această veșnică condiție de a fi un orfan al sorții, pentru care nu există leac, deoarece leacurile nu acționează retroactiv și nu reușesc să reînvie ceea ce a murit. O singurătate și o abandonare veșnice, permanente. O singurătate post-Velika Morava, o singurătate post-jaghellonă, o singurătate post-austro-ungară, post-iugoslavă, post-socialistă. Lațul istoriei și golul prezentului. Ce poveste poți relata într-o limbă a cărei gramatică nu include timpul viitor. (…) Aici trecutul nu este niciodată o vină, întotdeauna este o dezlegare de păcate.”

Din „Fado” de Stasiuk.

Cultura sărăciei

luni, septembrie 26th, 2011

„Ce s-a întâmplat cu noi? Am decis să folosim pachetul democrației într-un model nonșalant și selectiv, însușindu-ne unele lucruri care ne convin și respingând pe cele care ne displac? A devenit entuziastul „da” o noțiune simplistă a democrației după metodologia 50+1, iar pentru minorități – categoricul „nu”? „Da” pentru dreptul de a ne manifesta cultura noastră lituaniană de mainstream, identitatea națională și credința romano-catolică și „nu” pentru drepturile gay-lor și lesbienelor? Dacă e să fie așa, nu există nicio șansă că un astfel de concept arbitrar și selectiv al democrației va fi acceptat vreodată în UE – și pe bună dreptate.

S-a dovedit a fi dificil să fii independent și responsabil de ordinea socială și morală care să permită fiecărui cetățean să-și exerseze sentimentul de mândrie și demnitate. Dificil să ne extindem sensibilitățile noastre politice și morale moderne asupra tuturor oamenilor, indiferent de credință, crez sau gen. Lucruri care, în anii 1990, ni se păreau cele mai simple s-au dovedit a fi dintre cele mai problematice. Ni s-a dat o veritabilă lecție de democrație”.

Așa scrie filosoful lituanian Leonidas Donskis în eseul „După comunism: identitate și moralitate în Țările Baltice”. Eseu apărut în prima parte, alături de altele, a volumului „Fără termen de prescripție. Aspecte ale investigării crimelor comunismului în Europa”. Volum coordonat de Sergiu Musteață și Igor Cașu. Partea a doua conține studii ale membrilor Comisiei Cojocaru.

Talibanii ortodocși din Chișinău protestau. Făceau conferințe. Împotriva „pederastizării” – parcă așa spuneau ei – Moldovei. Dacă peste câțiva ani în țara asta nu vor mai fi credincioși, atunci acest merit va trebui să și-l asume acești talibani. Ei nu-l protejează pe Dumnezeu. Ei îl izolează pe Dumnezeu doar pentru ei.

Atât. Cartea se vinde în decurs de o lună la preț promoțional în Librăriile Cartier. Tiraj foarte mic.

Nocturnă în Moldova

miercuri, septembrie 21st, 2011

„În țara asta de latifundiari, literatura este o raritate, iar cititul nu este un merit”. Nu e vorba de noi. E Chile. În romanul lui Roberto Bolano NOCTURNĂ ÎN CHILE. Cu Pinochet, care lua lecții de marxism, cu poetul Pablo Neruda, cu Allende, care citea doar  reviste de duzină, cu președintele Alessandri, care citea romane siropoase.

Despre asta am discutat sâmbătă. La Cărțile săptămânii. La Publika. Cu Sorin Hadârcă și Valeriu Matei.

Despre un Chile din anii 70 ai secolului trecut. Despre un mare scriitor. Bolano. Care după ce a fost îndrăgit de critica literară și de cititori, pe la 40 de ani, obosit, s-a dus să moară la 50 de ani. Ca un clasic. Din secolele trecute.

Iulie. Cea mai bună librărie

vineri, august 5th, 2011

Cea mai bună librărie Cartier a lunii iulie: Librăria din Centru.

Shakespeare se duce din Librăria din Hol în cea din Centru.

Surprins plăcut de acțiunea „Alege 3, achiți doar 2”. Printre titlurile oferite gratuit sunt:

Amos Daragon. Turnul El-Bab, Tenis cu moldoveni, Psihologia copilului, 157 de trepte spre iad sau Salvați-mă la Roșia Montană, Geopolitica spațiului pontic, Poveștile lui Tom Degețel, Statele Unite, o mare putere europeană, Sex & Perestroika, Bel-Ami, Cartea lui De Ce?, Coranul, Un erou al timpului nostru, Moscova-Petușki, Celîlalt eros, Dama de pică, un Barthes (Incidente), Extazul Lolei V.Stein de Duras, Dafnis și Cloe.

Acțiunea e până la 31 august. Notă pentru Domnishoara FM: 32 august nu există. Vine 1 septembrie. Vine toamna, când se întorc judecătorii, când părinții încep să se trezească la 7 (trebuie să-și ducă odraslele la școală), când miniștrii se întorc din vacanță, când pleacă păsările și se întorc komuniștii.

Top vânzări iulie. Librăriile Cartier

miercuri, august 3rd, 2011

1. Bunele maniera de Angela Cara, Editura Cartier

2. Tema pentru acasă de Nicolae Dabija, Editura pentru literatură și artă

3. Tenis cu moldoveni de Tony Hawks, Editura Cartier

4. Neamul Șoimăreștilor de Mihail Sadoveanu, Editura Prut Internațional

5. Alchimistul de Paulo Coelho, Editura Humanitas

6. Guguță și prietenii săi de Spiridon Vangheli, Editura Guguță

7. Cartea lui De Ce de Martine Laffon, Editura Cartier

8. Chișinăul pe vremea lui Pușkin (1820-1823). Cu 333 de intersecții de Lică Sainciuc, de Ioan Halippa, Editura Cartier

9. Abecedarul de Haralambie Moraru, Editura Biblion

10. Băiatul care voia sa doarmă de Michel Brule, Editura Cartier