Articole publicate în categoria ‘Vărul Shake’

« Însemnări anterioare

Politica externă a UE

miercuri, iunie 12th, 2013

Toate imperiile, atunci când se destramă, lasă mine cu efect întârziat. Uniunea Sovietică a încercat în Fergana, în Lituania, în Cazahstan, în Narva, Estonia, în Crimeea, Ucraina. Dar a reușit în Transnistria, în Carabahul de Munte, în Osetia de Sud și în Abhazia.

Nicu Popescu trece în revistă aceste patru conflicte și implicarea Uniunii Europene în soluționarea lor. De ce Uniunea Europeană ar trebui să se implice. Deoarece, după cum îi spunea pe timpuri un bătrân politician german tânărului diplomat Igor Corman, Europa are nevoie de țări stabile și prospere la frontierele sale.

Cum se implică Uniunea Europeană?

Nicu Popescu vede 5 modalități de management al conflictelor:

1. Instituțiile UE se pot implica mai activ în politica externă nesemnificativă. În politica mare atribuțiile politice externe rămân la discreția statelor.

2. Instituțiile UE se implică în „aspecte necontroversate și ferite de riscuri ale managementului conflictelor”.

3. Instituțiile UE caută să se implice în conflicte printr-o strategie de „dozaj”, prin „măsuri de mică intensitate”, care pot deveni cu timpul „pachete politice substanțiale”.

4. Atunci când instituțiile UE încearcă să se implice în politica la nivel înalt fără mandatul statelor membre, ultimele vor încerca să contracareze această implicare.

5. Actorii externi (din afara Uniunii Europene) „pot afecta procesul european de luare a deciziilor” prin lobby-ul făcut pe lângă statele membre ale UE.

Dorința lui Henry Kissinger de a apela la un singur telefon, pentru a afla poziția Europei vizavi de politica externă rămâne încă un vis. Și Catherine Ashton, nediplomatic vorbind,  știe asta.

Așa spun cărțile.

POLITICA EXTERNĂ A UNIUNII EUROPENE ȘI CONFLICTELE POST-SOVIETICE de Nicu Popescu. Traducere din engleză de Alexandru Șiclovan (Editura Cartier, 2013)

(pentru Cartea zilei)

Etichete: , ,
Publicat în Vărul Shake | 6 Comentarii »

Istoria istoriilor mele de Ion Țurcanu

marți, iunie 11th, 2013

Această carte are un mare dezavantaj. Autorul este viu.

Dar handicapul cel mai mare e că și personajele sunt vii.

De ce a apărut la Cartier? Deoarece Ion Țurcanu a zis că nu o voi publica.

Se citește ca un roman de acțiune. Este o radiografie subiectivă a ultimului aproape jumătate de veac în Basarabia și România.

Ion Țurcanu ne vede urât. Dar cine a zis că suntem frumoși și harnici?

Tirajul este mai mic decât persoanele vizate.

Etichete: , ,
Publicat în Vărul Shake | 2 Comentarii »

Mai. Top vânzări ebook Cartier

luni, iunie 10th, 2013

Cărțile digitale Cartier sunt pe iBookStore și pe www.cartier.md.

Clasicii, cartea pentru copii și o primă revoluție furată e topul digital al lui mai. Intrări spectaculoase față de topul de luna trecută nu avem. Este o noutate: Lebedele sălbatice.

1. Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă

2. Florile dalbe

3. Roșu și negru de Standhal

4. Capra cu trei iezi de Ion Creangă

5. This is my first revolution. Steal it de Maria-Paula Erizanu

6. Lebedele sălbatice de Hans Christian Andersen

7. Soacra cu trei nurori de Ion Creangă

8. Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde

9. Un yankeu din Connecticut la curtea regelui Arthur de Mark Twain

10. Cei trei mușchetari de Alexandre Dumas

Gratuit, de pe iBookStore, poate fi descărcat Ce spun cărțile. Bookiseli de Gheorghe Erizanu.

Etichete: ,
Publicat în Vărul Shake | Un comentariu »

Manualul dictatorului

joi, mai 30th, 2013

Pentru supraviețuirea politică există 5 reguli de bază, indiferent de sistemul politic.

Regula 1: Menține-ți coaliția câștigătoare cât mai redusă posibil. O coaliție mică îi permite unui lider să se bazeze pe foarte puțini oameni pentru a rămâne la putere. Mai puțini esențiali înseamnă mai mult control. Maestrul regulii 1 este liderul nord-coreean  Kim Jong Il.

Regula 2: Menține-ți selectoratul nominal cât mai mare posibil. Menține un selectorat mare de interșanjabili. Și îi vei putea înlocui cu ușurință pe cei care creează probleme în coaliția, influenți și esențiali deopotrivă. Un selectorat mare permite existența unei rezerve mari de susținători de schimb. Care îi avertizează pe esențiali că trebuie să fie loiali. Maestrul regulii 2 a fost Lenin. El a introdus votul universal controlat.

Regula 3: Controlează fluxul veniturilor. Este mai bine pentru un lider să decidă cine mănâncă plăcinta decât să ofere o plăcintă mare din care să mănânce toți. Cel mai eficient flux al banilor pentru un lider este acel care îi sărăcește pe toți. Iar redistribuirea o face pentru cei puțini și loiali. Maestrul regulii 2 este Zardari, președintele Pachistanului, care are o avere de 4 miliarde de dolari într-o țară săracă.

Regula 4: Plătește-ți susținătorii vitali doar atât cât să rămână loiali. Nu uita, susținătorii tăi ar prefera să fie în locul tău. Și nu să depindă de tine. Avantajul tău este să știi mereu unde sunt banii, iar ei să nu știe. Maestrul regulii 2 este Mugabe din Zimbabwe. Atunci când este amenințat cu o lovitură de stat tot timpul găsește bani ca să-și plătească loialitatea armatei.

Regula 5: Nu lua bani din buzunarul susținătorilor tăi pentru a îmbunătăți viața oamenilor. Dacă ești bun cu populația în dezavantajul susținătorilor tăi, atunci riști să fii schimbat. Politicile eficiente pentru mase nu produc neapărat loialitate în rândul esențialilor. În plus, sunt extraordinar de scumpe. Maestrul regulii 5 este generalul Than Shwe din Myanmar, care în urma devastatorului ciclon din 2008, a permis militarilor să vândă ajutoarele umanitare pe piața neagră.

Nu uita: să te porți rău întotdeauna e o bună politică.

Așa spun cărțile.
MANUALUL DICTATORULUI de Bruce Bueno de Mesquita și Alastair Smith. Traducere din engleză de Ciprian Șulea  (EdituraPolirom, 2012)

(Pentru Cartea zilei)

Etichete: ,
Publicat în Vărul Shake | 6 Comentarii »

Misterioasa familie Jardin

marți, mai 28th, 2013

Alexandre Jardin debutează în 1986, la doar 20 de ani, cu romanul Bille en tete. Este nepotul omului politic Jean Jardin, fost șef de cabinet în guvernul colaboraționist de la Vichy, fost distribuitor al finanțelor în campaniile electorale ale politicienilor francezi din ultima Republică, poreclit Piticul Galben; este feciorul scriitorului și cineastului Pascal Jardin, cel care a făcut filmele cu Alain Delon, poreclit Zubial (o specie foarte rară de marsupial) și fratele regizorului Frederic Jardin. Archebuza, bunica scriitorului, printre șirul de amanți, îl avea și pe Paul Morand. Iar legiuitorul testamentar al lui Morand, a fost Gabriel Jardin, unchiul autorului. Iar în timpul războiului Archebuza discuta în Berna despre Rilke, dar nepotul crede că era și altceva decât doar poezie,  cu Allen Dulles, șeful OSS (serviciu de spionaj englez creat la indicațiile directe ale lui Churchill).

„Toți adulții familiei erau făcuți din același aluat. Milionari în nebunie, ei sau ele n-au fost supraoameni, ci mari iubitori de viață și consumatori de contradicții. Dacă toți sau aproape toți se pricopsise cu câte o poreclă era ca să aibă cu adevărat un nume al lor. Niciunul dintre ei nu s-a lăsat prins în rețeaua epocii sau înrolat în contingentul intelectual al momentului.

(…)

Familia Jardin – mai ales latura care zburda în Elveția – constituia marea axă în jurul căreia se ordona destinul unei multitudini de specimene umane insolite. An de an, la Vevey se strângeau cârduri întregi de trăsniți de soi. Unii veneau acolo ca să iasă puțin din timp, alții ca să-și dilueze certitudinile sau pur și simplu din apetență de frivolitate. Lumea ne vizita pentru o cură de relaxare, ca să-și facă provizii de îndrăzneală, ca să absoarbă cât mai multe ciudățenii, ca să se descotorosească de clișee sau ca să dezvăluie lucruri inavuabile.”

Și fiindcă toate acestea trebuiau să poarte un nume el se numea Mandragora, casa din Elveția a familiei Jardin.

Așa spun cărțile.

ROMANUL FAMILIEI JARDIN de Alexandre Jardin. Traducere din franceză de Marieva Cătălina Ionescu  (Editura Humanitas, 2011)

(Pentru Cartea zilei)

Etichete: , , ,
Publicat în Vărul Shake | 3 Comentarii »

Al Doilea Război Mondial

luni, mai 27th, 2013

Prim-ministrul britanic Winston Churchill și Regele George al VI-lea au dorit ca ziua de luni, 7 mai 1945, să fie considerată Ziua Victoriei. Zi în care a fost semnat actul capitulării necondiționate în Cartierul General al generalului Eisenhower din Reims. Americanii au dorit ca ziua de 8 mai să fie considerată Ziua Victoriei. Iar Stalin a vrut ca ziua de 9 mai să fie considerată Ziua Victoriei.

Până în 1965 nici britanicii, nici sovieticii n-au sărbătorit Ziua Victoriei. Căile aliaților celui de-Al Doilea Război Mondial s-au despărțit.

Iar până la 7,8,9 mai 1945 a fost anul 1941. Și Holocaustul de la periferie. Comportarea populației băștinașe față de evrei nu a fost deloc eroică.

„Evghenia Sheriman din Lipcani își amintește: „Când a izbucnit războiul, moldovenii imediat au ars casa noastră. Ei erau acei care i-au ajutat pe nemți, ei au ars case și oameni. Moldovenii erau mai răi ca SS…”

„Deosebit de șocant e cazul atestat în apropiere de Soroca, lângă satul Bârnova: țăranii așteptau convoiul cu deportați și îl „cumpărau” de la jandarmi pe cei mai bine îmbrăcați evrei; apoi îi omorau și îi jefuiau de haine și încălțăminte.”

Premilitarii basarabeni, care erau recrutați pentru misiuni minore, erau folosiți pentru a păzi ghetourile temporare, lagărele de tranzit. „Acești tineri țărani localnici executau însărcinările ce li se încredințau cu o conștiinciozitate și o promtitudine uluitoare.” Unii premilitari încercau să-și îmbogățească experiențele sexuale pe seama tinerilor evreice. Diana Dumitru, autoarea studiului, vorbește despre cazul din lagărul de tranzit de la Limbenii Noi.

Cealaltă parte a populației basarabene, majoritatea,  „trăiește într-o stare permanentă de frică” și nepăsare. Iar cei mai curajoși nu își ascundeau lacrimile, își exprimau mila profundă față de victime, care „chiar dacă erau evrei, erau oameni și ei”.

Așa spun cărțile.

AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL: MEMORIE ȘI ISTORIE ÎN ESTUL ȘI VESTUL EUROPEI de Diana Dumitru, Igor Cașu, Andrei Cușco, Petru Negură (Editura Cartier, 2013)

(Pentru Cartea zilei)

Etichete: , , , , , ,
Publicat în Vărul Shake | 6 Comentarii »

Nicolae Simatoc

joi, mai 23rd, 2013

Nicolae Simatoc avea numărul 10 pe tricou. Era mijlocaș dreapta în Barca din ediția 1951/52, când s-a scris „istoria de aur” a clubului. Pentru prima dată atunci catalanii au câștigat Campionatul, Cupa Spaniei și SuperCupa. Vedeta clubului era maghiarul Kubala. Performanță repetată de club și în perioada de glorie a lui Messi.

În 1934 Colea Șmatoc , avea atunci 14 ani, juca fotbal pe terenul de „lângă pârâu”. Un domn a ieșit din mașină. Și a privit atent jocul copiilor din Grimăncăuți Bricenilor. L-a remarcat pe adolescentul înalt și tehnic. A convins părinții să-l lase să facă fotbal la Timișoara. În Ripensia, cea mai mare echipă românească a timpului. A plecat cu maică-sa la Timișoara. Tatăl său a rămas în sat. La Timișoara Colia Șmatoc a devenit Nicolae Simatoc.

În 1940, la 20 de ani, debutează în Naționala României împotriva Iugoslaviei. Meci câștigat de români cu 2 la 1.

La 21 de ani, având deja bronz și argintul Campionatului României, se transferă la Carmen București, actuala Steaua. Iar în 1942 Simatoc alege Clubul Atletic Oradea, care, după anexarea Ardealului, juca în campionatul ungar. Își schimbă numele din Simatoc în Szegedi. Și devine vice-campion și campion al Ungariei cu Oradea. Fotbalul maghiar domina Europa în acea perioadă.

În 1945-47 revine la Carmen București, devenind vice-campion. Joacă pentru naționala României în acel meci pierdut cu 7 la 2 în Budapesta de la naționala Ungariei. Două dintre goluri au fost înscrise de cel care avea să devină legendarul Ferenc Puskas.

În 1947 Nicolae Simatoc fuge din România. Nu a așteptat câteva luni ca să fie convocat la națională de Colea Vâlcov, alt basarabean celebru al fotbalului românesc. Și antrenorul care a adus, pentru prima dată, Cupa României în curtea lui Carmen, devenită CSCA, în 1949.

Fuga în Italia era organizată de AC Roma, dar Simatoc ajunge la Inter Milano. Milanezii fiind nevoiți să plătească pentru el 10 000 de dolari americani. Ca să aplaneze scandalul. Simatoc obține argintul cu Inter-ul.

Apoi a mai fost celebra echipă a esticilor Hungaria, jocul de cărți, profesia de antrenor și plecarea în Australia. Unde își schimbă din nou numele din Simatoc în Sims.

În acești ani tatăl  său a lucrat cioban la ferma din Grimăncăuții sovieticilor.

Așa spun cărțile.

NICOLAE SIMATOC (1920 – 1979). LEGENDA UNUI FOTBALIST BASARABEAN DE LA RIPENSIA LA FC BARCELONA de Octavian Țîcu și Boris Boguș (Editura Cartdidact, 2013)

(Pentru Cartea zilei)

Etichete: , , ,
Publicat în Vărul Shake | 2 Comentarii »

Chișinăul în trei iubiri

luni, mai 20th, 2013

Volumul are 600 de pagini. Și un tiraj nedrept de 100 de exemplare. Printre numărul mare de biografii, istorii, pe care voiam să le încep cu parada militară din 6 iulie 1940 cu soldați SS și NKVD pe străzile Chișinăului și s-o închei cu Gheorghe Milu, comandantul unicului submarin românesc din cel De-al Doilea Război Mondial Delfinul, absolvent al elitistului Liceu Militar din Chișinău (la 40 de locuri erau 3000 de candidați).

Dar mă voi opri doar la trei povești de dragoste.

1) În vara lui 1822 Negruzzi, după o iarnă petrecută în Șărăuți, ținutul Hotin, vine la Chișinău, „ca să ne întâlnim cu rude, prieteni, cunoscuți, refugiați ca și noi”. Era după eșecul Eteriei din Principate. „În toată această societate de emigranți și de localnici, două persoane numai îmi făcură o întipărire neștearsă. Acestea erau un om tânăr de o statură mijlocie, purtând un fes pe cap, și o jună naltă fată, învălită într-un șal negru, pre care le întâlneam în toate zilele la grădină. Aflai că junele cu fesul era poetul A.Pușkin (…), iar tânăra cu șalul pre care toți o numeau greaca cea frumoasă, o curtizană emigrată de la Iași numită Calipso”, ne spune Costache Negruzzi în Scrisoarea a VII-a. Cum se înțelegeau ne spune doar textul Șalul negru, căci Calipso vorbea doar greaca și româna, limbi pe care nu le știa poetul rus.

2)  În primăvara lui 1855 Victoria Cheșco (20 de ani) se cunună cu Alexndru Inglezi (29 de ani), prietenul fratelui ei. Îi face un copil, după care răcește intenționat și moare. Această răceală intenționată se datorează unei mari iubiri a Victoriei, care a avut loc la Viena cu Maximilian, viitorul împărat al Mexicului. Iubirea a fost reciprocă.  Înainte de a fi împușcat de către revoluționarii mexicani Maximilian a rugat să i se cânte Paloma, romanță cântată cândva la Viena de Victoria Cheșco.

3) Poeta Olguța Crușevan, vara lui Serghei Lazo, căsătorită cu colonelul Florescu, îi face în anii 20 din interbelic pe Ion Minulescu să-i ceară: „Deschide-mi poarta inimii pictată/ Cu vermillon și-albastru de cobalt/ Și-intră – fericită-nvingătoare -/ În minuscula „sala de-așteptare”…”  Iar Octavian Goga, de obicei, patriotic și pășunist în poezie, să treacă într-un registru firesc: „Îți aduc mulțumiri./ Întâlnirea de ieri/ Mi-a întors tinerețea din drum…”

Așa spun cărțile.

CHIȘINĂUL ȘI CHIȘINĂUIENII de Iurie Colesnic  (Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu, 2012)

(pentru Cartea zilei)

Etichete: ,
Publicat în Vărul Shake | 9 Comentarii »

M-am însurat cu o păpușă gonflabilă

miercuri, mai 15th, 2013

În zilele de sâmbătă și duminică în familia Jardin erau interzise lecturile serioase. Fără Proust, fără Cioran.

M-am însurat cu o păpușă gonflabilă face parte din romanele de sâmbătă și duminică.

Motto-ul cărții, urmat de celelalte motto-uri:

„Femeile sunt făcute pentru a fi iubite, nu pentru a fi înțelese.” (Oscar Wilde)

Partea I: „Omul este imperfect, dar asta nu e de mirare dacă ne gândim la vremurile în care a fost creat.” (Alphonse Allais)

Capitolul 1: „Fericirea în doi durează cât numeri până la trei.” (Sacha Guitry)

Capitolul 2: „De ce să te faci că muncești? E o oboseală inutilă.” (Pierre Dac)

Capitolul 3: „Ar trebui să fiu plătit cum se cuvine dacă e vorba să am fantezii.” (Jean-Marie Gourio)

Capitolul 4:  „Obiectul filozofiei constă în a porni de la un lucru atât de simplu încât nici nu merită să-l pomenești și a ajunge la un lucru atât de complicat încât nimeni nu mai înțelege nimic.” (Bertrand Russell)

Capitolul 7: „Cu paharul e ca și cu sânii. Unul nu e de ajuns, iar trei, prea mult.” (Fernandel)

Capitolul 8: „Sănătatea înseamnă să te doară zilnic în alt loc.” (Michel Chrestien)

Capitolul 9: „Dacă muncesc din greu opt ore pe zi, sunt promovat și aș putea ajunge să muncesc din greu douăsprezece ore pe zi.” (Robert Frost)

Capitolul 11: „Femeile îmi stârnesc aceeași senzație ca și elefanții: îmi place să mă uit la ele, dar n-aș vrea să am așa ceva la mine acasă.” (W.C. Fields)

Capitolul 14: „Găsesc că televiziunea e foarte favorabilă culturii. De câte ori cineva deschide televizorul la mine acasă, mă duc în camera de alături și citesc.” (Groucho Marx).

Partea a IV-a: „Dacă femeia ar fi bună, ar avea și Dumnezeu una.” (Sacha Guitry)

Romanul are 26 de capitole, un epilog, este împărțit în patru părți. Toate conțin motto-uri. Și este un roman incorect politik. La apariție a fost best-seller în Canada și SUA, țări corect politik.

Etichete: , ,
Publicat în Vărul Shake | 6 Comentarii »

Aprilie. Top vânzări eBook Cartier

joi, mai 9th, 2013

Cărțile digitale Cartier sunt pe iBookStore și pe www.cartier.md.

1. Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă

2. Capra cu trei iezi de Ion Creangă

3. Florile dalbe

4. Roși și negru de Standhal

5. Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde

6. Copiii căpitanului Grant de Jules Verne

7. Un yankeu din Connecticut la curtea regelui Arthur de Mark Twain

8. Cei trei mușchetari de Alexandre Dumas

9. Prin oglindă și ce a văzut Alice acolo de Lewis Caroll

10. Aceasta e prima mea revoluție. Furați-mi-o de Maria-Paula Erizanu

Etichete: ,
Publicat în Vărul Shake | Un comentariu »

« Însemnări anterioare
Facebook Urmăreşte-ne pe Twitter Abonează-te la RSS

Blog din Moldova