Un cuvânt lung cât o iarnă geroasă:
pneumonoultramicroscopicsillicovolcanocopioză.
L-a găsit Valentin Guțu, lingvistul și redactorul Cartier. Are atâtea litere cât două alfabete. Sunt 45.
El zice că așa spun medicii. Când descoperă o boală pulmonară de ordin malign.
- Aveți pneumonoultramicroscopicsillicovolcanocopioză.
Altfel zis, „ai tumoare, fraiere.”
Dar medicii sunt inși delicați. Noi le numărăm literele lor. Și ei ne numără zilele noastre.
„Ce este un intelectual? Este orice persoană care se mișcă în domeniul ideilor.”
„De 50 de ani ține povestea asta. La Paris, câteva zeci de oameni dau tonul. Bat apa-n piuă la televizor. Publică articole. Scriu cărți. Predau de la catedră. Fac intervenții de la colocvii. Semnează petiții. Iau prânzul împreună. Lucrurile nu stau ca în șansoneta lui Brel: oamenii ăștia, domnule, gândesc. Gândesc pentru alții”. Este intrarea în temă a lui Sevillia.
Cum au reușit o mână de intelectuali francezi să domine viața publică postbelică mai bine de o jumătate de secol? Să scrie poeme dedicate lui Stalin, să declare URSS paradisul pe pământ, să-l proslăvească pe Mao, pe Castro, pe Pol Pot.
Alți intelectuali vorbeau în aceeași perioadă despre alte realitățile ale regimului sovietic, aveau alte detalii din biografiile lui Stalin, Mao, Pol Pot sau Castro. Dar vocile lor nu se doreau ascultate.
De ce Aaron a pierdut mințile societății? De ce Sartre le-a câștigat?
Așa spun cărțile.
TERORISMUL INTELECTUAL de Jean Sevillia. Traducere din franceză de Ileana Cantuniari (Editura Humanitas, 2007)
Jean Sevillia s-a născut în 1952 la Paris. Urmează Literele la Sorbona. Este redactor-șef adjunct al săptămânalului Figaro Magazine și responsabil de rubrica „Idei și istorie”.
(Cartea Zilei, Publika TV)
Shopenhauer, filozof german: „În perspectiva morții mele, doresc să fac această confesiune, că disprețuiesc națiunea germană datorită prostiei sale nesfârșite și că roșesc la gândul că îi aparțin”.
Alexander Hertzen, gânditor rus: „Mi-e rușine că sunt rus”.
Aleksandr Soljenițîn, scriitor rus: „E rușine să fii sovietic”.
Emil Cioran, eseist român (1933): „Am avut momente când mi-a fost rușine că sunt român”.
Citatele au fost adunate de Horia-Roman Patapievici. În „Discernământul modernizării. 7 conferințe despre situația de fapt”.
„Dedic acest volum de conferințe publicului general cultivat, acestei veritabile societăți civile a culturii, alcătuită din oameni care nu așteaptă de la cultură nici carieră, nici succes, nici putere – ci acea viață bună, în care anticii vedeau adevărata răsplată a înțelepciunii.”
În Librăriile Cartier mai găsiți ediția din 2005. Cea din 2009 are copertă semnată de Andrei Gamarț. Doar coperta diferă. Societatea civilă a culturii a rămas aceeași. În 2005. În Basarabia. Și, uneori, mi-e rușine de acea viață bună a mea. Sunt un egoist.
Profesorul Dan Dungaciu spune că Guvernul de la Chişinău a încercat să se pună bine şi cu Uniunea Europeană, şi cu Federaţia Rusă, neînţelegând că această atitudine i se va întoarce împotrivă.
Printre puţinii, dacă nu singurul expert al României pe zona spaţiului ex-sovietic, profesorul Dan Dungaciu nu vede cu ochi buni ezitările Guvernului de la Chişinău de a porni hotărât în direcţia Bruxelles-ului. Întorcând mereu capul spre Moscova, preşedintele interimar Marian Lupu şi premierul Vlad Filat riscă să piardă complet sprijinul populaţiei şi să trimită Republica Moldova, pentru multă vreme, în sfera de influenţă rusească.
Dan Dungaciu este credibil în ceea ce spune şi prin prisma experienţei acumulate „pe teren”, în calitate de consilier al fostului preşedinte interimar Mihai Ghimpu (lider al liberalilor prooccidentali de la Chişinău). Invitatul de astăzi „La masa Adevărului” nu ocoleşte nici temele ce privesc Ungaria, mai ales că interesele pe termen mediu şi lung ale unora dintre vecinii noştri se intersectează adesea. Şi asta se întâmplă, din nefericire, fără ca noi să băgăm de seamă, fiind prea ocupaţi să consumăm energii în dezbateri sterile.
Nogai a cerut dela Tohta executarea unui mare număr de noiani ai Hoardei de Aur pe care îi considera adversari ai săi. Tohta a îndeplinit această cerinţă, slăbindu-şi astfel foarte mult poziţia sa. Dar curând Tohta a găsit destulă putere şi bărbăţie pentru a se ridica împotriva favoritului. S-a găsit cu uşurinţă un motiv pentru aceasta. Nogai dăduse ospitalitate emirilor răzvrătiţi (begi\ noiani), care fugiseră de la Tohta. Între Nogai şi Tohta au început ostilităţile, care s-au terminat după lupte aprige şi îndelungate, nu numai prin nimicirea trupelor lui Nogai, dar chiar prin uciderea lui, în anul 1300.
Facem pentru prima dată cunoştinţă cu Nogai pe vremea lui Berke-han, atunci când Nogai, datorită strânselor sale legături de rubedenie la curtea hanului şi datorită conducerii iscusite a trupelor mongole, s-a ridicat la una din cele mai înalte demnităţi în stat.
Timp de patruzeci de ani Nogai a jucat un rol atât de considerabil în viaţa mitică a Hoardei de Aur, încât suveranii străini îl considerau drept han, îi trimiteau soli şi daruri bogate, îi întâmpinau pe trimişii săi ca pe nişte soli împărăteşti etc.
Oficial, Nogai era doar comandant al unei mari unităţi militare şi conducea regiunile occidentale ale Câmpiei Cumane. Primind pe vremea lui Tohta (1290) și Crimeea.
După Rukh ad-Din Baibars, „Nogai a fost timp îndelungat conducătorul hoardei, dispunând după bunul său plac de hani”.
De ce Nogai, care era atât de puternic, n-a luat pe faţă puterea în mâinile sale şi nu s-a proclamat han?
Nu este greu să înţelegem acest lucru, dacă ne dăm seama de concepțiile politice ale mongolilor. Imaginea lui Ginghis-han era încă puternică.
Așa se spune într-o carte de istorie.
1. Intelectualii de Paul Johnson, Editura Humanitas, 2002
2. Imprimatur de Monaldi & Sorti, Editura Humanitas, 2004
3. Prins de Petru Popescu, Editura Gramar, 2004
4. Înainte de tăcere de Ernesto Sabato, RAO, 2005
5. Parfum de femeie de Giovanni Arpino, Humanitas, 2005
6. Suntem prea buni cu femeile de Raymond Queneau, Editura Paralela 45, 2005
7. Misterul catedralelor de Fulcanelli, Editura Nemira, 2005
8. Cuvânt înainte la o viață de scriitor de Alain Robbe-Grillet, Editura Cartier, 2006
9. Dincolo de limite de Salman Rushdie, Polirom, 2006
10. Mi se spune Capucin de Daniil Harms, Polirom, 2007
Prietenul meu englez mi-a promis și mi-a trimis un fragment din „Noul Machiavelli” de Jonathan Powell, fostul șef de cabinet al lui Tony Blair. Traducerea e așa cum scriu toți prietenii englezi în română. Fără românitatea literelor latine. Eu am pus doar două the-uri englezești. Doar n-avea să pun „Sfaturi pentru un Prim Ministru, b..a”. Restul e doar munca prietenului meu englez pentru binele națiunii.
Deci:
The Sfaturi pentru un Prim Ministru, b..a
Cele mai dificile si complicate reforme trebuie initiate cat mai rapid
posibil dupa alegeri cand mandatul politic este proaspat. Un
prim-ministru poate ignora opozitia si presa la aceasta etapa atata
timp cand mandatul sau este puternic. Reformele trebuie implementate
rapid, nu treptat si gradual, pentru a nu permite adversarilor sa se
organizeze si sa intensifice opozitia fata de masurile propuse.
Fara nici o indoiala, un prim-ministru nu isi poate permite sa ignore
sistemul de sanatate, protectia sociala sau agricultura. Un
prim-ministru nu poate spune niciodata ca ignora un domeniu sau altul.
Dar un lider care doreste sa marcheze evolutia tarii sale trebuie sa
limiteze numarul de prioritati pana la 3 si sa se ocupe de ele direct
cat mai frecvent posibil.
Avalansa de evenimente intotdeauna va asigura ca un prim-ministru este
extrem de ocupat. Multe din aceste evenimente sunt crize adevarate.
Dar daca un prim-ministru vrea sa evite situatia in care intregul sau
mandat este doar o reactie la evenimente, un lider trebuie sa invete
sa faca distinctie dintre lucrurile urgente si cele importante. Uneori
lucrurile urgente nu sunt si cele mai importante. Un lider trebuie sa
aiba o viziune pe termen lung – unde vrea sa aduca tara si un plan de
implementare al acestei viziuni.
Optimismul este un element cheie al carismei. De regula in politica
politicienii optimisti ii inving pe cei pesimisti. Blair l-a invins pe
Major, Bush Jr pe Al Gore, Obama pe McCain.
Este esential ca un lider sa poata folosi mânia pentru a guverna. Insa
este foarte important ca un lider sa nu isi exprime mânia decat atunci
cand acest lucru este intentionat, calculat si controlat.
Cinci internauți mucaliți și deștepți au comentat topul cărților vândute în Librăriile Cartier. Apreciez.
Pentru interesul deosebit față de cifre vă ofer două topuri. Cu cifre. Doar n-o să vorbesc despre politicul de pe Bâc sau de pe Dâmbovița.
Despre veridicitate. Oltul nu curge prin mine. Așa s-a întâmplat. E o chestie genetică.
Topul vânzărilor cărților Cartier în Librăriile Cartier în 2011
Sunt doar cărțile editurii Cartier, vândute în Librăriile Cartier. Este indicată colecția, anul apariției și numărul de exemplare vândut. Vânzările includ doar cumpărătorii individuali. Nu am inclus cărțile facturate bibliotecilor, școlilor sau altor instituții, care, sunt foarte puține, dar mai procură cărți. De asemenea, n-am inclus exemplarele achiziționate de către angajații Cartier, care pot procura cărțile în regim preferențial.
1. Basarabia e Românie? Dileme identitare și (geo)politice în Republica Moldova de Dan Dungaciu, Cartier istoric, 2011- 81 de exemplare
2. Țesut viu. 10 x 10 (roman) de Emilian Galaicu-Păun, Rotonda, 2011 – 76 de exemplare
3. Capcanele identității (eseu) de Tamara Cărăuș, Rotonda, 2011- 75 de exemplare
4. Tenis cu moldoveni de Tony Hawks, Biblioteca Deschisă, 2003 – 56 de exemplare
5. Plânsul centaurului (versuri) de Andrei Țurcanu, fără colecție, 2008 – 47 de exemplare
6. Ioan Halippa. Chișinăul pe vremea lui Pușkin cu 333 de intersecții de Lică Sainciuc, C(art)ier, 2011 – 44 de exemplare
7. Testamentul necitit de Lilia Bicec, fără colecție, 2009 – 42 de exemplare
8. Prădătorii de la Kremlin (1917 – 2009) de Helen Blank și Renata Lesnik, Cartier istoric, 2011 – 34 de exemplare
9. 157 de trepte spre iad sau Salvați-mă la Roșia Montană de Alexandru Vakulovski, Rotonda, 2010 – 28 de exemplare
10. Fără termen de prescripție de Sergiu Musteață și Igor Cașu, Cartier istoric, 2011- 26 de exemplare
Topul vânzărilor cărților altor edituri în Librăriile Cartier în 2011
În top au intrat doar cărțile oferite de agenții economici. N-au intrat cărțile luate în regim de consignație de la persoanele fizice.
1. Tema pentru acasă de Nicolae Dabija, Editura pentru literatură și artă – 191 de exemplare
2. Micul prinț de Antoine de Saint-Exupery, Editura Silvius Libris – 79 de exemplare
3. Lumina de taină de Grigore Vieru, Editura Cadran – 44 de exemplare
4. Дни затмения de Ion Costaș, Editura Universul – 33 de exemplare
5. Alchimistul de Paulo Coelho, Editura Humanitas – 25 de exemplare
6. Și am spus da de Elizabeth Gilbert, Editura Humanitas – 18 exemplare
7. Memoriile unei gheișe de Arthur Golden, Editura Humanitas – 17 exemplare
8. Unsprezece minute de Paulo Coelho, Editura Humanitas – 16 exemplare
9. Învingătorul este întotdeauna singur de Paulo Coelho, Editura Humanitas – 13 exemplare
10. De ce iubim femeile de Mircea Cărtărescu, Editura Humanitas – 12 exemplare
Nu mai revin la top. Ne apucă vara lui 12. Vedeți. Ziceți. Și intrați prin librării. Voi faceți topul. Noi suntem niște bieți scribi. Acestea sunt cărțile Chișinăului la 2011. În Librăriile Cartier.
Cele mai vândute cărți ale anului 2011 în Librăriile Cartier (în top n-au intrat auxiliarele didactice, literatura motivațională, manualele, dicționarele, portretul lui Grigore Vieru, Constituția Republicii Moldova, Declarația de Independență, Calendarul Punkt și cărțile care nu sunt în Librăriile Cartier. De asemenea, n-am introdus în top cărțile care au fost cumpărate de biblioteci, școli, ministere și alte instituții iluminate) sunt:
1. Tema pentru acasă de Nicolae Dabija, Editura pentru literatură și artă
2. Basarabia e România? Dileme identitare și (geo)politice în Republica Moldova de Dan Dungaciu, Editura Cartier
3. Micul prinț de Antoine de Saint-Exupery, Editura Silvius Libris
4. Țesut viu. 10 x 10 de Emilian Galaicu-Păun, Editura Cartier
5. Capcanele identității de Tamara Cărăuș, Editura Cartier
6. Tenis cu moldoveni de Tony Hawks, Editura Cartier
7. Lumina de taină de Grigore Vieru, Editura Cadran
8. Ioan Halippa. Chișinăul pe vremea lui Pușkin cu 333 de intersecții de Lică Sainciuc, Editura Cartier
9. Testamentul necitit de Lilia Bicec, Editura Cartier
10. Prădătorii de la Kremlin (1917 -2009) de Helene Blank și Renata Lesnik, Editura Cartier
Pentru curioșii neastâmpărați: romanul lui Nicolae Dabija s-a vândut în 191 de exemplare, Prădătorii – în 34 de exemplare, în afara topului, cu 33 de exemplare rămân memoriile lui Ion Costaș Dni zatmenia.
Acest top este veridic, netrucat, bazat pe date contabile. Aceste cărți au fost cumpărate de oameni care intră în librării și cumpără cărți. În afara topului, dar foarte aproape de Prădătorii de la Kremlin, a rămas mult Coelho, mult Cărtărescu, ceva Llosa, ceva Elizabeth Gelbert, Treptele lui Alexandru Vakulovski și Cimitirul lui Eco.
1. Țesut viu. 10 x 10 de Emilian Galaicu-Păun, Editura Cartier
2. Vino, vino Moș Crăciun, Editura Silvius Libris
3. Soare, soare, domn frumos de Grigore Vieru, Editura Prut Internațional
4. Din lumea celor care nu cuvântă de Emil Gîrleanu, Editura Cartier
5. Pagini alese din literatura pentru copii. Curcubeie de cuvinte, Editura Epigraf
6. Scrisori către zîne, Editura Prut
7. Isprăvile lui Guguță de Spiridon Vangheli, Editura Guguță
8. Tema pentru acasă de Nicolae Dabija, Editura pentru literatură și artă
9. Aleph de Paulo Coelho, Editura Humanitas
10. Chișinăul din amintiri, Iurie Colesnic Editura Grafema Libris
Comentarii recente