1. Căsuța de la Răscruce, în care a locuit Ion Druță în primii ani de Chișinău. E pe strada Asachi, mai la deal de cinematograful Gaudeamus (ce a mai rămas din el).

2. Bucătăria comună.

3. În Chișinău exista o singură linie de tramvai. Care făcea un zgomot infernal. Multe case distruse. Griul era culoarea dominantă. Sadovaia (actuala Mateevici), cea mai frumoasă stradă de pe atunci, era cu vile pentru ofițerii și generalii ruși de război.

4. Colectivul redacției Țăranul Sovietic. Dreapta sus, cu pălărie, Ion Druță

 

5. După fiecare articol apărut în Țăranul Sovietic Druță era citit și era erou pentru o juma de Chișinău. Până ajungea prima secretară de raion, un raion de la nord, la Chișinău. Ea era protagonista foiletonului. Și imaginea partidului. Care trebuia să rămână nepătată. Și atunci toate belele Chișinăului ajungeau în capul lui Druță. Aceeași poveste se repeta și pentru cronicile de film. Film indian. Și pentru celebrele „Vaca paște iarbă verde”, care n-au apărut niciodată în volum. Fără prima secretară de raion. Dar cu secretarii de ideologie de la centru.

Sătul de Chișinău, de belele, de ziar, de Petre Darienco, își ia concediu. Și scrie Frunze de dor.

Mult mai târziu, lingvistul Eugen Coșeriu, avea să zică: „Acolo, în Moldova, totul a început de la Frunze de dor.”

6. Alexandru Cosmescu, primul cititor/ascultător al Frunzelor.

7. Leonid Corneanu, cel mai elegant scriitor transnistrean

8. George Meniuc, licențiat în literatură și filosofie la Universitatea din București

9. Igor Crețu, Samson Șleahu și Ion Druță

10. Aureliu Busuioc și Ion Druță, nordul Moldovei

Bonus. Mașina redacției Femeia Moldovei în delegație. Întroienită.

 

 

Salvează

Salvează

Gheorghe Erizanu