Sunt răspunsuri la o anchetă de la începutul toamnei.

  1. Care este situația librăriilor față de comercianții la scară largă, în contextul comercializării cărților și a rolului tot mai mare al internetului?
  2. Care este rolul bibliotecilor?
  3. Care sunt reglementările care reglementează piața de carte și subvențiile publice?
  4. Care este starea autorului și ce garanții există pentru proprietatea intelectuală?
  1. Legislația din RM nu oferă librăriilor un statut special, ele sunt reglementate exact ca și toate celelalte spații comerciale. A fost o perioadă (de la începutul anilor 2000 până în 2019), când impozitul local pentru librării era mult mai mic decât în alte unități comerciale. Dar situația s-a modificat în ultimul an. Noțiunea de librar nici nu era inclusă în nomenclatorul profesiilor din RM, ea s-a produs în ultimul timp prin insistența noastră (nu mai știu dacă s-a dus până la capăt). Chiar și în pandemie magazinele online nu pot înlocui rolul librăriilor, care, în afară de spațiu de vânzare al cărților, este și un spațiu cultural. Librăriile online nu au nici ele un statut special în cadrul celorlalte magazine online. Impozitarea librăriilor online este de 10 000 lei anual, ca oricare mall online. După mine, perspectiva nu trebuie privită ca o concurență sau un adversar dintre librăria clasică și librăria online, ci ca un spațiu lăsat de izbeliște de legislație dintre librării, indiferent de formă, și celelalte magazine, indiferent de formă.
  2. Rolul bibliotecilor este să asigure, în primul rând, înnoirea fondului de carte și păstrarea fondului de carte ca valoare culturală. Completarea neprofesionistă, clientelară a fondului de carte din ultimii 30 de ani ne pune în situația când nu mai găsim în biblioteci carte esențială și valoroasă, deoarece rafturile lor, atunci când s-au făcut achiziții, sunt pline de broșuri și cărți de duzină ale „șmecherilor” din domeniul culturii. Asta e cea mai mare problemă. Al doilea rol al bibliotecilor, este promovarea culturii prin evenimente și politii culturale vii și eficiente, dar nu doar pentru bifare.
  3. Piața de carte este reglementată, în afara Codului Fiscal, prin Legea activității editoriale, Legea bibliotecilor. Există un singur program de subvenții publice, reglementat prin lege și activ din 2012, e Programul Național de Editare, prin care editorii participă la concurs de selectare și unde 150-300 de exemplare per titlu se duc la preț de cca -40 la sută din preț de vânzare în fondul bibliotecilor din RM, ca, cel puțin, 200 de exemplare să fie puse în vânzare liberă. Avantajul acestui mecanism este ca să ieftinim prețul de vânzare al cărții. Într-o piață de carte unde tirajul mediu e de 300 – 500 exemplare, îmi pare un mecanism extrem de eficient și bun pentru biblioteci, editori, autori și cititori.
  4. Proprietate intelectuală este protejată în RM prin Legea dreptului de autor și a drepturilor conexe. Ceea ce permite autorilor drepturi complete. Problema e alta: piața e embrionară încă, cu excepția 2-3 edituri, care fixează prețul de raft al cărții, restul editurilor operează cu preț de editură, iar librăriile adaugă comisionul lor și atunci apare o problemă din ce preț se ia royalti – preț fixat de editor, care nu este final sau prețul final fixat de librar. Unica editură care indică prețul final pe copertă este Cartier. Majoritatea editorilor se tem să pună prețul din cauza experienței inflaționiste din anii 90 ai secolului trecut. Dar dacă vă uitați pe statistica aparițiilor editoriale, atunci veți vedea că piața e dominată de teze, lucrări ale profesorilor universitari, care apar în format digital în 30-50 exemplare, pentru dări de seamă. Sunt cărți care nu apar în vânzare în librării. Sau cărți ale autorilor care apar pe spezele lor pentru satisfacerea orgoliilor personale. De multe ori, ele apar fără editură, cu ISBN luat direct de la tipografii. De cele mai multe ori aceste cărți, de asemenea, nu ajung în librării. Ele apar în listele premiilor Uniunii Scriitorilor din RM, care , în loc să încerce să participe la crearea pieței de carte, are grijă de oblojirea orgoliilor și mofturilor scriitoricești.
Gheorghe Erizanu