Intrarea pe piața cărților a mogulilor și JR-ilor petrolieri a fost prezentată ca un gest nobil. Și, ca întotdeauna, gândul lui Voiculescu, Vântu, Patriciu, Sturza & Ko. a fost la bietul cititor. Carte ieftină și ziar ieftin. Ce poate fi mai apetisant pentru un popor cititor dacă nu textul ieftin?!

Dezechilibrul pieței cărții – bani puțini, concurență acerbă, tiraje mici – s-a făcut și se face prin piața mediatică. Și ea fiind sub presiunea banilor puțini, concurenței sau obedienței, tirajelor mici.

Intrarea banilor cu iz de petrol și a banilor din confetti-urile politice peste carte și ziare a lăsat, lasă o pată mare de petrol pe dezvoltarea firească, lentă, concurențială a presei și a cărților.

Cei care cumpără carte ieftină o iau și o pun în bibliotecă. Să fie. Poate vor citi nepoții. Nu putem vorbi de o educație a cititorului, cum ar fi pretențiile nobililor editori petrolieri.

În România încălcările din legea Concurenței au fost acoperite cu tăcerea cumpărată prin condiții contractuale ale editurii deținute de președintele Asociației Editorilor Români, în Republica Moldova nimic nu funcționează și nici nu era nevoie să acoperire cu ceva.

Ceea ce fac colegii editori (Adevărul, Curtea Veche, Trei, Litera, Prut Internațional) este un succes de piață pe termen scurt și o reproducere pop din tabloul lui Bosch. Sinuciderea în lanț e frumos s-o privești. E oarecum straniu să faci parte din acest lanț.

Teoria pământului pârjolit va da roade. Vor rămâne editorii de carte cu miros de petrol. Și atunci cititorul va trebui să fie feciorul lui JR pentru a cumpăra carte.

Pe de altă parte, chioșcurile din Republica Moldova, care obstrucționează vânzarea presei print mai degrabă decât vând această presă, făcând bani din vânzarea țigărilor, sugrumă librăriile. Prin acest ziar plus carte ieftină.

Istoricul acțiunilor carte plus ziar a fost prin țări unde mogulii dețin întregul sistem media și editorial (Italia). N-a avut acces pe piața cărților, unde editorii sunt o branșă puternică și unde funcționează legile.

Cartea care miroase a petrol nu aduce lumină. Dar nici scopul nu este acesta. Cuvintele frumoase le vor spune ei. Cu un damf de chirosină și cu un râgâit politic. Îi veți crede. pe ei.

Gheorghe Erizanu