Birourile Cartier se află în batimentul (vorba lui Marian Lupu) Departamentului Cultură pe str. București nr.68. Noi suntem la etajul cinci. Un etaj mai jos Garyk de la Trigon, percuționist de excepție, a bătut toată ziua tobele. Vecina de peste coridor, Nelly Ciobanu, a cântat două ore ceva gingaș și plăpând despre primăvară. E de o sută de ori mai bine decât Hora dn Moldova. Credeam că dau toți ciobenii cu tot cu tălănci, cu tot cu turme de oi peste mine. Am urât Hora din Moldova. Și nu o pot suporta. E ca un prohod la gurile iadului. Pentru mine.

Doamna Cultură (vorba lui Dorin Chirtoacă) cu vreo lună în urmă a făcut interpelare la Centrul de Combatere a Corupției și restul ce-urilor pentru măsurarea spațiului arendat. Coloneii și maiorii tot au măsurat vreo lună încăperile pe care le arendăm. Cu contracte expirate. Cu primăria lucrezi doar pentru o perioadă de arendă de trei ani. Consiliul Chișinău n-a aprobat decizii de rutină de ani buni. Respectiv toți sau majoritatea arendașilor de pe București au contractele expirate. Cu scrisori și documente de prelungire a contractelor depuse la primăria Chișinău de aceeași ani buni. Și azi au făcut coadă la Centru. Toți.

Arendașii plătesc energia electrică, serviciile comunale pentru toți posesorii de spații. Pentru Departamentul Cultură, pentru interpreții de muzică, pentru ong-urile culturale. Care intră în categoria privilegiaților.

Hărțuit de Centru, cu bare de metal plasate echilibristic pe spațiul din fața clădirii ca să nu poți parca mașina în alte locuri decât cele însemnate (dar să o poți zgârâia), cu plante de umbră plantate în locuri cu soare în ziua de 26 august, declarată zi de primăvară, cu un balcon cultural făcut de Uss în față, cu un eli-pili într-o coastă și cu toate restaurantele și cluburile de noapte în restul coastelor, mă declar scârbit și mâhnit de Doamna Cultură. Altceva nu e în puterile mele.

Gheorghe Erizanu