În Flutura lui Dumitru Crudu nu mai există bibliotecă. Adică bibliotecă există. Chiar e reparată, vopsită, cu acoperiș nou. Lumea face nunți, cumetrii, zile de naștere. E un spațiu prietenos.

Atât doar că biblioteca nu are cărți. S-au găsit bani pentru acoperiș, pentru vopsea, pentru termopane, pentru mobilier. Dar nu s-au găsit bani pentru salariul unui bibliotecar. Nici bani pentru achiziții de carte.

Profesorii se pregătesc de lecții pe net. Copii sunt trimiși pe net pentru lecturile de vară.

În 26 de ani autoritățile centrale și locale au tot cerșit cărți de oriunde, au tot cerșit atâta încât s-au deprins că aceste ciudate obiecte, cărțile, ajung pe rafturile unei biblioteci pe degeaba. Din dat. Ele nu costă. Căci, altfel, sunt prea scumpe pentru bugetul local.

Nunțile la Flutura sunt frumoase. Și biblioteca e frumoasă. Vopsită. Reparată. Acoperită. Atât doar că nu are cărți. Și nici bibliotecar. Biblioteca din Flutura lui Dumitru Crudu.

Gheorghe Erizanu