„ – Ce înseamnă să admiri?

– Să admiri înseamnă să recunoști că eu sunt omul cel mai frumos, cel mai bine îmbrăcat, cel mai bogat și cel mai deștept de pe planetă.”

La început, în fața clădirii Direcției Cultură Chișinău a apărut prima admirație: Balconul Cultural. L-am admirat vreo cinci ani. Poate mai mult.

Apoi a apărut a doua admirație: scările de metal al Balconului Cultural. Le-am admirat și pe ele. Ani buni.

Din surse îndoielnice: prima admirație a avut un buget de 4000 de euro. Din granturi de aiurea.

Balconul Cultural a trecut printr-un incendiu. Au ars afișele. Alte pagube nu cunosc. Au fost stinse cu stingătorul Librăriei din Hol.

Balconul Cultural e plin de evenimente culturale. În fiecare zi.

Azi avem tangoul tractorului cu ferestrău pentru asfalt și al escavatorului. Ieri a fost același tangou. Dar, Vă asigur, sunt și alte evenimente.

Scuarul din fața Balconului Cultural de pe str.București 68

Recent în fața Balconului Cultural a mai apărut o admirație: băncile. Deoarece fluxul de oameni pe strada București este imens, atunci băncile au fost făcute late-late, ca să încapă câte două funduri. Late-late. Instant. Și multe-multe.

„Ei își închipuie că ocupă o grămadă de loc. Se consideră importanți ca baobabii.”

Deoarece oamenii obosesc pe strada București, atunci au fost puse un rând de bănci. Ca obosiții să poată sta la umbră. Umbra poate fi făcută în photoshop. Iar pavajul – nu.

În plan depărtat a mai rămas un scuar. Ar putea fi construit un al doilea Balcon Cultural. Ca să nu-i fie trist primului.

„ -Dar ești singur pe toată planeta!

-Fă-mi plăcerea asta. Admiră-mă, totuși!

-Te admir. Dar la ce ți-ar putea servi asta?”

Cu ani în urmă, în timpul primarului Chirtoacă, specialiștii în urbanism ai Chișinăului au găsit o soluție demnă de admirat pentru parcări. Au pus o buză de asfalt lângă bordură. Au vopsit câteva linii cu alb. Pe trotuare. Și au zis: „Șoferule, fă-mi plăcerea asta. Admiră-mă, totuși!”

„Te admir. Dar la ce ți-ar putea servi asta?”

Recent, câțiva specialiști în urbanism, au venit cu idei geniale de a oferi spațiu pietonilor. Și au pus bănci peste liniile albe ale celorlalți specialiști în urbanism. Și au zis „Pietonule, fă-mi plăcerea asta. Admiră-mă, totuși!”

„Te admir. Dar la ce ți-ar putea servi asta?”

Băncile pentru pietoni au fost instalate din bugetul municipal. Sunt deosebit de frumoase. Elegante & comode pentru boschetari. Încap ca într-un pat matrimonial. Mare.

„Oamenii mari sunt bizari.”

Salvează

Salvează

Gheorghe Erizanu