Mihai Iovănel este mult mai generos decât Nicolae Manolescu.

După cei trei basarabeni din Istoria critică a literaturii române, de Nicolae Manolescu (Grigore Vieru, Vitalie Ciobanu și Leo Butnaru), Mihai Iovănel pomenește în Istoria literaturii române contemporane (1990-2020), apărută recent la Editura Polirom, pe:

  1. Ion Druță, Aureliu Busuioc și Vladimir Beșleagă (prin filiera Ion Simuț),
  2. Lilia Bicec-Zanardelli, inclusă în lista literaturii scrise de emigranți,
  3. Ion Buzu și Anatol Grosu, care completează lista „noului ruralism”,
  4. Mihai Cimpoi și Leonida Lari, care sunt apărătorii vechiului Eminescu în contextul dosarului Eminescu, publicat de Dilema,
  5. Iulian Fruntașu, care este citat cu poemul Țara mea.

În Istoria lui Mihai Iovănel au articole dedicate Eugen Cioclea, Emilian Galaicu-Păun, Dumitru Crudu, Vasile Ernu, Nicoleta Esinencu, Tatiana Țîbuleac și frații Vakulovski, Mihail și Alexandru.

În cele 90 de volume de ficțiune reprezentative pentru perioada 1990-2020 intră romanele:

Pizdeț, de Alexandru Vakulovski (Editura Aula, 2002)

Țesut viu. 10 X 10, de Emilian Galaicu-Păun (Editura Cartier, 2011)

Grădina de sticlă, de Tatiana Țîbuleac (Editura Cartier, 2018).

În cele 90 de volume de poezie reprezentative pentru perioada 1990-2020 intră volumele:

Alte dimensiuni, de Eugen Cioclea (Editura Hyperion, 1991)

Cel bătut îl duce pe cel nebătut, de Emilian Galaicu-Păun (Editura Dacia, 1994)

Nemuritor în păpușoi, de Mihail Vakulovski (Editura Arc, 1997).

Aceștia sunt scriitorii basarabeni care își pot pune panglica de onoare: „Sunt în Istoria lui Iovănel”.

Gheorghe Erizanu