Primăvara, Ghenadie Popescu, artistul plastic și performerul însemnat de Dumnezeu, a săpat, a făcut cuiburi și a pus porumb. Era porumb negru. Pentru cocoșei. Ghenadie îmi spunea că va crește de doi metri. Mi-a dat și mie doi seminceri.

Ghenadie Popescu este și un priceput al pământului.

Ceilalți performeri și coordonatori de proiect coordonau cu privirea înălțarea și coborârea săpii lui Ghenadie Popescu, coordonau cu privirea semințele aruncate în cuiburi, coordonau cu privirea pământul care acoperea semințele. Erau vreo trei coordonatori cu priviri de vechil și un artist plastic, Ghenadie Popescu, su sapa și arta pusului porumbului.

Apoi Ghenadie Popescu a plecat în vară într-o expediție pe unul din râurile Basarabiei.

Coordonatorii de proiect au coordonat cu vara. Care a fost zgârcită în ploi. Udatul nu este o artă. Porumbul nu s-a mai înfrățit. A rămas chircit. Ca performanță mondială în fața porumbului au mai apărut niște sticle goale de bere. Dacă le fotografiezi prin ușa Balconului Cultural, atunci e performanță. Artistică. Dacă mergi pe lângă grădina Balconului Cultural, atunci e doar mizerie.

Balconul cultural

Când coordonatorii de proiect obțin niște bani, atunci apare arta. Pentru o zi. Când banii din proiect sunt terminați, atunci apare mizeria.

Arta costă. Și pogorăște arareori în urbea noastră. Cu permisiunea coordonatorilor de proiect. Cotidianul e banal. E muncă. Și nu are coordonatori de proiect.

 

Gheorghe Erizanu