Parcă se așezau lucrurile cu Bacul. Parcă au început copiii să învețe. Parcă au uitat ce înseamnă epidemia copiatului. Parcă se înfiripa o brumă de generație care începea să gândească. Și atunci, de după colț, apare un spermatozoid cu budionovkă și cruce: Bacul trebuie modificat. Să nu stresăm copiii. Să poată intra la universități chiar dacă nu au luat Bacul. Să fie un fel de Bac facultativ și un altfel de Bac ca până acum. Cei deștepți să plece la universitățile lor deștepte din România, Anglia, Franța, Rusia sau Germania. Iar universitățile noastre să fie pentru restul un fel de PTU-uri, care să producă cadre cu diplome de studii superioare. Cum a fost pe vremea mea.

Să facem din viitorii tractoriști viitori preoți și din viitorii depanatori viitorii profesori în liceele cu Bac moale. Să punem bazele unei societăți moi, cu gânduri moi. S-o putem ușor acoperi cu budionovka noastră. Crucea să fie grea. Și unica dreaptă.

Manualele de literatură să fie un fel de abecedare. Foarte laxe (ușurele). Ca noi, supremii, să putem scrie ce vrem, iar voi să puteți citi ce vrem noi. La o adică, nici nu trebuie să citiți. Vă vom povesti ce vrem noi la televiziunile noastre. Clar. Simplu. Pe înțelesul vostru.

Ca să fim noi tari. Într-o societate moale.

Avem și polițiști pentru a trasa (trage) gardul societății. Ei devin opricinicii (niște tipi cu budionovci, dar mai vechi) noștri cei mai de nădejde. Salarii mari. Royalti de 25 la sută din încasările amenzilor pe care le dau. Oficial. Amenzile le-am mărit exponențial (asta-i tare mult). Oficial. Bugetul polițiștilor pentru anul 2016 a fost de 2,55 de miliarde de lei. Nici Academia lui Duca nu a avut un asemenea buget. Nici bolnavii nu au un asemenea buget. Ăștia sunt bătrâni. Nu apucă alegerile. Ministerul Sănătății a avut în 2016 1,68 miliarde de lei. Iar culturii i-am dat un sfert din bugetul polițiștilor: 0.4 miliarde lei. Nu avem nevoie de scriitorii lor. Nu avem nevoie de cărțile lor. Nici de bibliotecile lor. Să moară și să-i vedem alături de Eminescu ăsta al lor, Bulgakov ăsta a lor, Vieru ăsta a lor.

Să rămână Ubu, regele.

Peste o societate moale. Care să ne plătească nouă lumina scump, ca să-i prostim ieftin la televiziunile noastre.

Iată și Arhiva Națională am pus-o toată în cutii de metal. Încuiate la cheie. Fără ca să circule aerul. Să se oxideze, deterioreze naibii toate documentele lor idioate. Să pierdem cheile.

Peste un deceniu vom avea o societate moale. Ca prima mămăligă făcută de bărbatul văduv. Fără documente de arhivă. Fără istorie. Fără Bac. Fără bătrâni. Fără scriitori. Fără cărți.

Cu polițiști. Și cu Ubu, regele.

 

 

Gheorghe Erizanu