Dacă nu era anul 1966, atunci nu era nici proza românească din Basarabia.

În 1966 a apărut Aureliu Busuioc cu Singur în fața dragostei, Vasile Vasilache cu prima parte din Povestea cu cocoșul roșu și Vladimir Beșleagă cu Zbor frânt.

Vasile Vasilache, într-o discuție privată, înainte de apariție romanului Zbor frânt, i-a spus lui Vladimir Beșleagă: „Dacă te-aș mai vedea publicat și pe tine…”

În 1963 apărea Ion Druță cu Balade din câmpie, iar în 1968 apărea partea a doua a romanului, care avea să fie Povara bunătății noastre.

Niciodată, până la 1966 și după, proza românească din Basarabia n-a avut un impact atât de mare asupra literaturii.

„L-am întâlnit, recunosc, într-un restaurant. De fapt, n-are importanță unde l-am întâlnit, pentru că l-aș fi întâlnit neapărat, îl căutam, iar locul n-are nicio semnificație”.

Așa începe romanul lui Aureliu Busuioc. Singur în fața dragostei.

Cu Otilia, Otilia Octavianovna. Cu Viorica, Viorica Mircevna.

Și cu: „-Mă cheamă Radu, Radu Negrescu.”  Avea să fie Radu Nicolaevici Negrescu.

Singur în fața dragostei este în curs de apariție la Cartier. Într-o ediție definitivă.

În text este utilizat „învățător de franceză/matematică” cu sensul actual de „profesor de franceză/matematică”. Ce facem? Schimbăm? Redactorii Cartier au păreri diferite, iar la autor vrem să ajungem cu o poziție consolidată.

Gheorghe Erizanu