„Revolta lui Atlas. A este A” de Ayn Rand. Editura Cartier, colecția Cartier clasic

„Revolta lui Atlas. A este A” de Ayn Rand. Editura Cartier, colecția Cartier clasic

„Vreme de doisprezece ani v-aţi întrebat: cine e John Galt? Acum vă vorbeşte John Galt. Eu sunt cel care îşi iubeşte viaţa. Eu sunt cel care nu-şi sacrifică iubirea sau valorile. Eu sunt cel care v-a privat de victime şi astfel v-a distrus lumea, iar dacă vreţi să ştiţi din ce motiv pieriţi – voi, cei cărora le e frică de cunoaştere – eu sunt cel care vă va spune.”

„Aţi auzit spunându-se că această epocă e de criză morală. Aţi spus acest lucru şi voi, parţial din frică, parţial cu speranţa că vorbele nu au sens. V-aţi plâns că păcatele omului distrug lumea şi aţi blestemat firea omenească pentru lipsa ei de dorinţă de a practica virtuţile pe care le solicitaţi. Având în vedere faptul că, pentru voi, virtutea constă în sacrificiu, aţi solicitat mai multe sacrificii la fiecare dezastru succesiv. În numele unei întoarceri la moralitate, aţi sacrificat toate acele rele pe care le-aţi considerat a fi cauza situaţiei critice în care vă aflaţi. Aţi sacrificat raţiunea de dragul credinţei. Aţi sacrificat bogăţia de dragul nevoii. Aţi sacrifcat stima de sine de dragul negării de sine. Aţi sacrificat fericirea de dragul datoriei. Aţi distrus tot ceea ce socoteaţi a fi rău şi aţi realizat tot ceea ce socoteaţi a fi bun. În acest caz, de ce vă schimonosiţi de groază în faţa priveliştii lumii din jurul vostru? Lumea aceasta nu este produsul păcatelor voastre, ea este produsul şi imaginea virtuţilor voastre. Este idealul vostru moral transformat în realitate în deplina şi finala sa perfecţiune. Aţi luptat pentru el, aţi visat la el, l-aţi dorit, iar eu – eu sunt cel care v-a îndeplinit dorinţa. Idealul vostru avea un inamic implacabil, pe care codul vostru de moralitate era menit să îl distrugă. Eu am îndepărtat sursa tuturor acelor rele pe care le sacrificaţi unul câte unul. Am pus capăt bătăliei voastre. V-am oprit motorul. Am privat lumea voastră de mintea omenească. Oamenii nu trăiesc conform minţii, spuneţi voi? I-am înlăturat pe cei care fac acest lucru. Mintea e neputincioasă, spuneţi voi? I-am înlăturat pe cei a căror minte nu e. Există valori mai înalte decât mintea, spuneţi voi? I-am îndepărtat pe cei pentru care nu există. În timp ce îi târâţi către altarele de sacrificiu pe oamenii drepţi, independenţi, raţionali, avuţi, cu stimă de sine – v-am întrecut, am ajuns eu primul la ei. Le-am spus natura jocului pe care îl jucaţi şi natura acelui cod moral al vostru, pe care ei au fost prea inocent-generoşi spre a-l sesiza. Le-am arătat calea de a trăi conform unei alte moralităţi – a moralităţii mele. Pe a mea au preferat s-o urmeze. Pe toţi cei care au dispărut, pe toţi cei pe care i-aţi urât, deşi vă temeaţi să-i pierdeţi, eu i-am luat de la voi. Nu încercaţi să ne găsiţi. Nu vrem să fim găsiţi. Să nu strigaţi că e datoria noastră să vă slujim. Noi nu recunoaştem o atare datorie. Să nu strigaţi că aveţi nevoie de noi. Nu aveţi. Nu ne imploraţi să ne întoarcem. Suntem în grevă, noi, oamenii minţii. Suntem în grevă împotriva autosacrificiului. Suntem în grevă împotriva credinţei în recompense nemeritate şi în datorii nerecompensate. Suntem în grevă împotriva dogmei conform căreia căutarea fericirii personale este ceva rău. Suntem în grevă împotriva doctrinei că viaţa reprezintă vină.

Există o diferenţă între greva noastră şi toate celelalte pe care le-aţi practicat vreme de veacuri: greva noastră constă nu în a face solicitări, ci în a le acorda. În conformitate cu moralitatea voastră, noi suntem răi. În conformitate cu ştiinţa voastră economică, noi suntem inutili. Am hotărât să nu vă mai exploatăm. În conformitate cu legile voastre politice, noi suntem periculoşi şi trebuie să fim puşi în cătuşe. Am hotărât să nu vă mai punem în pericol, să nu mai purtăm cătuşe. În conformitate cu filosofia voastră, noi reprezentăm doar o iluzie. Am hotărât să nu vă mai orbim şi v-am lăsat liberi să faceţi faţă realităţii pe care aţi vrut-o, lumea aşa cum o vedeţi acum, o lume fără minte.

V-am acordat tot ceea ce aţi solicitat de la noi, care fuseserăm întotdeauna cei care au dat, dar care de-abia acum au înţeles. Nu avem a vă prezenta solicitări, condiţii pe care să le negociem, sau compromisuri la care să ajungem. Voi nu aveţi nimic să ne oferiţi. Noi nu avem nevoie de voi.

Oare acum văicăriţi: nu, nu asta este ceea ce aţi vrut? O lume a ruinelor, lipsită de minte, nu reprezenta scopul vostru? Nu aţi vrut ca noi să vă părăsim? Canibali morali, îmi dau seama că aţi ştiut dintotdeauna ceea ce vreţi. Dar jocul vostru s-a sfârşit, pentru că acum îl ştim şi noi.

De-a lungul secolelor de calamităţi şi dezastre, pe care vi le-a provocat codul vostru de moralitate, aţi clamat că acest cod al vostru fusese încălcat, că dezastrele reprezentau pedeapsa pentru încălcarea lui, că oamenii sunt prea slabi şi prea egoişti spre a vărsa tot sângele de care e nevoie. Aţi osândit omul, aţi osândit existenţa, aţi osândit acest pământ, dar n-aţi cutezat niciodată să vă puneţi codul sub semnul întrebării. Victimele voastre au suportat blamul şi s-au chinuit mai departe, cu blestemele voastre drept recompensă pentru martiriul lor – în vreme ce voi continuaţi să vă jeliţi că, deşi codul vostru e nobil, firea omenească nu e suficient de bună spre a-l pune în practică. Şi nimeni nu s-a ridicat spre a pune întrebarea: Bună? După care criterii?

Aţi vrut să ştiţi cine este John Galt. Eu sunt cel care a pus această întrebare.”

(din Revolta lui Atlas, A este A (volumul III) de Ayn Rand. Traducere de Radu Săndulescu). Cartea intră în librăriile bune peste o săptămână în cele din Chișinău și la început de decembrie în cele din România.

Este ultima carte din colecția Cartier clasic. Colecțiile Cartier clasic și Poesis se vor topi într-o nouă colecție: Cartier de colecție. Cu opere de colecție. Și cu o ținută poligrafică de colecție.

 

Gheorghe Erizanu