Apelativul aromân este până azi confidențial în țările unde locuiesc aromânii. „Popor de prisos”, conform criteriilor în vigoare din Balcani. Ei sunt pretutindeni și nicăieri. De obicei, compact sunt la frontierele statelor. Altfel ar fi imperiul balcanic al românilor. Care se întinde din Istria până în Dobrogea, din munții Pindului până în coasta Traciei.

Primele valahii, termen care desemnează în Evul Mediu țările locuite de populații romanizate, apar în Grecia. Sunt trei mari ramuri aromânești:

gramoștenii (numele provine de la muntele Grammos, situat la granița dintre Grecia și Albania) s-au răspândit în Macedonia, Serbia și Bulgaria. Au jucat un rol considerabil în afirmarea aromânilor și au participat activ la înființarea statului grec la 1830 sau, mai bine zis, la lupta antiotomană . Gramoștenii reprezintă grupul majoritar printre aromâni care s-au stabilit în Dobrogea românească ;

fărșeroții, originari din masivul Pindului, numele lor vine de la denumirea localității Frasher, s-au răspândit în Albania meridională. Sunt păstori și ostili amestecului cu celelalte populații;

moscopolenii, provin de la denumirea orașului Muscopuli, îi vom regăsi în orașele albaneze și macedonene. E o ramură „urbană,  cultivată și negustorească prin excelență”.

Metsovo, un târg de peste 2000 de locuitori, din  regiunea Epir a Greciei, este considerat locul „unde aromâna a rezistat cel mai bine substituirii sale prin limba greacă”. E adevărat, că astăzi doar 20 la sută dintre copii din Metsovo mai vorbesc aromâna, conform unui studiu realizat de Stamatis Beis (Beișș) din anii 90 ai secolului trecut.

Erau numiți țintsari în Serbia, ciribiri sau cici în Istria, valahi în Grecia, machedoni în România, rrămăni în Albania, meglenoromâni în Turcia. După 1864 statul român a încercat să deschidă școli în română pentru românii de la sud de Dunărea. În 1913 Tratatul de la București le-a tranșat altfel soarta. Și de atunci ei au fost numiți greci, sârbi, albanezi sau români. Iar „statele de tutelă se vor mulțumi, în general, să-i ignore”.

Așa spun cărțile.

AROMÂNII: PRETUTINDENI, NICĂIERI de Nicolas Trifon. Traducere din franceză de Adrian Ciubotaru (Editura Cartier, 2012)

(Pentru Cartea zilei)

Gheorghe Erizanu