Azi, la Chișinău, a început războiul sfârșitului lumii, numit și campania parlamentară.

Accidental, azi a intrat în librăriile bune din Chișinău ultimul eseu al lui Slavoj Zizek, Ca un hoț ziua în amiaza mare. Puterea în epoca postumanității. Cartea a apărut în engleză, la Penguin, anul trecut.

Îl voi cita pe Zizek, care face trimitere la titlul unei nuvele celebre de John Steinbeck, după o poezie de Robert Burns, Unui șoarece:

„Cele mai frumoase planuri ale șoarecilor și oamenilor

Sfârșesc adesea prost…”

Dar cartea e despre altceva.

Zizek te năucește cu cunoștințele sale enciclopedice de la Sofocle până la twitterul lui Trump. Și pune întrebări.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial guvernul în exil al Cehoslovaciei decide să-l ucidă pe Reinhard Heydrich, protector al Reichului din Boemia și Moravia, „măcelarul din Praga”. Executorii Jan Kubis și Jozef Gabcik au fost parașutați lângă Praga. Pe 27 mai 1942 Heydrich se deplasa într-o decapotabilă, doar cu șoferul, la birou. Gabcik i-a ieșit în față, la o intersecție, când mașina a încetinit. A încercat să tragă. Dar i s-a blocat arma. În loc să accelereze, Heydrich a decis să oprească mașina și să-i înfrunte pe atacatori. Kubis a aruncat o bombă în spatele mașinii. Care l-a rănit pe Heydrich. Nazistul însângerat a ieșit dintre fiare și l-a fugărit cu pistolul în mână o jumătate de cartier. Apoi s-a prăbușit. Era singur, pe caldarâm, într-o baltă de sânge. O cehoaică i-a sărit în ajutor. A oprit o camionetă, care l-a transportat la spital.

Peste câteva zile „măcelarul din Praga” avea să moară.

Știa cehoaica că a încercat să-l salveze pe ucigașul cehilor? Care e frontiera dintre compasiune umană și partizanat corect politic și ideologic? Care e partizanatul politic corect? E instinct uman? Sau e o faptă conștientă? Ești de partea unui criminal curajos? Sau de partea unui diversionist nobil, dar ucigaș prost? Ai văzut doar un bărbat rănit sau un ofițer SS de grad înalt care trebuia lăsat să moară? Ai văzut tabloul complet? Sau doar un fragment?

Anonima cehă a ales.

Gheorghe Erizanu