Nu știu cum au decurs manifestațiile. Era o seară plină de evenimente: Zilele Literaturii Române, lansare carte Demici la hotel Codru, lansare expoziție foto Angela Aramă, festival de rock. Parcă s-au spart sărbătorile culturale în Chișinău.

Cu o zi înainte de eveniment m-am dus cu Vasile Ernu la Satiricus pentru a pune la punct detaliile pentru spectacolul lui Victor Rebengiuc. Sandu Grecu era într-o repetiție. Care s-a lungit un pic.

Am întrebat ușierul dacă putem intra și aștepta în anticamer directorului Sandu Grecu. Ne-a trimis la etaj.

Am urcat. Era suspect de multă liniște. Covoarele nu erau roase de picioarele spectatorilor sau actorilor. Era un telefon în hol. Roșu. Cu disc. Și un scaun. 

Telefonul a sunat. Într-o liniște plină de cultură. Și de istorie a cinematografiei moldovenești. Am rămas uimiți. Nu era țipenie de om.

Ușa de la anticameră era deschisă. Și s-a auzit un „alioooo” languros. „Eto țentr „Odeon”.

Era cultura încremenită. Atunci ne-am dat seama că am vrut să intrăm în teatrul Satiricus, care are repetiții, spectacole și am intrat în Centrul Odeon.

Niciodată n-am văzut cultura atât de încremenită.

Pe hol, înșirat jos, era un afiș mare.  Scria „Anatol Codru – 75 de ani”.

A doua zi avea să fie evenimentul.

N-am avut atât de multe valori. Îmi ajung degetele mele mici să le enumăr. Bifăm în dreptul numelui lor. Bifăm și la alte nume. Ca să nu ne mai dumerim cine a fost  Anatol Codru și cine a fost Lev Barskii.

Gheorghe Erizanu