Nicolae Balota scria în  Caietul albastru: „În multe privințe, atmosfera din casa Vianu se asemăna cu acea din vechea noastră casă (…) Casă burgheză, europeană, a unor intelectuali de solidă cultură umanistă, liberală, lipsiți de orice fel de prejudecată națională, cunoscători și vorbitori de limbi străine. Sunt , desigur, și deosebiri. În deprinderi, gesturi, expresii, recunoșteai în casa părinților mei influențe central-europene, inexistente în casa cuplului Vianu, unde simți în schimb adieri pe care le-aș numi balcanice, dacă n-ar veni mai de departe, din Orient.”

Are dreptate. În vechile case moldo-valahe, de pildă la bunicii mei, la Filaret, întâlneai aproape obligatoriu un „salonaș turcesc”. Așa se vede atmosfera interbelică din casa lui Tudor Vianu, care apare în carte cu numele de T.

Era o lume care asculta Radio Days și citea cotidianul Universul. Iar copilul Ion Vianu îi vedea în Conacul de la Zamora,care era un carnaval perpetuu al oamenilor celebri, pe Mihail Sadoveanu, Dimitrie Gusti, Camil Petrescu, Petre Pandrea, Mihai Ralea,  Alexandru Rosetti.

Erau ca niște „cățelandri care citeau cărți, ascultau muzică, sufereau din pricina tiraniei, discutau până în zori politică, artă, porcării, căutau femei și nu căutau mântuirea.”

Această lume molcomă și plină de efervescențe culturale a fost brutal întreruptă de instalarea regimului comunist.

Totul s-a schimbat. Marii intelectuali au devenit protocroniști, colegii de bancă – ideologi ai național-comunismului.

Doar lista lecturilor a rămas nepătată.

AMOR INTELLECTUALIS. ROMANUL UNEI EDUCAȚII de Ion Vianu (Editura Polirom, 2010)

(Pentru Niște cărți, Punkt)

Gheorghe Erizanu