Sunt două cărți pentru copii pe care maturii le au în biblioteca lor. Și din când în când revin la ele. Și la fiecare lectură descoperă lucruri pe care nu le-au observat în timpul lecturilor precedente. Și se gândesc că au fost fericiți când le-au citit pentru prima dată. Chiar dacă nu țin minte bine subiectul. Timpul era fericit. Era o bucurie ingenuă.

Aceste două cărți sunt „Micul prinț” și „Alice în Țara Minunilor”. Ambele sunt cărți care au creat lumi noi. De o frumusețe și înțelepciune pe care oamenii nu și le pot imagina nici în cele mai curajoase vise.

„Domnul Omidă și Alice s-au privit câtva timp în tăcere.

Într-un târziu domnul Omidă și-a scos narghileaua din gură și i s-a adresat cu o voce molcomă și somnoroasă:

–         TU cine ești?

Ca început al unei conversații, era departe de a fi încurajator. Alice i-a răspuns timidă:

–         Eu… eu… domnule, nu prea știu, în momentul de față… știu doar cine AM FOST când m-am sculat azi-dimineață, dar cred că trebuie să mă fi schimbat de câteva ori de atunci.

–         Ce vrei să spui cu asta? A întrebat domnul Omidă cu asprime. Explică-te!

–         Mi-e teamă că nu mă pot explica MIE ÎNSĂMI, domnule, i-a zis Alice, fiindcă, înțelegi, nu mai sunt eu însămi.

–         Nu înțeleg.

–         Mi-e teamă că nu am cum să fiu mai clară, a răspuns foarte politicos Alice, deaorece, în primul rând, nici eu nu pot să mă înțeleg; te zăpăcește cu totul să treci prin atâtea mărimi doar într-o zi.”

AVENTURILE LUI ALICE ÎN ȚARA MINUNILOR de Lewis Carroll. Ilustrații de Violeta Zabulica-Diordiev. Traducere din engleză de Radu Tătărucă (Editura Cartier, 2010)

Pentru Cartea Zilei, Publika TV

Gheorghe Erizanu