Premiul pentru poezie 2009 al revistei „Observator Cultural” i-a revenit lui Alexandru Mușina. Pentru volumul „Regele dimineții”, apărut la Editura Tracus Arte. O carte scrisă cu sinceritatea unei domnițe de 18 ani, cu alchimiile poetice ale unui profesor de arte poetice și cu tragismul vieților regilor lui Shakespeare.
”Nu-i Paradisul. E lumea
Celui frumos și cuminte. Pe care zeii
Îl apară și-l ascund.”
(Din „Nu-i Paradisul”)
”Fiindcă e vremea Piticului. A Babei Păroase.
Sleite sunt vinele cerului, obosită carnea pământului,
Plini de ciuperci plămânii aerului. Născuți
Prea târziu, născuți prea devreme,
Sub un semn strâmb, când uneltele
Ele însele, suflete simple, s-au umplut de tumori
Și se încurcă unele-n altele, făr” să priceapă de ce.”
(Din „Fiul iernii”)
„De ce vine tristețea? De ce stă mereu
După colțul casei, în dulap, sub măsuța din sufragerie (…)
(…)
Am fost buni, am fost cuminți, am fost buni,
Am fost cuminți… Ce mai vrea de la noi?
(Din „De Ce?”)
Primul lucru: îmi pare rău de Em. G.-P. Cartea lui, sunt convins, ar trebui să intre în topul celor mai bune cărţi ale primului deceniu al mileniului.
O consolare: a pierdut în faţa unui concurent… pe cinste. Sandu muşina este unul dintre poeţii adevăraţi. Cartea lui mă mai aşteaptă, mi-a trnsmis-o prin cineva şi încă n-a ajuns, dar dovadă îmi sunt celelalte cărţi ale lui Muşina şi… secvenţele pe care le-ai reprodus.
Aplauzele mele (ştii de ce), stimate Gh.Er., pentru… aplauyele tale (de altfel, e şi un autor al tău, nu? Felicitări!
@Mircea V.Ciobanu: „Arme grăitoare” e cea mai bună carte a lui Emilian Galaicu-Păun. „Regele dimineții” e cea mai bună carte a lui Alexandru Mușina. Ambele sunt cărți sfâșietor de tragice. Tragismul lui Mușina nu e ascuns cu livresc. Nu s-a rușinat de el. Emilian a încercat să accentueze tragismul prin livresc. Prin fabulă. La nivelul scriiturii EGP cred că este cel mai bun. Astăzi. De fapt, vorbim de un arghezian (Mușina) și un barbian (EGP). Ca să simplific până la primitivism lucrurile. Ambii au câștigat în fața predecesorilor prin sinceritate. Și n-au căzut în ridicol. Eu nu împart cărțile printre edituri. Sunt cărți foarte bune. Și cea apărută la Cartier, și cea apărută la o editură aproape necunoscută din București (Tracus Arte).
Si EGP si AM sint scriitori foarte buni. Totusi, nu pot sa nu ma bucur pentru Alexandru Musina. I-am fost student si sint foarte mindru de acest lucru. E un mare scriitor. Felicitari, domnule profesor!
EGP este nu bun, ci foarte bun. Unicul si infiorator de bun. Dupa cum se decerneaza si relationeaza premiile in cultura romana el nu avea nici o sansa sa fie clasat primul. Functioneaza probabil din plin subiectivismul din mine. Faptul ca s-a aflat intre cei selectionati ii da dreptul sa se considere f. bun
@Boieru: Și „Arme grăitoare”, și „Regele dimineții” sunt cărțile vârstei de aur ale ambelor poeți.