Afiș, august 2020

Născut într-un sat din estul Bielorusiei, acu 65 de ani, dintr-o mamă și un crai pe care nu l-a cunoscut niciodată. A făcut facultatea de istorie. A lucrat propagandist în în raionul natal. S-a căsătorit cu o fată din satul natal. A fost președinte de kolhoz. Deputat în primul parlament democratic din Bielorusia după anii 90. A fost reprezentantul Bielorusiei la consultările organizate de Mihail Gorbaciov pentru programul reformator „500 de zile” al lui Grigori Iavlinski. A fost adversarul reformelor.

A câștigat neașteptat pentru analiștii politici alegerile democratice din 1994 cu un program anticorupție. Ca președinte, a revenit la simbolica din perioada sovietică. A eliminat opoziția: împușcați, închiși sau, varianta fericită, în exil. A lăsat soția în sat. Și-a adus copiii la Minsk. A păstrat marile întreprinderi de stat. Este un oponent al privatizării. A întărit structurile de forță. A schimbat constituția ca să poată fi ales de câte ori dorește. Conduce Bielorusia ca un gospodăros președinte de kolhoz. În grădina de lângă reședința prezidențială cultivă cartofi și participă nemijlocit la îngrijirea și recoltarea lor. Datorită fostului secretar de stat, Madeleine Albright, este cunoscut în mediul politic ca „ultimul dictator al Europei”.

Lukașenka a dorit și în acest an să devină președinte pentru al șaselea mandat. L-a arestat pe cel mai vocal vlogger care voia să candideze la prezidențiale, l-a arestat apoi pe candidatul cu cele mai mari șanse, nu l-a admis în cursă pe un alt candidat cu șanse mari. Svetlana Tihanovskaia, soția vloggerului, a fost candidatul comun al opoziției, fiind flancată de soția și șefa de campanie al celorlalți doi candidați excluși din cursă. Alegătorul bielorus a decis altfel. Lukașenka nu a mai schimbat constituția. Pur și simplu a falsificat ca un kolhoznic alegeirle. S-a proclamat președinte cu 80 la sută din sufragii. Probabil, o falsificare canonică (10-15%), n-ar fi înfuriat atât de mult populația.

O secție de votare din Minsk , buletinele candidaților la președenție. Teancul cel mai mare e în dreptul numelui Svetlana Tihanovskaia. Bielorușii, ca o ironie a sorții, au în buletine și bifa „Împotriva tuturor”.

Duminică seara, după alegeri, Svetlana Tihanovskai s-a dus la CEC pentru a contesta alegerile. A fost sechestrată de serviciile lui Lukașenka pentru 7 ore, șantajată (soțul e în detenție, are doi copii). Ambasadorul Lituaniei a fost primul care s-a precipitat și a dat alarma despre dispariția Svetlanei Tihanovskaia. După înregistrarea făcută sub amenințare, în biroul șefei CEC, în care a citit de pe foaie și a rugat simpatizanții săi să stea acasă, a fost livrată Lituaniei. Acest gest al lui Lukașenka (un șantaj odios) îl transformă din simplu dictator în penal veritabil, un Al Capone al politicii contemporane.

Imagine: Europa Liberă

Analiștii politici susțin: conjunctura internațională nu este favorabilă schimbării lui Lukașenka. El convine și Moscovei, și Occidentului, și SUA. Doar poporului bielorus nu convine. După primele trei zile de proteste în care forțele de ordine au dispersat cu brutalitate, au arestat cca 6 mii de bărbați și adolescenți (de multe ori săltându-i în mașini fără numere de pe stradă), au ucis cel puțin un om, au blocat internetul, au arestat și expulzat ziariști, miercuri au ieșit la protest femeile. Lor li s-au alăturat medicii, care nu aveau dreptul să se apropie de răniți fără permisiunea miliției. Astăzi au intrat în grevă unele întreprinderi din Bielorusia. Apar scrisori colective sau personale, semnate de sportivi, scriitori, profesori, de condamnare a utilizării forței de către Lukașenka. Ziariștii își anunță demisiile de la televiziunile de stat. A demisionat până și prezentatorul emisiunii Arsenal, emisiune propagandistică dedicată armatei și privită de toți militarii ca o slujbă religioasă în fiecare duminică, la ora 10. Au apărut primii polițiști care și-au depus insignele și epoleții. Sunt acte de curaj pe care un om din lumea normală nu le înțelege. Sunt ca eroii din romanele lui Vasili Bîkov, cel mai mare scriitor bielorus, participant la al Doilea Război Mondial, mort în exil, la Berlin, când cei mai obișnuiți oameni, în momentele extreme își demonstrează calitățile cele mai frumoase și curajoase, ascunse până atunci.

Bielorușii sunt singuri în fața lui Lukașenka, apărat de forțele lui de ordine și felicitat & susținut de președinții Chinei, Rusiei, Venezuelei, Kazahstanului, Turciei, Kirghiziei, Azerbaijanului. Și de președintele Dodon, pe facebook.

Gheorghe Erizanu