Își știu foarte bine mărimea pantofului. Își cunosc foarte bine fotoliul din legislativ. Își cunosc foarte bine drepturile. Vorbesc sacadat. Cu aer dâmbovițean. Și cu o voce împrumutată din „Războiul stelelor” de Kubrick. Timbrul vocii în anumite locuri vocale au și ceva din Dolly. Dacă ar fi vorbit româna.  Au ceva vâscos-melancolic. Parcă au citit Laurențiu Fulga. Deși mă îndoiesc.

Primul nu vorbește cu patru. Doi nu vorbește cu trei. Primul nu vorbește cu doi. Trei nu vorbește cu patru. Primul nu vorbește cu trei. Marele Maestru nu vorbește cu cel în kilt. Cel în kilt nu vorbește cu cel în pantaloni. Cel cu boxeri nu vorbește cu cel cu tango.

Și de unde e atâta zarvă? Parcă ar trebui să fie liniște.

Gheorghe Erizanu