A murit Ruth Lilly. Avea 93 de ani. Era americancă. Era ultima moștenitoare a unui gigant farmaceutic. A donat o sută de milioane de dolari unei obscure reviste de poezie. Care astăzi este un titlu de referință. „Poetry”. Revistă care a refuzat să publice în anii 30 poetul Ruth Lilly.
Dumnezeu să odihnească milionarii fericiți și poeții nenăscuți.
e o chestie… refuzul de multe ori ajută… oare cui să refuzăm?
incerci s-o omori inca o data?
http://en.wikipedia.org/wiki/Ruth_Lilly
@Cb: Vroiam să imortalizez gestul.
Cum poate fi numită “obscură” o revistă care împlineşte în curînd 100 de ani de existenţă?
Este editată fără întrerupere din 1912:
http://en.wikipedia.org/wiki/Poetry_Magazine
Iar gestul madamei filantrop nu este chiar aşa măreţ, căci asta a scutit-o de plata unor impozite babane, iar ca poetă — i s-a dat de înţeles — este inexistentă. Şi ea a înţeles prin asta să-i susţină pe cei care SUNT!
@Vladimir: Bine. Cu vreo 30 de ani în urmă poetul Vântu era un mare mogul. Și toată lumea îl știa. Chiar și matelotul Băsescu.
hai ca e tare comentariu cu poetu’ Vantu. Genial! haaahahahaa suntem intru de acord toti aici, pe subiectul dat, numai ca vrem o tusa personala… Gicule, imi prezint scuzele!
@Gheorghe,
scuze, dar nu am înţeles deloc acroşul cu Vîntu & Băsescu, sper că nu i-ai proiectat în aceeaşi barcă cu Ruth Lilly?! Decenţa minimă ne îndeamnă să păstrăm proporţiile, căci nu oricine are bani e automat şi poet. Silogismul ar suna tare anapoda))))
@Vladimir: A fost doar o spusă. N-o lua în nume de rău. Chiar nu are nimic Vântu și Băse cu Poetry.
@CB: A fost pe lângă. Ca și cum aș fi spus poetul Stoica. Petre Stoica. Dar l-aș fi avut în vedere pe politicianul poet Valeriu Stoica.