Indicator pe gardul de la fosta gunoiște Șerpeni.

Indicator pe gardul de la fosta gunoiște Șerpeni.

Capul de pod de la Șerpeni din august 1944 îi face pe nepoții, strănepoții și oportuniștii celor care au luptat în Armata Roșie sau care cred acum în Armata Roșie să vină în fiece 9 mai la Șerpeni. Cu mașini. Cu drapele. Cu panglica Sfântului Gheorghe. Cu abțibilduri „Spasibo dedu za pobedu” pe autoturisme BMW, Mercedes, Volkswagen. Sau, în cel mai rău caz, un Opel păcătos. Sau o Toyotă.

Memorialul de la Șerpeni e la intrarea în sat. Pe stânga. În centru satului, aproape de Nistru, era o gunoiște. Până la 9 mai 2015. Când domnul Muller, cetățean german, care de peste 20 de ani caută, găsește și îngroapă creștinește osemintele soldaților germani de pe teritoriul Rusiei, Bielorusiei, Ukrainei, Republicii Moldova, României, acum și a Ungariei, s-a stabilit în satul Șerpeni și a cumpărat gunoiștea.

A adunat gunoiul. L-a evacuat. A făcut gard. Ieftin. Dar colorat. A făcut poartă din lemn. Gospodărească. A ridicat o căsuță. Și-a făcut beci. Și-a tras apă și gaz. A făcut baie și toaletă. Și a pus pomi. Diferiți. A curățat crengile uscate din vechii zarzări. Și-a pus flori. A tuns iarba.

Și a sărbătorit 9 mai.

 

Gheorghe Erizanu