Marele neajuns al acestei cărți este autorul. Care este în viață. Și personajele. Care sunt reale. Și sunt în viață.

Adrian Marino a permis publicarea Vieții unui om singur la 5 ani după moartea sa.

Ion Țurcanu nu are timp să aștepte. Nu are nevoie să se ascundă. După ani, după inițiale, după pseudonime. Sunt oameni, sunt fapte și este un autor incomod. E nevoie de mult curaj pentru a spune „istoria istoriilor mele”. Toți cei vizați sau aproape toți vor face un front comun împotriva lui Ion Țurcanu. Dacă vor citi cartea.

Volumul este o radiografie subiectivă, curajoasă și scandaloasă a elitelor culturale și politice ale Basarabiei din ultimii ani.

„Chiar dacă nu am putut merge niciodată cu turma – din motive de caracter, probabil, mai degrabă decât de înțelepciune -, totuși nu mi-a ajuns destulă clarviziune și tărie ca să nu urmez curenții, ci să merg alături sau chiar împotriva lor. (…) Sunt un om simplu, ca oricare din preajma mea, și tocmai asta mă face să cred că aventura mea intelectuală poate avea o anumită relevanță pentru cine vrea să știe ce a fost scrisul istoric în Moldova ultimei jumătăți de veac și ce statut a putut avea oricine nu a avut o alegere mai bună decât să facă din cercetare, din scris sau din cariera universitară o meserie.”

Istoricul Ion Țurcanu s-a născut în 1946 în Găureni, Nisporeni. Și-a început activitatea științifică în anii 70 ai secolului trecut. A fost un activ om politic în anii Perestroikăi și unul dintre semnatarii Declarației de Independență ai Republicii Moldova.

Așa spun cărțile.

ISTORIA ISTORIILOR MELE de Ion Țurcanu (Editura Cartier, 2013)

(Pentru Cartea zilei)

Gheorghe Erizanu