Orice top este nedrept, subiectiv și depinde de timpul probabil. Cele zece cărți din Cartier de colecție merită să fie toate pe prima linie. Iar în librării ele au urcat cartea de poezie de pe raftul din dreptul merișorului de la piciorul stâng pe raftul din dreptul ochilor. Următoarele 9 cărți Cartier 2016:

2. Arta covoarelor vechi românești basarabene. Magia mesajului simbolic de Gheorghe Mardare (colecția Art). Este studiul de o viață al profesorului Gheorghe Mardare, stabilit acum în Germania. Cu material ilustrativ adunat din satele Basarabiei în decurs de 40 de ani. Multe dintre covoarele, lăicerele și scoarțele care apar în carte au fost scoase de deținători din casa mare și puse prin cotețe. Ca să țină cald câinilor, vițeilor sau mieilor în iernile care au trecut pe aici. Lăicer lat cu pom în glastră și frunza viei, lăicer cu motivul turtelor dulci sau lăicer cu motivul improvizat al costișatului ar putea să nu mai fie în casele gospodarilor din Briceni, Ștefan-Vodă sau Hotin. Le mai găsiți doar în Arta covoarelor vechi. Vor fi doar 800 de fericiți. Ăsta e tirajul albumului.

3. Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Țîbuleac (colecția Rotonda). Uniunea Scriitorilor caută scriitori printre icoanele de la mitropolia ÎPS Vladimir, printre pensionari cu decebali sau maluri de Prut. Exact în această perioadă de căutări frenetice de scribi ale oficioșilor USM și cărțile lor care apar în tiraje de 5 sau 50 de exemplare, băgate pe gât bibliotecilor, scriitorii apar pe facebook. Unii scriitori de fb lucrează cu copy paste, alții fac expuneri românești din romane uitate ale literaturii americane, puținii fac literatură adevărată. Dar toți scot cărți în tiraje de 500 – 1500 exemplare, vândute pe bune. Citite pe bune. Tatiana Țîbuleac face literatură. Adevărată. Citită. Pe bune. Cu nerv. Romanul Vara în care mama a avut ochii verzi este marea revelație a colecției de literatură română contemporană Rotonda.

4. Să fi fost totul o mare păcăleală? de Iulian Fruntașu (colecția Cartier popular). Este o antologie de versuri. Altfel structurată. Începe cu ciclul Inedite (2016). Care putea face a treia carte de poeme ale lui Iulian Fruntașu. „Singurătatea are ochi de porumbel/ lăbuțe cu gheare, un zâmbet/ victorios:// „în sfârșit,/ în sfârșit te-am găsit!// Nu vei scăpa de mine niciodată!”” Apoi o selecție din St.Bosnia Blues (2006) și din cartea de debut Beata în marsupiu (1996). O carte la zece ani. Cuvintele lui Iulian Fruntașu sunt deosebit de scumpe.

5. Imperium de Christian Kracht. Traducere din germană de Andrei Anastasescu (colecția Biblioteca deschisă). Între romanul Apostolov de Sibylle Lewitsharoff (în traducerea lui Alexandru Al.Șahighian), alt scriitor important german, și elvețianul dandy Christian Kracht, reprezentantul literaturii pop, echivalentul german al francezului Michel Houellebecq, îl prefer pe Kracht. Dar astă nu înseamnă că am dreptate. Și nici nu pretind.

6. O cronică a Teatrului Național Mihai Eminescu din Chișinău (1918 – 1930). Ediție îngrijită de Petru Hadârcă (colecția Art). În 1918 Basarabia este conectată la cultura română. Documente inedite de arhivă, unele oficioase și plictisitoare, dar deosebit de importante, altele savuroase și aproape anecdotice. Pentru prima dată sunt adunate un număr atât de mare de documente, cronici, rapoarte ale vremii despre ceea ce avea să devină Naționalul din Chișinău.

7. Refugiați, teroare și alte probleme cu vecinii. Împotriva dublului șantaj de Slavoj Zizek. Traducere de Ciprian Șulea (colecția Cartier istoric). Deoarece „criza refugiaților oferă Europei o șansă unică de a se redefini, de a-și marca diferența față de ambii poli care i se opun: neoliberalismul anglo-saxon și capitalismul autoritarist inspirat de „valori asiatice””. Și pentru că Zizek este una dintre cele mai urmărite voci ale timpului. Pentru că pune și pune întrebări.

8. Câți ani ai? de Grigore Vieru. Ilustrații de Irina Dobrescu (colecția Cartier codobelc). Pentru frumusețea prozelor scurte ale lui Vieru. Tot atât de frumoase ca și poeziile pentru copii. Dar lăsate la periferia operei. După poezie. Un scriitor canonic al literaturii române din Basarabia ilustrat excelent de Irina Dobrescu, reprezentantă a Clubului Tânărului Ilustrator de Carte din București.

9. Cartea din mâna lui Hamlet. Andrei Țurcanu în dialog cu Nina Corcinschi (colecția Rotonda). E printre puținele cărți sau poate chiar unica, care, în ultimii 20 de ani, a făcut polemică literară. Chiar până la apariție: dintre Andrei Țurcanu,  „comisarul literaturii române din Basarabia” și Eugen Lungu, „boiernașul literelor române din Basarabia”. Cei doi critici, care ar fi trebuit, ca vârstă, să reprezinte Generația „ochiului al treilea”. Ambii au părăsit generația lor. Eugen Lungu a devenit vocea optzecismului basarabean. Andrei Țurcanu a preferat șaizeciștii. „Unii învață a zbura printre arbori, alții învață a zbura printre cuțite” sunt din versurile lui Nicolae Dabija, publicate în presa vremii. Care, sub presiunea cenzurii, în carte apar „Unii învață a zbura printre arbori, alții învață a zbura printre cuvinte”. E generația care a pierdut doi critici importanți. Eugen Lungu a făcut antologiile optzeciștilor Portret de grup și Portret de grup după 20 de ani (Editura Cartier, 2015). Andrei Țurcanu a făcut antologia șaizeciștilor Dreptul la nume (Cartier, 2016). În 2017 Cartier oferă din oficiu șaptzeciștilor un critic literar. Pe Lucia Țurcanu. Pentru antologia Caligrafii. Cartea din mâna lui Hamlet e o istorie a literaturii române din Basarabia.

10. Reparatorul de vise de Nicolae Dabija (colecția Cartier popular). Pentru că unul dintre cei mai harnici poeți a avut inteligența să-și adune versurile în 256 de pagini, inclusiv cu un ciclu de inedite. „Ce bine-a fost când a fost rău:/ muream pe-atunci de dorul tău;// (…) Ce rău e azi când este bine:/ când nu mai mor de dor de tine…”

Acestea sunt cărțile Cartier, doar altele nouă, care au apărut în anul care a început cu instalarea unui guvern de noapte și se încheie cu „zarnița” drapelului Uniunii Europene de pe președenția lui Dodon.

Gheorghe Erizanu