Gheorghe Erizanu Când miercuri era joi.

Dintre nepoții bunicăi eram cel mai mare. Pe verișoară-mea, bunica o lega cu un brâu la mijloc, iar celălalt capăt al brâului îl prindea de păretar. Ca să nu cadă verișoară-mea de pe pat. Să nu umble printre mulțimea de obiecte dintr-o gospodărie de la țară. Verișoară-mea, fată isteață, se cobora din pat și întindea păretarul. Avea treburile ei. Bâjbâia cu mâna prin blide, saci, cuptor. Până mâna i-a fost prinsă, într-o zi, în capcana pentru șoareci pusă în cuptor. Și mi-a arătat o mână-capcană. Pentru compătimire. În loc de compătimirea mea a avut un „așa-ți trebuie”. Păretarul a fost practic scos de pe perete. De sub el a căzut o fotografie a unui băiat blond, cu ochi mari, plin de viață. Fotografia era ascunsă după păretar de ani buni. Era decupată dintr-o revistă veche. Am crezut că este portretul de copil al lui Lenin, cel pe care îl purtam în clasele primare pe steluța de octombrel.

Eu am ridicat portretul băiatului. Verișoară-mea și-a ridicat octavele jalei. Ca s-o audă, oriunde ar fi fost, bunică-mea. După suflatul în mâna-capcană, liniștită spaima, verișoară-mea a fost dusă acasă, la Lipcani. Și eu am rămas cu bunica.

Seara am întrebat-o pe bunică-mea cine e în fotografia, care era în spatele păretarului.

– E Regele Mihai. Când era copil. A fost cel mai bun rege pe care l-am apucat eu. A fost mai bun decât țarul Nicolai. Carol umbla cu  Ileana. Stalin a fost o lighioană. Malenkov, Beria erau niște bandiți. Hrușciov ne-a făcut de râs în fața întregii lumi cu bătutul bocancului.

De Brejnev bunică-mea niciodată nu zicea nimic de rău. Nici de bine. Constata că pe timpul lui e pace. Deja era bine.

Bunică-mea mai știa că Stalin i-a dat un ordin mare Regelui Mihai: Pobeda. Nici Stalin n-avea acel ordin. Apoi că a fost nevoit să părăsească țara. Fără nimic. Mătușa Jenea, care era soție de președinte de colhoz, îi asculta discursurile Regelui Mihai la Svoboda. Erau o dată în an. Cele de Crăciun. Și duminicile, așa se obișnuia, să-și facă vizite, discutau despre ale lor, iar în primele duminici de an discutau despre Rege. Despre consăteanul lor care a fost în Garda Regală. Și l-a văzut pe Rege. Și că s-a jucat cu Regele. Eu nu-mi închipuiam că un Rege bun se poate juca. Un rege bun judecă, face dreptate, conduce oastea.

Atunci voiam să am și eu un Rege. Al meu. De-o seamă cu mine. Să mă joc cu Regele Mihai, băiatul blond, de pe fotografia decupată din revistă.

Erau anii 70. Într-un sat de pe malul Prutului. La 70 de kilometri de Cernăuți. În RSS Moldovenească. Și eu am avut un Rege. Al meu. De-o seamă cu mine. Era Regele Mihai. Cel mai bun Rege pe care l-a avut bunică-mea în viața ei.

 

Gheorghe Erizanu

Pentru prima dată în română apare romanul Izvorulvde Ayn Rand, autoarea trilogiei Revolta lui Atlas. Cartier de colecție continuă cu Emil Brumaru & Radu Vancu, petre Stoica & Marius Chivu, A.E.Baconsky & Al.Cistelecan, Nichita Stănescu & Matei Vișniec. Continuîm seria de carte pentru copii cu povestea scrisă de poeta Alina Purcaru și ilustrată de Mihaela Paraschivu.

Eu, Îngerul jongler  de Emil Brumaru. Poeme alese de Radu Vancu. Fotografii de Roman Rybaliov (Cartier de colecție nr.12). Legată,  supracopertă, 256 pag. Preț: 24 RON/ 109MDL. Proiect cofinanțat de AFCN.

„Emil Brumaru e unul dintre puținii poeți care-ți dau certitudinea că sunt mari încă de la debut. De mai bine de patruzeci de ani încoace, scrie poeme extraordinare, pentru care-l admir și îl invidiez cu patimă. Și totuși, celebritatea extraliterară (singura celebritate reală, în fond) și-a câștigat-o abia în ultimii zece-cincisprezece ani, odată cu poemele „pornolirice” din Plai cu boi și cu volumul Infernala Comedie (2005), florilegiu care a cules o mare parte dintre aceste flori lirice cu organe hipersexualizate. Explicite și ca limbaj, și ca temă, poemele au vulnerat sensibilitățile mai romanțioase, încântându-le dimpotrivă pe cele mai liberale în gesticulație și așteptări.” (Radu Vancu)

Singurătatea noblețele ei  de Petre Stoica. Poeme alese de Marius Chivu. Fotografii de Cosmin Bumbuț (Cartier de colecție nr.13). Legată, supracopertă, 256 pag. Preț: 27 RON/ 123MDL. Proiect cofinanțat de AFCN.

„Petre Stoica este, probabil, cel mai mare poet postbelic pe care încă nu l-aţi citit. Eu însumi l-am descoperit târziu, citind întâmplător unul dintre ultimele sale volume de poezie, o carte subţire cu poeme de(spre) bătrâneţe. Eram tânăr şi aş fi putut rata întâlnirea, dar versurile sale au rezonat în locuri interioare pe atunci încă necunoscute mie. I-am căutat cărţile mai vechi prin anticariate, iar la un moment dat l-am şi cunoscut în timpul unui festival literar şi am schimbat câteva vorbe. Încă nu-i cunoşteam opera foarte bine şi am continuat să-l citesc pe sărite, astfel că, lucrând pentru antologia de faţă, am avut revelaţia unui poet încă şi mai mare decât îmi imaginasem, unul dintre cei mai importanţi ai deceniilor ’60 – ’80.” (Marius Chivu)

cine s-a apucat să moară nu va mai fi  de A.E.Baconsky. Poeme alese de Al.Cistelecan. Fotografii de Nicolae Pojoga (Cartier de colecție nr.14). Legată, supracopertă, 256 pag. Preț: 29 RON/ 129 MDL. Proiect cofinanțat de AFCN.

„Cotitura radicală pe care o face A. E. Baconsky în 1969, când își expune Cadavre-le în vid, e suficient temei și suficientă justificare pentru tăietura drastică operată în această antologie. Dacă mai adăugăm la această metamorfoză violentă a formulei și saltul valoric spectaculos făcut prin intermediul ei, tăietura, fie cât de nemiloasă și nedreaptă, devine de-a dreptul imperativă. Ultimul Baconsky e un mare poet, celălalt Baconsky e (când e, nu totdeauna) doar un poet rezonabil și stimabil. Rezonabili și stimabili avem destui; mari cu adevărat – destul de puțini.” (Al. Cistelecan)

Cuvintelor, necuvintelor  de Nichita Stănescu. Poeme alese de Matei Vișniec. Fotografii de Natalia Gârbu (Cartier de colecție nr.14). Legată, supracopertă, 256 pag. Preț: 27 RON/ 123MDL. Proiect cofinanțat de AFCN.

„Limbajul poetic inventat de Nichita era în acelaşi timp un nou continent, dar şi un mijloc de navigaţie. Mai mult decât oricare alt poet, de la Nichita am învăţat că poezia poate fi busolă şi instrument de cunoaştere, ritual şi mister, explorare a sinelui şi bucurie de a trăi, formă de libertate şi mijloc de eliberare, zbor planat peste toate celelalte discipline ale spiritului şi expresie a tot ceea ce simţurile şi creierul pot produce mai frumos şi mai subtil împreună.” (Matei Vișniec)

Popoarele, statele și frica  (Ediția a III-a) de Barry Buzan. (Cartier istoric). Legată, 452 pag. Preț: 49 RON/ 214 MDL.

„Cea mai remarcabilă descoperire recitind Popoarele, statele și frica pentru prima dată în cincisprezece ani a fost să realizez în ce măsură ea mi-a format gîndirea și lucrările ulterioare. Am fost destul de conștient de faptul acesta, însă constatarea profunzimii și a detaliilor influenței a fost o surpriză mare pentru mine. Ken Booth a spus despre PSFrămîne cea mai comprehensivă analiză teoretică a conceptului [de securitate] în literatura relațiilor internaționale de azi și că de la publicarea ei, ceilalți dintre noi i-am scris notele de subsol. Ceilalți dintre noi desigur că mă include și pe mine, și nu doar vizavi de relații internaționale și securitate, dar și scrierile mele despre relații internaționale în general. Cu alte cuvinte, continuitățile sînt multe. Cred că explicația pentru acest fapt vine din partea lui Ole Waever, care a observat că PSF a demonstrat că e posibil să iei conceptul de securitate în serios și să îl folosești ca perspectivă analitică pentru multe subiecte vizînd relațiile internaționale. El a reușit să organizeze teoria Relațiilor Internaționale în jurul acestui concept. Nu am intenționat să fac asta, dar așa a ieșit cartea…” (Barry Buzan)

Șmecherie și lume rea. Universul social al manelelor (Ediția a II-a) de Adrian Schiop (Colecția Cartier antropologic).  Broșată, 260 pag. Preț: 29RON/ 129 MDL.

„Am ales tema asta pentru că mă pasiona, aveam senzaţia că stăpânesc oarecum subiectul şi de-aia m-am băgat. A fost un job de vis – să iei bani ca să stai prin crâşme sau cluburi şi să vorbeşti cu lăutari şi fani. Cât te ţine ficatul, să-l tot faci. Concluzii? Că e muzica băieţilor răi din România, a bagabonţilor, băieţii de la colţul străzii, şi a şmecherilor, tipii cu conexiuni mafiote. Că stă într-o măsură semnificativă pe banii gri ai interlopilor (întrucât grosul banilor vin din cântări la evenimente private, cele mai multe de interlopi). Că le glorifică voalat modul de viaţă, exultând şmecheria şi banii făcuţi uşor. Că, spre deosebire de hip-hop, unde lucrurile sunt spuse pe faţă, manelele codifică mesajul, îl spun oarecum cifrat – mai direct în anii ‘90, din ce în ce mai eliptic acum. De ce se întâmplă asta? Pentru că şmecheria devine o valoare tot mai dubioasă. În anii ‘90, şmecheria făcea legea şi oamenii se mândreau cu asta, că fac bani prin orice mijloace; acum, şmecheria e din ce în ce mai stigmatizată şi oamenii nu o mai scot la vedere. Dar să nu ne iluzionăm – ea e în continuare acolo, doar că a dispărut din spaţiul public. Acum oamenii tac şi fac.” (Adrian Schiop)

Catrina și Marele Domn-Somn de Alina Purcaru (Colecția Cartier codobelc).  Legată, 24pag. Preț: 23RON/ 75MDL.

Marele Domn-Somn, Domnica-Somnica și Pui de Somn sunt făpturi fermecate și prietenoase, care iubesc copiii și care știu să se joace și după ora de culcare. Povestea Catrinei și a aventurilor în Țara Viselor este o poveste pentru toți, dar mai ales pentru cei care visează că joaca nu se termină niciodată. Nici măcar atunci când se lasă întunericul.

Izvorul  (Volumul I) de Ayn Rand (Cartier popular). Traducere din engleză de Radu Săndulescu.  Legată, 568 pag. Preț: 47 RON/ 199MDL.

„Am citit Izvorul în adolescenţă, într-un moment în care eram în căutarea valorilor… Romanul avea un erou pe care îl puteam admira. El a fost un ghid de viaţă, un far într-o lume care părea că se prăbuşeşte. Odată ce am întâlnit-o pe Ayn, am auzit-o vorbind, am simţit forţa convingerii ei şi am înţeles logica ideilor ei, am ştiut că am găsit o direcţie.” (Leonard Peikoff)

Izvorul  (Volumul II) de Ayn Rand (Cartier popular). Traducere din engleză de Radu Săndulescu.  Legată, 460 pag. Preț: 47 RON/ 199MDL.

„M-am văzut pe mine, un portret al meu ca cititoare. Copilăria mea: ore petrecute în săli de clasă neaerisite, zile acasă, absentă de la şcoală din cauza bolii, citind Nancy Drew, cărţi interzise citite pe ascuns noaptea târziu. Anii de adolescenţă, citind – încercând să citesc – cărţi de care auzisem că sunt importante, Prânzul dezgolit şi IzvorulUlise şi Femei îndrăgostite.” (Audrey Niffenegger)

Avangarda în literatura română  (Ediția a III-a) de Ion Pop (Cartier popular). Legată, 514pag. Preț: 29 RON/ 129MDL. Proiect cofinanțat de AFCN.

„Bine concepută şi bine scrisă, cartea lui Ion Pop se citeşte – şi chiar se reciteşte – cu interes şi plăcere. Avangarda literară românească nu este aici doar un obiect de studiu, dar şi unul de investiţie afectivă, de miză spirituală. Avem în faţă o sinteză menită să dăinuie.” (Mircea Martin)

 

Gheorghe Erizanu

Începe să se schimbe cititorul cărții digitale.

  1. Acolo unde curg râuri de lapte și miere, de Vladimir Lorcenkov
  2. Divina comedie, de Dante
  3. Republica Moldova, un stat în căutarea națiunii, de Matei Cazacu și Nicolas Trifon

Cărțile digitale Cartier pot fi procurate pe iBooks.com

Gheorghe Erizanu

În top au intrat două noutăți: Regele lui Radu Vancu și Ooooo poveste de iubire de Victoria Pătrașcu. Încep să devin optimist. Cărțile bune sunt la căutare. Pâine cu rouă sunt ultimele exemplare. Ferice de cei care le au. Puteți să le mai cumpărați pentru copiii care vor fi. Nu intenționăm să mai facem o ediție.

  1. Regele Piticuț, de Radu Vancu. Ilustrații de Irina Dobrescu. Editura Cartier
  2. Prima mea carte cu imagini. Culori, numere, forme. Editura Prut
  3. Mama, de Grigore Vieru. Ilustrații de Igor Vieru. Editura Cartier
  4. Balada celor cinci motănași, de Ion Druță. Ilustrații de Mihaela Paraschivu
  5. Iarna, de Grigore Vieru. Ilustrații de Veronica Neacșu. Editura Cartier
  6. Prima mea carte cu imagini. Animale domestice și puii lor. Editura Prut
  7. Albinuța, de Grigore Vieru. Desene de Lică Sainciuc. Editura Cartier
  8. Călin, de Mihai Eminescu. Ilustrații de Igor Vieru. Editura Cartier
  9. Ooooo poveste de iubire, de Victoria Pătrașcu. Desene de Veronica Neacșu. Editura Cartier
  10. Pâine cu rouă, de Grigore Vieru. Ilustrații de Roman Tolici. Editura Cartier
Gheorghe Erizanu

Două albume excelente au intrat în topul vânzărilor. Alexei Marinat, ucraineanul Serhii Jadan și poeții Eugen Cioclea & Nichita Stănescu sunt surprizele plăcute. Abonații obișnuiți ai topului: Tatiana Țîbuleac, Nicolae Dabija. Revine, la o nouă ediție, de data aceasta la Editura Arc, Regina nopții.

Cele mai vândute cărți ale lui noiembrie:

  1. Un veac de istorie în imagini. Ciuciuleni, de Mariana Pagu. Editura Cartier
  2. Lumea lui Zaharia, de Zaharia Cușnir. Editura Cartier
  3. Eu și lumea, de Alexei Marinat. Editura Cartier
  4. Vara în care mama a avut ochii verzi, de Tatiana Țîbuleac. Editura Cartier
  5. Temă pentru acasă, de Nicolae Dabija. Editura pentru Literatură și Artă
  6. Urme pe prag, de Alexei Marinat. Editura Cartier
  7. Antologic, de Eugen Cioclea. Editura Cartier
  8. Cuvintelor, necuvintelor, de Nichita Stănescu. Poeme alese de Matei Vișniec. Editura Cartier
  9. Jazz în Donbas, de Serhii Jadan. Editura Cartier
  10. Regina nopții, de Lilia Calancea. Editura Arc

 

Gheorghe Erizanu

Cele mai vândute cărți Cartier în ajun de Moș Niculae (preț tăiat în juma):

  1. Vara în care mama a avut ochii verzi, ediția a III-a, de Tatiana Țîbuleac (Cartier popular)
  2. Un veac de istorie în imagini. Ciuciuleni, de Mariana Pagu (Colecția Art)
  3. Singur în fața dragostei, de Aureliu Busuioc (Cartier popular)
  4. Opera poetică, 4 volume, de Mihai Eminescu (Poesis)
  5. Contabilitatea întreprinderii, de Lilia Grigoroi ș.a. (Cartier educațional)
  6. Aproape, de Grigore Vieru (Cartier popular)
  7. Frunze de dor, de Ion Druță (Cartier popular)
  8. Bucurați-vă, de Dumitru Matcovschi (Cartier popular)
  9. Toamna porumbeilor albi, de Dumitru Matcovschi (Cartier popular)
  10. Păsările tinereții noastre, de Ion Druță (Cartier popular).

Și cele mai vândute cărți pentru copii, colecția Cartier codobelc (de fapt, Moș Niculae este sfântul lor):

  1. Albinuța, de Grigore Vieru. Desene de Lică Sainciuc
  2. Balada celor cinci motănași, de Ion Druță. Ilustrații de Mihaela Paraschivu
  3. Povestea furnicii, de Ion Druță. Ilustrații de Silvia Olteanu
  4. Când bunicul era nepot…, de Aureliu Busuioc
  5. Colorăm animale, de Vitalie Coroban
  6. Colorăm păsări, de Vitalie Coroban
  7. Mama, de Grigore Vieru. Ilustrații de Igor Vieru
  8. Pom înaurit. Ghicitori populare calendaristice. Desene de Lică Sainciuc
  9. Iarna, de Grigore Vieru. Ilustrații de Veronica Neacșu
  10. Catrina și Marele Domn-Somn, de Alina Purcaru. Ilustrații de Mihaela Paraschivu.

Cei care au ajuns pe ploaie și-au făcut plinul pentru o bună habă de timp frumos. Vă mulțumim că ați fost. Ne bucurăm că mai sunteți.

Gheorghe Erizanu

Ancheta nr.11-12 al revistei Contrafort: Centenarul Unirii. Răspund: Vasile Romanciuc, Armand Goșu, Andrei Țurcanu, Nicolae Negru, Sorin Nica, Virgil Pâslariuc, Mircea V.Ciobanu. Răspunsurile lor le veți citi în revistă. Răspunsul meu poate fi citit și aici:

„Suntem aici, pe „meridianul românesc”, sub puternica presiune a istoriei. Anul viitor vom marca Centenarul Marii Uniri de la 1918. Și azi, ca și atunci, lumea e scuturată de friguri, incertitudini, e într-o mare frământare. Agresiunea Rusiei în Ucraina, noul „război rece” al Moscovei cu Occidentul, provocările globale, între care terorismul, mișcările centrifuge și separatiste din interiorul Uniunii Europene, întunecă orizontul, anunță schimbări importante de paradigmă.

Am invitat o seamă de istorici, scriitori și jurnaliști din România și Republica Moldova să răspundă la câteva întrebări legate de evenimentul pe care îl vom celebra anul viitor și de semnificațiile lui.

  1. Pentru noi, românii, Marea Unire de la 1918 reprezintă o puternică sursă de emoție și legitimare. Unirea cu România este privită de tot mai mulți basarabeni ca soluție la impasul Republicii Moldova după 26 de ani de orbecăieli post-sovietice, perioadă care n-a făcut decât să ne adâncească în corupție, sărăcie și exod. Credeți că am putea avea un an 1918 în „ediție” nouă, revăzută și completată? Este capabilă clasa politică, societatea românească din cele două state să ne ofere în 2018 un proiect de integrare sau măcar o aniversare demnă a Unirii, care să ne încurajeze pe această cale?
  2. Este Unirea, în condițiile de azi, o chestiune eminamente românească, asta presupunând că ar fi suficiente eforturile de sincronizare între cele două state, sau depinde și de contextul internațional? Are România și Republica Moldova destui și influenți prieteni care să contribuie la împlinirea acestui deziderat?

Gheorghe Erizanu:

  1. Nu cred într-o nouă ediție 1918 pentru 2018. Avem o clasă politică obeză în ambele capitale. Politicienii actuali nu au trecut prin șocul pierderii teritoriului țării. Jertfirea de sine e o noțiune pentru naivii din manualele de istorie. Politicienii sunt ocupați cu betonarea legislației pentru protecția propriilor averi acumulate. Mai există și această cochetare a fratelui de alături: oricând mizăm pe sprijinul lui. Nu avem frica popoarelor care sunt singure. Și doar singure pot supraviețui. Republica Moldova mizează pe București. Bucureștii mizează pe Bruxelles și NATO. În momentele grele noi cedăm altuia răspunderea în fața istoriei. Altcineva decide. Nu e decizia noastră. Ardealul nu-l are pe Maniu. Azi Teleormanul îl are pe Dragnea. Basarabia nu-l are pe Stere. Sadova îl are pe Dodon. Politicienii de azi pot să-și tragă o insulă în Teleorman pentru o reîntregire a averilor. Asta ar fi „o ediție nouă, revăzută și completată” a reunirii. Și Belina poate fi privită ca pe o reunire. Depinde cum privești.

Probabil, va fi o aniversare demnă a Unirii. Pentru unii. Din câte știu, editorii din Republica Moldova nu au dreptul să aplice la proiecte pentru Centenarul Unirii. Regulamentul permite doar editorilor din România. Dar acum nu mai știu dacă există și buget pentru proiecte editoriale.

Am încercat să propunem o serie de cărți pe tema Unirii 1918. Pe banii editurilor. Doar să utilizăm sigla Centenarului. Pentru a atrage atenția și o coerență editorială. Vorbesc de o inițiativă mică a Uniunea Editorilor din RM și Asociația Editorilor din România. Ministrul Culturii de la București ne-a răspuns în presă: cine dorește să utilizeze sigla, să fie bun și să cumpere drepturile de autor.

Pe de altă parte, cred că va fi un Centenar mănos pentru negustorii de patriotism. Ei vor fi cei care vor duce drapelul Unirii pe sub Arcul de Triumf la 1 decembrie 2018.

  1. Unirea e o chestie „eminamente românească”. Pentru asta și Bucureștii, și Chișinăul, elementar, trebuie, pentru început, să vorbească, să vorbească, să vorbească. Atunci ar putea fi auziți. Într-o Europa cu Brexit și independența catalanilor, ar putea fi un exemplu de reintegrare europeană. Să vorbim corect și onest despre problemele noastre din 1918, din 1940, din 1944, din 1968, din 1989, din 2018. Fără negustorii lui Decebal și cămătarii lui Ștefan cel Mare. Noi am lăsat problemele Unirii din 1918 pentru Dodon and Ko și vorbim doar de parfumul Casei Regale din Dobrogea interbelică.”
Gheorghe Erizanu

La 11 aprilie 2015, la Moscova, se dezvelea monumentul lui Dimitrie Cantemir. „Monumentul e pe fosta moșie a lui Dimitrie Cantemir, primită în dar de la Petru cel Mare și se numea Ciornaia Greazi. Azi această moșie e un complex istorico-arhitectural de importanță federală și se numește Țarițino”, m-a atenționat Cătălin Codru, un comentator fidel al blogului.

La 12 noiembrie 2017, la Moscova, președintele Dodon a dezvelit monumentul lui Dimitrie Cantemir. „Duminică (12 noiembrie 2017, concretizarea mea), la Moscova, a avut loc inaugurarea monumentului dedicat domnitorului Țării Moldovei, Dimitrie Cantemir. Președintele Igor Dodon a mulțumit autorităților ruse pentru omagiul adus domnitorului”, notează Sputnik.

„Toată omenia şi vrednicia omenească într-aceasta se împlineşte: pe neputincios să ajute şi neştiutorului nu numai cu cuvântul, ci mai vârtos cu fapta, pildă aievea să-i arate,” zicea Cantemir în Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea.

Pe atunci Cantemir nu avea monument care se dezvelea de două ori: prima dată ca un omagiu adus cărturarului și a doua oară pentru a-l lustrui pe un nevrednic.

 

 

Salvează

Salvează

Gheorghe Erizanu

Atunci când în politica noastră adevărul, pe de o parte, îl spune în română un killer ratat, iar alt adevăr, pe de altă parte, e spus în rusă de un bancher negru, eufemistic vorbind, și mult, noi rămânem cu un damf, împrospătat cu usturoi, de la trecerea prin față a elitelor politice, care se parfumează cu Giorgio Armani.

Din respect față de cei care au mai rămas aici, mai cred în cuvânt, mai cred într-o societate onestă și pentru a ușura pe cât putem noi aceste cumplite vremi, azi, în Librăriile Cartier, tăiem prețul pe juma. Pentru cărțile Cartier. Avem scriitori mari, texte frumoase și cei mai buni ilustratori de pe piața de carte românească. Avem cărți pentru copiii Dvs ca să-i creștem frumoși și liberi, avem cărți pentru Dvs, ca să vă simțiți liniștiți măcar în fața cărților. Nu vă putem vinde fericire, dar aleanul e și el la mare preț.

Am rezolvat problema cozilor. Chiar dacă în anii precedenți v-a plăcut să stați la coadă.

Suntem deschiși până seara târziu (21.00).

Gheorghe Erizanu

Romancierul bun de export:

are peste patruzeci de ani, a trecut de lamentările adolescentine, numite eufemistic, criza vârstei de mijloc, dar este încă în puteri: editorul străin va investi într-un nume care va trebui exploatat și care va da câte un roman la doi-trei ani pentru 20 de ani înainte;

este nefericit în dragoste sau în relațiile cu cei dragi: toți fericiții scriu cuminte și corect. Vorba lui Tolstoi cu toate familiile fericite sunt la fel… Nefericiții sunt autentici;

fost alcoolic: alcoolicii caută cuvintele mai greu, violează limba, niciun lingvist bun nu te va surprinde cu o pagină. Nimic bun nu curge ca o compunere corectă de școală;

are un viciu care să-i mai tempereze elanul scrisului. Trebuie să împartă timpul între viciu și scris. E periculos doar să scrie. Poate să devină grafoman.

să fie un grăbit. Ca romanele să nu depășească 250 de pagini.

Sunt condiții suplimentare la cele pe care le știți: talent, relații, investiții ale statului după modelul polonez sau georgian. Georgia a reușit să exporte mai mulți scriitori decât România din 2003 încoace. Printr-o politică de investiție și susținere a traducerilor constantă, puțin birocratizată, crearea bazei de date cu oamenii influenți în literaturi, participarea la cele mai importante târguri de carte, festivaluri literare eficiente.

Noi avem scriitori foarte buni. Îi administrăm prost.

 

Gheorghe Erizanu