Gheorghe Erizanu Când miercuri era joi.

Igor Guzun mi-a amintit zilele acestea că am vorbit despre Doru Ciocanu ca despre un stalker al Planetei Moldova.

De fapt, pe când nu era nici Planeta Moldova, nici Pavel Stratan, nici Ghiță a Cleopatrei Stratan, nici Eroina lui Carla”s Dreams, era doar Doru Ciocanu. Metallica și Nirvana.

Unora le plăcea Metallica. Altora le plăcea Nirvana. Dar tuturor le plăcea Doru Ciocanu. Zuckerberg n-avea încă certificat de naștere. Facebookul nu era. Doru Ciocanu era cunoscut la Școala nr. 11, la Facultatea de Jurnalism și în alte case de stat din URSS.

„A avut o copilărie în general fericită, alături de părinți, bunici și, ulterior, sora-sa mai mică și frumușică, Aura. (…) Școala a decurs tot într-o veselie, materiile fixe reușindu-i cu dificultate sau deloc, iar cele umaniste, un pic mai ușor. (…) Armata la ruși i-a mai temperat pofta de viață – în doi ani Doru a citit două cărți și a tras un milion de gloanțe. (…) A studiat la Facultatea de Jurnalism a USM materii inutile. (….) Până a emigra în Canada, a colaborat cu mass-media…”

A mai scris până acum trei cărți. Dicționar Aufed 1. Dicționar Auafed 2. Dicționar Auafed 3.

Dar abia în Amintiri de pe planeta M. ne explică cu înțelepciune și mult talent de ce în lume cerul e albastru și iarba e verde.

Doru Ciocanu va citi aceste rânduri după 14 ore de zbor. După aia își va lansa cartea. La Chișinău. Într-o joie, la 18.15. Pe 24 august. La Librăria din Centru. Cu balaurul din liliac. Care a mâncat păianjenul. Cu un „albastru frumos”. Pentru cer.

Și cu desenele lui Lică Sainciuc.

 

 

Salvează

Gheorghe Erizanu

Observator cultural a publicat în ultimele trei numere o anchetă pe tema cărții pentru copii. După scriitori și ilustratori a sosit și timpul editorilor.

Gheorghe Erizanu: „Marea înghesuială a editorilor români continuă să fie pe cartea străină“

1. Cartea pentru copii e pe cea mai conservatoare piață. Cărțile pentru copii sînt cumpărate de părinți. Părinții cumpără cărțile copilăriei lor. Iar cărțile copilăriei lor au fost, la rîndul lor, cărțile părinților lor. Noi am avut o perioadă destul de mare de timp în care am încremenit în cărțile pentru copii ale anilor ’60, secolul trecut. Disney-ul, care a fost bona copiilor din anii ’90, a modificat piața. Acum au ajuns să fie părinți cei care s-au născut după ’90. Cei care au crescut cu Arghezi și Cartea cu jucării sau, în cazul Republicii Moldova, cei care au crescut cu Poezii de seama voastră de Grigore Vieru sau cu Guguță al lui Spiridon Vangheli, dar și cu o doză bună de Disney. Acești părinți modifică radical piața de carte pentru copii. Ei sînt cei care caută alte formule literare decît canonicii scriitori români din secolul trecut sau imperiul eroilor pop al Hollywoodului. Vor povești bine povestite, vor un dialog al scriitorului onest și corect, de la egal la egal cu cititorul, fără morală didactică, fără agresivitatea eroilor Disney.

În acest caz, Republica Moldova a fost un teritoriu fericit pentru cartea pentru copii. Cei mai mari scriitori ai Basarabiei din secolul trecut au fost, în primul rînd, scriitori pentru copii. Nu au abordat genul ca pe unul minor. Sau ca o directivă de partid. Scriitorii noștri s-au refugiat, din cauza cenzurii și a ideologiei comuniste, în carte pentru copii. Care părea să aibă un cîmp ideologic mai liberal.

Copiii din anii ’70 și pînă în anii ’90, din Republica Moldova, învățau din Abecedarul lui Grigore Vieru, al lui Spiridon Vangheli și al ilustratorului Igor Vieru (ulterior Lică Sainciuc). A fost o carte făcută de scriitori, poate cu unele carențe metodologice, dar foarte luminoasă și umană. În Abecedarul rus din acea perioadă, găseai, la fiecare două-trei pagini, fie pistol, fie sabie, fie tanc, fie avion militar, fie soldat sau călăreț cu sabie, în cel de la Chișinău era o singură pagină cu o armată, un împărat cu sabia în teacă și un coif regal uitat afară, unde un hulub și-a făcut cuib și a depus ouă.

2. Sper mult că se încheie dominația ilustrațiilor copiilor dolofani cu ochi mari, rumeni, frumoși și că intrăm într-o zonă a firescului. Cu ilustratori care au tehnici diferite, viziuni diferite. E un început de maturizare a pieței ilustrației pentru cartea de copii. Și maturizarea editorilor români. Cei care, cu ani în urmă, din entuziasm sau din lipsă de perspectivă pe atunci, au creat Clubul Tînărului Ilustrator de la București, astăzi, pot fi mîndri și fericiți.

3. Marea înghesuială a editorilor români continuă să fie pe cartea străină. Sînt mult mai convenabile financiar decît edițiile proprii. Costurile sînt doar pentru drepturi, care, de obicei, sînt și pentru text, și pentru ilustrații. Iar traducerile, din cauza volumului restrîns, au costuri mici.

E un gol care, treptat și poate mai încet decît vrem noi, se acoperă. Scriitori români importanți încearcă să facă povești pentru copii lor. Și e bine.

Răspunsurile colegilor de la Curtea Veche, Nemira, Pandora M, Arthur, Polirom: http://www.observatorcultural.ro/articol/noile-carti-ale-copilariei-si-creatorii-lor-autohtoni-iii/.

Gheorghe Erizanu

Mircea V.Ciobanu observă și acordă un spațiu pe măsură în cronica sa din Revista literară epopeei lui Vladimir Beșleagă Cumplite vremi.

Când literatura româna s-a fărâmițat în bloggograme, postări pe facebook, iar romanele subțiri apar cu titluri de tabloide, Vladimir Beșleagă vine cu un roman istoric de peste 2000 de pagini. Despre viața și moartea cronicarului și politicianului Neculce.

Din judicioasele observații ale lui Mircea V.Ciobanu remarc și completez acea despre romanele anului 66. Proza română din Basarabia a fost salvată de patru romane, apărute în 1966 (trei au apărut în 1966, iar prima parte a Poverii bunătății noastre a apărut cu doi sau trei ani mai devreme). Există o părere aproape unanimă a criticii și istoriei literare de la noi. Nimeni dintre cei patru romancieri nu și-a mai depășit ulterior romanul din 66. Din varia motive. Dar cel mai greu argument: cenzura și regimul au distrus creatorul. După mine (Mircea V.Ciobanu e mai generos cu prietenii și mai malițios cu presupușii adversari literari), cele patru mari romane (excludem nuvelele) sunt: Povara bunătății noastre de Ion Druță, Singur în fața dragostei de Aureliu Busuioc, Povestea cu cocoșul roșu de Vasile Vasilache și Zbor frânt de Vladimir Beșleagă.

Vasile Vasilache și-a tot rescris și completat romanul după aia. Și l-a crescut de le cale 120 de pagini din prima carte publicată la peste 300 de pagini în ultima ediție. În anii 80 dă peste Poveste nuvela Elegie pentru Ana-Maria și, probabil, Surâsul lui Vișnu.

Ion Druță periodic a revenit și a completat, a omis anumite fragmente, a schimbat personajele din Povara bunătății noastre. În anii 80 apare cu excelentul roman istoric Biserica Albă.

Aureliu Busuioc în anii 2000 publică Hronicul Găinarilor, letopisețul încălecării Basarabiei de la 1812 până aproape de zilele noastre.

Ca și în 1966 numai Beșleagă rămânea în urma colegilor. Zbor frânt a fost publicat în numărul din decembrie al revistei Octombrie.

În 2017 Vladimir Beșleagă, și de această dată ultimul, se răzbună pe Zbor frânt, după mai bine de o jumătate de secol, cu Cumplite vremi.

Asta-i dacă facem un exercițiu internautic despre marele romane ale celor patru magicieni ai literaturii române din Basarabia.

Oricum, e mai bine de scris, pentru sănătatea mintală și morală personală, despre Cumplitele vremi ale asasinării intelectualilor din vremea cronicarului Neculce decât despre acest spațiu blând de azi care mă sugrumă cum m-ar îmbrățișa.

Gheorghe Erizanu

Vitalie Coroban a făcut o copertă excelentă pentru volumul Toți oamenii Kremlinului de Mihail Zâgar.

Vsevolod Ciornei, traducătorul, l-a tradus cu o lună și ceva mai devreme decât termenul stabilit.

Valentin Guțu, redactorul, mi-a spus că tirajul de 500 e scurt. Se duce într-o zi. Și nici nu ajunge pentru toți doritorii.

101 exemplare le cumpără parlamentarii, plus 101 exemplare vor fi cumpărate de consilierii deputaților, plus 303 exemplare vor fi cumpărate de referenții deputaților, plus 60 de exemplare de cei de la președenție, plus 20000 de exemplare  vor fi procurate de polițiști, plus nimeni nu știe câte exemplare de cei angajați în serviciile de securitate ale statului, plus nu se știe câte exemplare de către preoții președintelui. Asta-i fără slujba de promovare a lui Marchel.

Ar mai fi socialiștii de pe Athos de la început de august 2017:

Poate fi și slujitorul Domnului de pe blindata trupelor ruse de menținere a păcii care trece Nistru la început de august 2017:

Deputații români, senatorii români, serviciile de inteligență române vor aștepta un alt tiraj.

Cartea va intra în librării în a doua jumătate a lunii august.

În Rusia cartea s-a vândut în peste o sută de mii de exemplare. Svetlana Alexeevici, laureata Nobel, a numit-o cea mai bună carte despre istoria contemporană a Rusiei. Stanislav Belkovski o consideră mai completă decât toate cărțile sale despre Putin. Belkovski fiind putinologul nr.1 al Rusiei.

Mihail Zâgar a fost redactor-șef la canalul tv de opoziție Dojd.

Rogozin nu face parte din oamenii Kremlinului. Alții sunt oamenii Kremlinului.

În română a mai apărut la Curtea Veche un volum de Mihail Zâgar, unde e coautor: Gazprom.Noua armă a Rusiei.

 

Salvează

Gheorghe Erizanu
  1. Momente și schițe de Ion Luca Caragiale
  2. Revolta lui Atlas (vol. III) de Ayn Rand
  3. Ciuleandra de Liviu Rebreanu
  4. Maestrul și Margarita de Mihail Bulgakov
  5. Opera poetică (vol. II) de Vasile Alecsandri
  6. Revolta lui Atlas (vol. I) de Ayn Rand
  7. Revolta lui Atlas (vol. II) de Ayn Rand
  8. Roșu și negru de Stendhal

Cărțile digitale Cartier pot fi procurate pe iBooks.

Gheorghe Erizanu

Cu mici excepții, în iulie, părinții au procurat pentru copii cărțile din lectură pentru vacanță. Lecturi obligatorii. Ca acum un an. Ca acum zece ani.

  1. Amintiri din copilărie și alte povestiri de Ion Creangă. Editura Cartier
  2. Când bunicul era nepot… de Aureliu Busuioc. Editura Cartier
  3. Povestea și tocmala altor țări ce sunt primprejur de Grigore Ureche. Înlesnită și frumos împodobită de Lică Sainciuc. Editura Cartier
  4. Albinuța de Grigore Vieru. Desene de Lică Sainciuc. Editura Cartier
  5. Alfabetul cu povești de Lică Sainciuc. Editura Cartier
  6. Colț alb de Jack London. Editura Regis
  7. Heidi, fetița munților de Johana Spiri. Editura Regis
  8. Regele cel Înțelept de Stela Popa. Desene de Stela Damaschin-Popa
  9. A fost odată ca niciodată… Editura Epigraf
  10. Marea carte de întrebări și răspunsuri. Editura Arc

Salvează

Salvează

Gheorghe Erizanu

De la Vitalie Vovc, nr.1, până la Irina Binder, nr.10, topul lui iulie nu are niciun scriitor străin.

  1. Alertă oranj sau Pe alocuri, viscole de Vitalie Vovc. Editura Prut
  2. Blocați în labirint de George Simion. Editura Timpul
  3. Te blestem să te îndrăgostești de mine! de Nicolae Dabija. Editura pentru Literatură și Artă
  4. Limba de hârtie de Tamara Cărăuș. Editura Cartier
  5. Un spațiu blând, care mă primește cum m-ar îmbrățișa de Alexandru Cosmescu. Editura Cartier
  6. Singur în fața dragostei de Aureliu Busuioc. Editura Cartier
  7. Temă pentru acasă de Nicolae Dabija. Editura pentru Literatură și Artă
  8. Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Țîbuleac. Editura Cartier
  9. Duși cu Titanicu de Valentin Guțu. Editura Cartier
  10. Insomnii de Irina Binder. Editura For You
Gheorghe Erizanu

Polițiștii noștri sunt fericiți. După ce au făcut scut viu între mulțimi aduse și venite, au liber la dijmuială.

Dimineața, fără operații ample cu denumiri „nopțile albe”, vânează damful șoferilor cu ochelari de soare. Apoi au toată ziua la dispoziție pentru mașinile cu numere înmatriculate în Italia, Franța, Spania. Sunt alor noștri. Plecații. Veniți să-și irosească concediul acasă. Care au bani. Spre deosebire de ai noștri. Rămașii. Plecații noștri, dacă încă nu i-au stricat sistemele străine, mai au memoria dijmei.

Un prieten, care vine acasă din Italia în fiecare august, este abonatul polițiștilor noștri. Atât că e încăpățânat și nu vrea să dea 200 de lei polițiștilor. Fără chitanță. Preferă amenda de 600 de lei. Cu proces-verbal.

De unsprezece ani, de când e în Verona, nu a fost oprit niciodată de un polițist. Nici nu prea știe cum arată polițistul italian. Amenzile îi vin prin poștă. Regulat. De câteva ori pe an. 300 de euro pentru depășire de viteză. Apoi încă 170 de euro pentru că nu a indicat pe versoul procesului-verbal numele șoferului.

E august. În Republica Moldova e luna opricinicilor. Cu Doamne Ajută!

Gheorghe Erizanu

Romanele-mamut ale lumii:

În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust are 2860 de pagini.

În preajma revoluției de Constantin Stere are 2330 de pagini.

Cumplite vremi de Vladimir Beșleagă are 2226 de pagini.

Război și pace de Lev Tolstoi are 1680 de pagini.

Orbitor de Mircea Cărtărescu are 1480 de pagini.

Primul volum din romanul Cumplite vremi a apărut în 1985. Cu titlul Sânge pe zăpadă. Acest prim volum a mai avut încă două ediții. În 1990 la Editura Hyperion și în 2003 la Editura Litera.

„După mai bine de trei decenii, grație bunului Dumnezeu, care mi-a dăruit zile de trăit, am finisat cartea și acum vin s-o ofer atenției cititorului…”, spune autorul în Cuvânt de deschidere, scris la 11 mai 2016.

Verificarea corectitudinii istorice și redactarea trilogiei a durat aproape un an. Migăloasa muncă a fost făcută de Dorin Onofrei.

Vladimir Beșleagă cu volumul I din „Cumplite vremi”. 5 iunie 2017, Editura Cartier

Manuscrisul „Cumplite vremi”, iarna 2016

„Atunci, în acei ani, m-am retras din actualitate și, ca să nu mă las desființat ca autor, am scris-o… …abia după șapte ani de informare și documentare meticuloasă asupra marii tragedii a neamului nostru ce s-a produs la sfârșit de veac al XVII-lea – sacrificarea celei mai luminate minți a epocii, care s-a numit poetul, cronicarul și omul politic Miron Costin (1633 – 1691).” (Vladimir Beșleagă)

La 25 iulie Vladimir Beșleagă va împlini 86 de ani. Se va urca în Jiguliul lui de juma de veac și va trece Nistru, acasă, la Mălăiești. Ca să gospodărească prin grădină.

Departe de Chișinău.

 

 

Salvează

Salvează

Gheorghe Erizanu

Republica Moldova are nevoie de o mână de fier, declară președintele Dodon. Văzându-se întruchiparea unui element al regnului animal cu cinci capete pe o cutie toracică cu coadă sau fără, lungă sau scurtă (aveți libertatea imaginației) din poveștile populare de oriunde: rusul Putin, bielorusul Lukașenko, ungurul Orban, turcul Erdogan și coreeanul Kim Jong-Il.

Premierul Filip încearcă să facă reformele care au tot fost amânate sau obstrucționate. Din 2009 până în 2015. Tot de actualii reformatori. Și par necesare, și par bine intenționate, și par corecte.

Coordonatorul Plahotniuc vorbește de la New York, la o întrunire a Internaționale Socialiste, despre soluționarea conflictului transnistrean prin retragerea trupelor de pacificatori ruși, prin retragerea armamentului rusesc (în fond, respectarea deciziilor summitului OSCE de la Istanbul din 1999. Summitul OSCE, care înseamnă participarea celor 55 de șefi de state sau de guverne, arareori se întâmplă. Deciziile OSCE sunt recomandări, care arareori se întâmplă. Dar sunt constatări importante. Și orice țară are grijă și se dau lupte crâncene pentru virgule, cuvinte, care apar în deciziile finale. Și asta se întâmplă tot timpul.) Și discursul lui Plahotniuc pare corect și tranșant. Așa cum ar fi trebuit să-l menținem de peste 25 de ani. Ca să nu ajungem în situația de azi, când vrem capul lui Șevciuk, care se ascunde la Chișinău. Și parcă îl putem lua. Dar nu-l putem lua. Am fost prea evazivi până acum. Și prea diplomați. 5+2 înseamnă că i-am acceptat ca egali pe cei de la Tiraspol. Chișinăul și Tiraspolul suntem 2 egali. Ceilalți cinci sunt mediatorii noștri, ai Chișinăului și ai Tiraspolului.

Președintele Voronin vorbește despre corupția din Parlament. Spune și cifre: deputatul comunist Dodon l-a votat pe președintele Timofti pentru 3 mln de euro. Foștii deputați comuniști și liberal-democrați, transformați în mașini de vot democratic, costă 5 mln de euro. Organele de drept nu se autosesizează. Vorbele unui fost președinte sunt percepute ca și cuvintele din cântecul lui Bob Dylan. Vânare de vânt.

În această brambureală ale acestor înțelepți care ne conduc, care par elemente democratice, vine o propunere a Ministerului Justiției, care limitează activitatea organizațiilor neguvernamentale și stabilesc interdicții pentru finanțarea directă sau indirectă a acestora din afara Republicii Moldova. După modelul bielorus, rus și maghiar.

Într-un stat embrionar, după ce am înlocuit presa cu trolli, partidele cu SLR-uri, dumnezeu cu o cutie poștală, justiția cu reglarea de conturi, Curtea Constituțională cu legiuitorii, alegerile parlamentare cu cumpăratul sufletelor și transformarea lor în mașini de vot utile (indiferent de sistemul electoral), au mai rămas niște naufragiați ai societății civile, care ne încurcă să fim înțelepți. Îi eliminăm.

Rămânem doar noi. Înțelepții care vă conduc. Închidem țarcul. Al nostru. Și al vostru.

Ultimul va stinge lumina.

 

Gheorghe Erizanu