Gheorghe Erizanu Când miercuri era joi.

„Dicționar al greșelilor de limbă”, de Valentin Guțu

De curând, în țara lui Zuckerberg, a apărut un nou cont. Cu numele Valentin Guțu. Sub acest nume comun stă pitit polițistul limbii române. Nu umblați haihui prin câmpia limbii române. Spre deosebire de polițiștii care vor sta drepți și se vor uita lung la mașinile voastre aburite, e ordin de la Biroul Politic al PD-ului, polițistul limbii române are o libertate de la Biroul Politic al DEX-ului și de la Comitetul Central al Ortograficului de a Vă amenda când credeați că like-ul e mai dulce și share-ul e mai gras.

Când un autor al Dicționarului greșelilor de limbă, mare cât DEX-ul, își începe proza cu „Omul acela nu scria versuri pentru că nu știa să scrie”, atunci, fiți siguri, ironia și sarcasmul întorc orice operație Iași-Chișinău de penetrare a limbii române. Credeați că rusa e mai otomană decât româna?!

„Băga-mi-aș!” Asta e în altă parte. În Duși cu Titanicu de Valentin Guțu limba română e dulce în argou ca și argoul hoardelor tătaro-mongole.

„- Vaaanea, blea, pe unde-mi umbli, pielea mea?!”

„ Eu tot te-am căutat ba pe la Ștefan, ba pe la Pușkin, ba pe la Eminescu… Te-am căutat, blea, peste tot, ca pe Ceaușescu…”

”Bă, bulane, da-ți trebuie ție sărbătoarea asta?!”

Am uitat să dau o explicație: Titanicu, cu apostrof la coadă (eu nu-l am, dacă voi fi cuminte, atunci Omul Mare IT o să-mi dea și mie un apostrof), este o plută ceva mai mare (decât una obișnuită).

E adevărat, e din vorba aia veche.

 

Salvează

Salvează

Gheorghe Erizanu

Ministerul de Interne, Bulevardul Ștefan cel Mare, Chișinău, octombrie 2017.

Bulevardul Ștefan cel Mare din Chișinău a fost reparat. Ministerul de Interne și-a umanizat spațiul din fața sediului. Au pus bănci. Au reușit să transforme copacii de pădure în copaci urbani. Au semănat iarbă în jurul lor.

Ministerul de Interne, Chișinău, octombrie, 2017.

Compozițiile de flori sunt antologice pentru fitoterminatorii Chișinăului. N-am văzut nicio compoziție din flori cu inscripția MAI.

În fața băncilor, teatrelor, primăriei, magazinelor de lux, magazinelor de IT, magazinelor de aur și argint, farmaciilor, caselor de schimb trotuarul de pe Ștefan cel Mare e ascet, lăsat singur sub talpa pietonilor, care sunt crezuți insensibili.

Polițiștii sunt cei mai romantici locatari de pe Ștefan cel Mare. Cu bun-simț. Și cu față umană.

Ceilalți locatari ai bulevardului sunt durii lui Ștefan cel Mare.

Gheorghe Erizanu

Ieri, la Librăria din Centru, a fost lansat romanul Cumplite vremi de Vladimir Beșleagă.

„Cumplite vremi”, 12 octombrie, 2017. Vladimir Beșleagă, Librăria din Centru.

Rezumatul foarte scurt al celor 2227 de pagini: o societate care decapitează cărturarii trăiește cumplite vremi. Pe scurt, societate înseamnă călăul, pahanul, vornicul, cărturarul, paharnicul, licheaua, țăranul și capra vecinului.

Dacă nu vom învăța acest rezumat scurt, atunci, după cum a sugerat la lansare Mircea V.Ciobanu, romanul Cumplite vremi, de 2227 de pagini, va intra în literatura obligatorie a copiilor din liceele Republicii Moldova.

Salvează

Gheorghe Erizanu

Joi, 12 octombrie, lansăm trilogia Cumplite vremi de Vladimir Beșleagă. Autorul a tot amânat această lansare. Încă nu a citit-o nimeni. Cine să citească 2200 de pagini atât de repede. Sau: nu va citi nimeni atâta text. Poate trebuia să fac un compendiu. Scurt. Sau: mai bine n-o scoteam. O lăsam în arhivă. Alții să îngrijească atâta text.

Cele trei cărți au încăput în patru. Din cauza volumului și a posibilităților poligrafice. Trilogia este clar datată, dacă ajungeți la ultima pagină: „ianuarie 1981 – februarie 1983. Revăzut în 2016”. Vladimir Beșleagă n-a lucrat peste 30 de ani la ea. „Dacă lucram 30 de ani ar fi ieșit un volum de 250 de pagini.”

 

 

Gheorghe Erizanu

Dacă Radu Vancu a făcut ficțiune, atunci e frumoasă. Și e adevărată. Dacă e adevărul curat, atunci e frumos. Și e adevărat de trist.

Discuție în a treia zi de FILIT, citat din Radu Vancu:

„Acum 5 minute, un domn homeless îl întreabă pe Florin Lăzărescu în fața cortului FILIT:
– Aici a fost „Românii au talent”?

FILITul poate fi doar la Iași. Niciun spațiu din lume nu poate aduna cei mai importanți scriitori sub privirile îmbietoare ale zânelor de pe podul Naționalului ieșean.

Prima seară a fost a lui Jonathan Coe și Marius Chivu.

Apoi au fost Mircea Cărtărescu & Olga Tokarczuk. Cu Robert Șerban, gazdă, o sticlă de vin alb și un tirbușon, ingrediente binevenite. Și Ishiguro, Nobelul 2017, apreciat la scenă deschisă de Mircea Cărtărescu. Apoi a fost un forest gao, o seară cu Gao Xingjian, laureat Nobel din anii zero și Bogdan Ghiu, gazdă. Întâlnirea cu Svetlana Alexeevici a fost amânată pentru ediția din anul viitor. Asta-i de bine pentru editorii lui Alexeevici.

Ultimul import Humanitas a fost cu o mică încurcătură. În loc de Marele Gatsby de Fitzgerald ni s-a livrat Marele Gorsky de Vesna Goldsworthy, nume parcă suedez, parcă groenlandez, învățat de Radu Vancu, care urma să modereze discuția cu sârboiaca londoneză Vesna Goldswoerhy, alături de Ioana Nicolaie și Ruxandra Cesereanu.

Vlad Zografi, marele fan Barca, care privește meciul FC Barcelon & Real Madrid cu medicul cardiac prin preajmă, a tot vorbit despre Barca vreo 15 minute. Cu mare patimă. Nici nu m-a băgat în seamă când, voind să am și eu un loc doar în spatele lui, i-am zis de basarabeanul cu numărul 10 din Barca anilor 50, Simatoc. Ruxandra Cesereanu era impresionată de această latură a scriitorului Zografi. Dar la masă, așteptând până la capăt oda Barcei, era și Xavier Montoliu Pauli, catalan. Fan Barca. Indiscutabil. L-a întrebat pe Zografi dacă a văzut vreun meci din tribunele Camp Nou. Poate organiza. Și m-a rugat să-i repet numele lui Simatoc.

Alături de Vlad Zografi, la „Scriitori în Centru”, în a patra zi a FILIT-ului: Tatiana Țîbuleac, Adina Popescu și Bianca Burța-Cernat, moderator. Vlad Zografi este un „scriitor ortopedic”. A scris romanul Efectele secundare ale vieții în concediul medical de după intervenția la șoldul stâng. Urmează să mai aibă o intervenție la șoldul drept. Atunci va scrie al doilea roman. Tatiana Țîbuleac lucrează la o nouă carte. E despre basarabeni. E polemică. Va apărea în iarnă. Până la FILIT am semnat acordul de cedare a drepturilor pentru franceză pentru Vara în care mama a avut ochii verzi. Azi am semnat acordul pentru portugheza braziliană. Dacă nucleul dur al cititorilor de literatură română contemporană e de 2000 de oameni (date statistice de la Robert Șerban), atunci după ce am vândut peste 5000 de exemplare în niciun an din Vara…, mergem după cititorii francezi și brazilieni. Nu știu dacă Igor Bergman, autor RAO, a vândut din primul său roman 5 sau 50 de mii. A avut o promovare foarte bună. Era cu doi ani în urmă. E cert că acum e autor Litera. Cu al doilea roman.

Poezia a fost la Casa Dosoftei. Claudiu Komartin a venit cu antologia Maeștrii unei arte muribunde (Cartier de colecție nr.11), Dan Coman a depășit complexul hârtiei albe (dacă Radu Vancu scrie adevărul despre chinurile lui Dan Coman în Zodia Cancerului. Jurnal 2012-2015) și a venit cu Insectarul Coman, proaspătul volum de poeme, al patrulea. Cele trei volume de proză au fost scrise ca și Jurnalul lui Vancu. În așteptarea poeziei.

Casa Dosoftei este păzită, la etaj, de busturile drepte ale lui Cantemir și Neculce. Iașul e atât de dulce încât nimeni nu-i stă vertical. Te topește. Ca cele două cruci din cele patru de pe Catedrala Mitropolitană. Sau ca bustul lui Neculce. Bronz dulce, vertical cu o bucata de carton.

Și doar la Iași, la FILIT, găsești  Apropierea lui Marin Mălaicu-Hondrari în poloneză. Portretul nr.1 de pe clapetă este Mălaicu, portretul nr.2 e al lui Hondrari. Așa vor crede polonezii. Noi doar știm că Marin Mălaicu-Hondrari cucerește inimile polonezelor cu portretul celui mai frumos poet de la Eminescu încoace.

Literatura este făcută de oameni frumoși. Aferim! (Florin Lăzărescu știe de ce).

 

Salvează

Salvează

Gheorghe Erizanu

Revin la o imagine despre care am mai scris, iar Vitalie Coroban a propus cu decență soluția (imaginea b).

Reformele mari se încep cu lucruri mici.

Citit zilele acestea pe blogul lui Lebedev despre aceeași problemă la ruși. Acum am înțeles de unde vine borta asta în cap. E genetică. Și e ca frigul. De la ruși vine. Las și comentariul lui Lebedev. E mustos.

„Если ровно эту же надпись без уменьшения букв откернить, немного сдвинуть вниз и, самое главное, уменьшить в ней уебанский пробел, который символизирует пробел в знаниях в области дизайна у чиновников, то все будет уже не так страшно.”

 

 

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Gheorghe Erizanu

Cele mai vândute cărți digitale Cartier ale lui septembrie:

  1. Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă. Ilustrații de Igor Vieru
  2. Cei trei muschetari de Alexandre Dumas
  3. Intelighenția basarabeană de azi de Vasile Ernu
  4. Legendele și basmele românilor de Petre Ispirescu
  5. Roșu și negru de Stendhal

eBook Cartier poate fi procurat pe iBooks și cartier.md.

Gheorghe Erizanu

Cele mai cumpărate cărți pentru copii în Librăriile Cartier la început de toamnă sunt:

  1. Albinuța de Grigore Vieru. Desene de Lică Sainciuc. Editura Cartier
  2. Singur pe lume de Hector Malot. Editura Regis
  3. Jungla lui Toco de Lavinia Braniște. Ilustrații de Anca Smărăndache. Editura Cartier
  4. Mama de Grigore Vieru. Ilustrații de Igor Vieru. Editura Cartier
  5. 101 de povești minunate. Editura Arc
  6. A fost odată ca niciodată… legende, povești… Editura Epigraf
  7. Iarna de Grigore Vieru. Ilustrații de Veronica Neacșu. Editura Cartier
  8. Regele cel Înțelept de Stela Popa. Ilustrații de Stela Popa-Damaschin. Editura Cartier
  9. Carte sonoră. Marea enciclopedie a animalelor. Editura Prut
  10. Povestea codrului de Mihai Eminescu. Ilustrații de Igor Vieru. Editura Cartier
Gheorghe Erizanu

Cele mai vândute cărți ale lui septembrie în Librăriile Cartier sunt (manuale, auxiliare didactice nu intră în top):

  1. Limba de hârtie de Tamara Cărăuș. Editura Cartier
  2. Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Țîbuleac. Editura Cartier
  3. Te blestem să te îndrăgostești de mine! de Nicolae Dabija. Editura pentru Literatură și Artă
  4. Aproape de Grigore Vieru. Editura Cartier
  5. Temă pentru acasă de Nicolae Dabija. Editura pentru Literatură și Artă
  6. Frunze de dor de Ion Druță. Editura Cartier
  7. Arsă de vie de Souad și Marie-Thérèse Cuny. Editura Polirom.
  8. Singur în fața dragostei de Aureliu Busuioc. Editura Cartier
  9. Amintiri de pe planeta M. de Doru Ciocanu. Editura Cartier
  10. Deportările din Basarabia 1940-1941, 1944 – 1956 de Viorica Olaru-Cemârtan. Editura Cartdidact
Gheorghe Erizanu

Locul: scuarul Ghibu din vecinătatea imediată a Muzeului Național de Artă.

Personaje: Victor Chironda, activist civic; Tudor Zbârnea, directorul Muzeului Național de Artă din Chișinău.

Victor Chironda, ca orice activist civic, este activ pe rețelele de socializare. Este ca popii. Mai bine le dăm tot ce cer decât să ne punem în cap sfinții și celelalte viețuitoare ale cerului. Consiliul Municipal a luat spațiul scuarului Ghibu de la balanța Muzeului Național de Artă și l-a oferit activistului civic Chironda pentru proiectul de amenajare.

Scuarul Ghibu este în centrul orașului Chișinău. Arată ca orice scuar din Chișinău. Poate și mai bine. Toamna târziu cioroii își ușurează zborul de asupra scuarului Ghibu. Le place Ghibu. Boschetarii vin noaptea să se încălzească. Le place și lor Ghibu. Angajații muzeului au grijă să curețe după cioroii și după boschetari.

Tudor Zbârnea a reparat Muzeul Național de Artă astfel încât la redeschiderea lui au venit să-l vadă și cei care credeau că adevăratul Luvru al Chișinăului e shopping MallDova. Zbârnea intenționa să construiască în scuarul Ghibu un spațiu pentru arta contemporană. Dar Zbârnea nu e suficient de activ pe rețelele de socializare. Și e zgârcit în like-uri.

De fapt, scuarul Ghibu nu e problema lui Chironda și Zbârnea. Chișinăul  este un oraș-dușman. Nu e pentru pietoni. Nu are trotuare. Nu e pentru șoferi. Nu are drumuri. Are ambuteiaje și gropi. Nu e pentru arbori urbani. Ar fi acoperit și de baobabi, dacă clima ar permite. Chișinăul este un oraș al tranșeelor. Dacă treceți prin fața Muzeului Național de Artă, atunci veți vedea că doar intrarea nu este săpată. Tranșee de jur împrejur. E ca Moscova în toamna lui 1941.

De aia nu mă miră deloc dacă în fața lui Onisifor Ghibu va apărea un Balcon Cultural, care va aparține, de această dată, lui Victor Chironda. Avem doar un Balcon Cultural în scuarul din fața Direcției Cultură Chișinău, un fel de bronenoseț Potiomkin cu termopane. Și fără Lenin. Avem o biserică sau mai multe care se ridică sau s-au ridicat deja în alte scuaruri. Avem scuarul Cehov. Dar n-avem oameni în el.

Avem un oraș. Unde planificat doar cioroii se găinățează. Restul este improvizație.

 

 

Gheorghe Erizanu