Gheorghe Erizanu Când miercuri era joi.

Lucrăm la ultima carte a lui Ion Druță: Despărțirea apelor. E un volum de peste 400 de pagini despre cărțile, perioadele de creație ale celui mai important prozator al literaturii române din Basarabia. Volumul conține documente, scrisori inedite din arhiva personală. E o carte vie, care se scrie chiar în aceste zile. Ultimele completări au venit pe 29 martie. Și e despre aceste zile. E scrisoarea unei profesoare din părțile Floreștilor și răspunsul lui Ion Druță, de la Moscova.

Ion Druță, lucrând la Frunze de dor, anii 50, Chișinău

Dragă Nadia!     

Mulțumesc pentru mesajul tău îndurerat. Nu-ți chinui sufletul în pustiu. Suntem în plin război cu un dușman sălbatic, viclean, necunoscut și necruțător.  Vivo et muerte — viața sau moartea, această străveche  lozincă a devenit peste noapte actuală ca nici odată. Într-o asemenea situație, natural, economia, cultura, școala, biserica  și în genere  toată orânduirea  noastră de până acum este eliminată din circuitul său obișnuit. Peste întreaga omenire  planează două întrebări capitale — cât o să țină și cât ne va costa.   

Să mă ierte Dumnezeu, dar în această tragedie eu aș prevedea și ceva pozitiv. Evident că lumea nu va putea supraviețui dacă nu va deveni o singură familie cu o singură forță conducătoare. Această ipoteză până mai ieri părea absolut nerealizabilă,  dar iară că apare o rază de lumină în capătul tunelului nostru. Coronavirusul a început a roade din orgoliile statale,  din ifosele naționale și rasiale,  fără a face vreo diferență între cei bogați și cei sărmani,  între cei singuri, neputincioși și mai dregători ai lumii.   

Firește, bine ar fi ca elevii voștri să știe  cât a domnit în Egipt Ramses al III-lea și cine a pornit războiul  rozelor  pe insulele britanice dar, chiar dacă și nu vor însuși materialul, azi principalul e să fie ei vii și sănătoși, împreună cu rudele sale și, firește, împreună cu învățătorii săi.   

Domnul să vă aibă pururi sub ramura bunăvoinței Sale.                                     

Ion Druță 

Moscova,  29 martie 2020

Bună seara, Dragă Maestre.     

Ora la care Vă scriu e foarte târzie, dar somnul nu vrea să vină. S-au adunat prea multe griji în ultimul timp, prea multe încercări la care suntem supuși și de care nu suntem pregătiți, mai cu seamă emoțional.Încercăm să ținem piept, să facem față, dar e greu…   

Copiii sunt în vacanță forțată de două săptămâni și școala, ca instituție, a trecut acasă la profesor și la elev. Este incredibil de greu pentru toți: părinți, copii, profesori. Lecția veritabilă înseamnă profesorul și elevii lui într-o sală de clasă, nici cele mai avansate tehnologii în domeniu nu vor putea vreodată să substiuie această formulă sacră.   Nu o să Vă vorbesc despre situația din țară sau din lume. Îmi doresc foarte tare să Vă știu ocrotit în aceste timpuri. În acest context, Vă doresc multă, multă sănătate. 

Să Vă păzească Bunul Dumnezeu !                                               

Cu profund respect și gânduri de bine, Nadia Munteanu

Gheorghe Erizanu
Nicolae Pojoga. A început tiparul la ediția a II-a a albumului „Lumea lui Zaharia”. Primele zile ale lui martier 2020. Editura Cartier

A apărut ediția a II-a a albumului „Lumea lui Zaharia”. Comandă cartea online pe shop.cartier.md. Încasările vor fi transferate pe contul lui Moșu, cum îl alintă prietenii pe Nicolae Pojoga. Ca să-i alinăm un pic durerea. E cancer. E după intervenție chirurgicală. Și e singur în aceste vremuri într-o garsonieră de la Buiucani.

În timpul cutremurului din 1977 studentul Nicolae Pojoga a strâns bani pentru a ajuta sinistrații din București. S-a dus la Ambasada României din Moscova ca să transmită ajutorul. Pentru acest gest Uniunea Sovietică, țara de atunci a lui Nicolae Pojoga, l-a exmatriculat din universitate și i-a blocat complet liftul social. A reușit să se angajeze ca fotoreporter în anii perestroikăi la Tinerimea. A făcut reportaje din zonele fierbinți ai anilor 90, a fotografiat evenimentele din Bucureștii lui 1989.

A fost fotoreporter în războiul de pe Nistru. A fost martor și a fotografiat culisele și afacerile urâte ale generalilor celor două armate implicate în conflict. A plătit. I-au ars și distrus toată arhiva personală. Album de război, care a apărut anul trecut, a fost făcut din imaginile păstrate prin redacțiile ziarelor unde a lucrat Nicolae.

Dar a găsit împreună cu studentul său, Victor Galușca, fotografiile lui Zaharia Cușnir într-o casă părăsită dintr-un sat părăsit de pe malul Răutului. Ultimii ani i-a trăit în lumea lui Zaharia Cușnir.

Noi am pregătit lansarea ediției a II-a înainte de decretarea stării de urgență. Lansare care așa și nu a avut loc.

O pun aici ca o amintire a firescului.

Gheorghe Erizanu

Astăzi, când apărea public decizia de instaurare a cenzurii în Republica Moldova cu semnătura lui Dragoș Vicol, un partizan al netului a raportat pe Facebook că toate videourile din campania Urgența de lectură conțin elemente abuzive. Au fost șterse de cifrele facebookului videourile cu Constantin Cheianu, Radu Vancu, Alina Purcaru, Ion Druță, Lilia Bicec-Zanardelli, Claudiu Komartin, anunțul cu cele 100 de ebookuri Cartier gratuite pentru diasporă, textul despre Vintilă Mihăilescu.

Gestul meu și al echipei Cartier a fost foarte simplu: în vremuri grele încercăm să ne adunăm și se ne ajutăm cumva. Atât.

N-am bănuit că omul cu cerul gurii negru poate opri pandemia prin blocarea unor mesaje de susținere a oamenilor în cumplite vremi.

Este un scriitor. Care n-a publicat niciodată la Editura Cartier.

Pentru soluții, propuneri, rog, să-mi scrieți pe mail: erizanu@cartier.md.

Gheorghe Erizanu
Librăria din Centru. Zilele Literaturii Române, 23 mai 2018. Vintilă Mihăilescu, flancat de Emilian Galaicu-Păun și Dinu Guțu

Astăzi, după amiază, lângă Vintilă Mihăilescu vor fi cinci oameni dragi, un preot și un cântăreț. E ultimul drum. În vremuri de pandemie. Drum lin.

În 2018 Vintilă Mihăilescu a fost la Zilele Literaturii Române la Chișinău. După Zile a publicat acest text. Să-l omenim. Așa cum ne-ai omenit pe noi, dragă Vintilă Mihăilescu. Vom fi mulți.

Un Cartier numit cultură

Toate culturile lumii au un cuvânt – și mai ales o faptă – pentru ospitalitate, numai țăranii din părțile noastre (ciudat!…) au o des-tăinuire: a omeni. Căci, atunci când nu este ostilitate, ritualul ospitalității asta înseamnă: a-l face pe Celălalt, pe străin, un Om asemenea celor care-l „omenesc”.

Străin în lumea Cartierului „Zilele Literaturii Române” de la Chișinău, „marginal și periferic” (după cum a sunat titlul serii de „eseu”), puteam rămâne înstrăinat, eventual straniu. Deși nu vorbeam limba boemei narative a Cartierului – „barbar” adică –, m-am trezit omenit fără a prinde chiar de veste. Și s-a întâmplat taman în ziua în care mai făceam un pas spre cei șaptezeci de ani la care, pe când aveam vreo douăzeci de ani, planificasem ca, în sfârșit matur, să mă apuc de literatură. A fost un semn, m-am bucurat, m-am speriat îngrozitor, mulțumesc…

*

Ceea ce îi leagă pe localnicii Cartierului este cultul pârleazului. Mai că i-aș vedea cu tricouri pe care să scrie (în interior, ferit de privirile neavizate) lozinca lor secretă: Pârleazul este calea!… Căci gardurile, pragurile, granițele și celelalte frontierele nu fac decât să limiteze, în timp ce pârleazul, ei bine, el de-limitează și devine o trecere, dar cu o condiție: să ai dorința și energia să-l sari, mereu și mereu, căci ele, pârleazurile, nu se termină niciodată. Acesta este sensul general al întâlnirilor trans-frontaliere ale Zilelor Literaturii Române de la Chișinău; acesta a fost sensul întâlnirilor Lyceum, care au sărit gardul opac ce desparte literatura adulților de adolescenții digitali (De ce nu predați și în licee? Am avea mare nevoie… – (se) întreba o elevă cu ochii mari la sfârșitul unei astfel de întâlniri); acesta a fost rostul deplasării la Bălți. Tot în acest spirit a fost organizată și conferința Agora & Școala de Studii Avansate în Jurnalism, și cred că este ceea ce a avut în minte Gheorghe Erizanu când, făcându-mi această invitație inedită (și iconoclastă), a sărit pârleazul către Antropologia pârleazului. Și tot aceasta a fost experiența mea profundă cu o minunată elevă, care m-a însoțit pretutindeni pe post de „înger păzitor”, și care a început prin a-mi dărui „o carte a lui buneluʼ ”.

Nu am văzut pe nimeni la „Zilele Literaturii Române” care să practice – sau să accepte – ospitalitatea suspectă și adesea perversă a ușilor prea larg deschise, după cum n-am avut impresia (nu știu, poate mă înșel…) să fi participat prea mulți dintre cei ispitiți de covorul roșu al intrărilor de gală.

*

De o parte a pârleazului, ceea ce am putea numi, generic, „antropologie”, are nevoie mai întâi să vadă, pentru a imagina; de partea cealaltă, „literatura” are nevoie să imagineze, pentru a vedea; călare pe pârleaz, jurnalismul documentar trebuie să vadă, ca să-i facă și pe ceilalți măcar să-și imagineze ceea ce le-a rămas invizibil. Seara de eseu intitulată „În centrul atenției: periferia și marginalii” a fost locul geometric al acestor priviri complementare. Poate și datorită faptului că, sui generis, aceste priviri nu se află în centrul atenției, că, de o parte și alta a pârleazului, se află tot o „periferie”. Dar nu niște „marginali”!

*

Pe fundal, totul imploră o soluţie. Un student deșirat, trist și cu ochi fierbinți, m-a întrebat, după o dezbatere la Universitatea de Stat din Chișinău, despre „De ce este România astfel?”: Când ne vorbiți și despre Eminescu? Eminescu, ultimul țărm; să fie oare singura soluție?

Dar soluția nu este niciodată decât următoarea întrebare.

VINTILĂ MIHĂILESCU

Gheorghe Erizanu

Astăzi, Dumnezeu a plecat din bisericile Moldovei. A rămas acasă. Enoriașii s-au dus să-i vadă pe preoții fără Dumnezeu.

Ieri, premierul Ion Chicu a venit cu un mesaj clar pentru credincioșii din Republica Moldova: „Se poate și trebuie în această perioadă foarte complicată să ne rugăm de acasă, să nu mergem la biserică, pentru că punem viața apropiaților noștri în pericol. În special, mă adresez persoanelor în etate. Dumneavoastră mergeți la biserică și puteți veni acasă să contaminați nepoțeii, copiii dumneavoastră și le puneți viața în pericol. Doamne ferește, dacă se întâmplă ceva cu ei, dumneavoastră nu o să mai aveți viață liniștită. Nu ne salvează nimic dacă noi inconștient ne ducem să ne contaminăm.”

Ziarul de Gardă a realizat un fotoreportaj de la Biserica Ciuflea. Astăzi, 22 martie 2020.

Duminică, 22 martie 2020. Chișinău, Biserica Ciuflea. Foto: Ziarul de Gardă

Gheorghe Erizanu

Vă aducem cartea acasă. Cu o reducere de 40% pentru toate cărțile Cartier.

Livrare gratuită pentru comenzile mai mari de 250 de lei. Comandă pe http://shop.cartier.md/

Livrările vor fi făcute de două ori pe săptămână. Prin curier protejat.

Vă îndemnăm să faceți plățile prin card bancar, dar acceptăm și plățile cash.

Urgența de lectură este valabilă pentru 30 de zile (20 martie – 20 aprilie). Plus 2 zile bonus.

Pentru că nouă ne pasă. Să fim mai buni și mai generoși unii cu alții.

Totul va fi bine.

Gheorghe Erizanu

De astăzi, 19 martie 2020, o sută de ebook-uri Cartier pot fi descărcate gratuit de pe iBooks.

Oriunde ați fi – Italia, Spania, Franța, Marea Britanie, Germania, China, SUA, Maroc, Mexic sau Canada – puteți descărca și citi. Gestul nostru este, mai ales, pentru cei care sunt singuri, izolați, departe de casă. Cititul alină în vremuri de restriște. Acasă poate fi oriunde.

Prietenii voștri în aceste timpuri sunt Dante, Stendhal, Oscar Wilde, Mark Twain, Alexandre Dumas, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, Ion Luca Caragiale, Mircea Streinul, Liviu Rebreanu, Ion Druță, Aureliu Busuioc, Petru Cărare, Vladimir Beșleagă, Emilian Galaicu-Păun, Claudiu Komartin, Eugen Lungu, Andrei Țurcanu, Vladimir Lorcenkov, Constantin Cheianu, Oleg Serebrian, Emanuela Iurkin, Dumitru Crudu, Vsevolod Ciornei, Val Butnaru, Paula Erizanu, Igor Guzun, Tony Hawks, Matei Cazacu, Nicolas Trifon…

Puteți descărca gratuit cărțile digitale Cartier în decurs de 30 de zile.

Vă prețuim. Totul va fi bine.

Gheorghe Erizanu

Totul a început prost. De la Pacientul nr.1, când toată lumea i-a sărit în cap, până la președintele Dodon care i-a dat numele. Apoi pacientul nr.2, nr.3… Când nu se mai dă nimic. Doar numărul de bolnavi, numărul de posibili bolnavi.

Oricât de cinic și ipocrit ai fi, atunci când îți numeri cetățenii bolnavi nu dai nume, dar dai vârsta, sexul, reședința, data îmbolnăvirii, cum s-a îmbolnăvit. E o minimă corectitudine cu cetățenii tăi. Și e de bun-simț. Îți pasă de cetățenii sănătoși și de cetățenii bolnavi. Îi numărăm pe toți. Pacientul nr.3, Pacientul nr.4, Pacientul nr.5. E vorba de atitudine.

De la această atitudine au venit celelalte:

  1. alegeri într-un focar plin de viruși; primul decedat din RM e de acolo;
  2. sistarea activității economice prin declarații de presă;
  3. biserici deschise și pline de enoriași în plină pandemie;
  4. coaliție social-democrată;
  5. stare de urgență pentru 60 de zile. Dacă sunteți în panică nu înseamnă că trebuie să ne molipsiți pe toți. Sunt cifre până la 60: 14 sau 20, sau 30;
  6. ordine cu generali de brigadă, de divizie, avem cavalerii Covid19;
  7. amenzi de 800 de mii în două zile;
  8. agenți economici care nu activează, dar impozitele se plătesc obligatoriu. Au fost amânate doar impozitele pe venit (care nu sunt esențiale la buget).

Peste o vreme unii dintre noi vom muri de coronavirus. Trei la sută dintre cei infectați. Unii dintre noi vom muri de foame. Unii dintre noi vom muri de atac de cord sau atac cerebral. Iar cea mai mare groapă va trebui s-o facem pentru economia RM. Cimitirul Doina va fi mic.

Gheorghe Erizanu

Stăm acasă. Deoarece nouă ne pasă de oamenii din jur. Echipa Cartier lucrează de la distanță.

Recomand pentru lectură, ca să mai alternăm știrile apocaliptice cu ceva calm:

  1. Grădina de sticlă, de Tatiana Țîbuleac. Pentru Lastocika, „ orfana care descoperă un Chișinău multicultural, înfiată dintr-un orfelinat sătesc de o femeie singură și ambițioasă, care vrea să-i ofere un viitor prosper ori poate cumpărată ca mână de lucru și exploatată la fel de nemilos ca în romanele lui Dickens?”
  2. Dependența, de Constantin Cheianu. Pentru că e Constantin Cheianu. Pentru curajul său, împingerea sincerităților până dincolo de limita obișnuinței. Francezii îl au pe Houllebecq, nemții pe Kracht, iar noi îl avem pe Cheianu.
  3. Woldemar, de Oleg Serebrian. Pentru că e romanul formării, e Copilăria. Adolescența. Tinerețea noastră.
  4. Pâinea noastră cea din toate filele, de Vasile Romanciuc. Pentru a cunoaște în vremuri cumplite etalonul bunului simț: Vasile Romanciuc.
  5. Imperiul trebuie să moară, de Mihail Zîgar. Nimic nu e cunoscut dinainte, nimic nu e stabilit dinainte sută la sută. Motorul istoriei este greșeala. Eroii acestei cărți fac tot timpul planuri, fac prognoze, acționează pornind de la ceea ce li se pare de fiecare dată o soco­teală precisă. Și aproape mereu acest lucru se dovedește o iluzie. Nicolae al II-lea l-a înlăturat pe propriul unchi, militar de carieră, de la conducerea armatei, ca să se instaleze el în frunte. Ca să acumuleze laurii victoriei. A fost începutul dezastrului. Conducătorii de stat, care dau într-o parte medicii & specialiștii, ca să devină șefi peste coronavirus, riscă soarta lui Nicolae al II-lea.
  6. Odessa. Geniu și moarte într-un oraș al visurilor, de Charles King. Scrupulos documentată, King readuce la viață istoriile rușilor, evreilor, turcilor, grecilor, italienilor, germanilor și românilor, care alcătuiesc „orașul în chintesență amestecat” Odessa. Abilitatea lui King de a devoala secretele orașului – atât frumoase, cât și respingătoare – oferă o prismă fascinantă prin care acestea să poată fi observate. Odessa are două capitole mari despre perioada ei românească: cu iubiri dintre un soldat român & o evreucă, cu cel mai bun primar pe care l-a avut Odessa în istoria ei, românul Gherman Pântea și cu atrocitățile românești de atunci.
  7. Basarabia necunoscută. Ediție în trei volume, de Iurie Colesnic. pentru că ai impresia că trăieşti printre ei, că în fiecare zi dai bineţe lui Pan Halippa, că te poţi ciondăni cu morocănosul de Ştefan Ciobanu ori chiar merge la braţ cu fostul primar al Odesei, Gherman Pântea, din Zăicanii Râşcanilor.
  8. Hipsteri, bobos și clase creative,  volum coordonat de Ciprian State, Dinu Guțu. Unii îi numesc creativi, alții bobos sau hipsteri. În State ei au fost inițial copiii răzvrătiți ai încuiatei culturi WASP, mixând elemente de contracultură a anilor ’60 cu capital cultural, bussines creativ și meritocrație pe pâine. La noi, un trib urban firav apărut după 2000, fascinat de cultura indie, electronică și consumul alternativ, se transformă în scurt timp într-o adevărată clasă în sine, în opoziție cu cultura dominantă a WASP-ilor noștri, adică baronii depășiți de vremuri și alți membri ai capitalului local, care nu împărtășesc același mix de aspirații și stil de viață pe care-l are noua clasă creativă. În Occident, mulți dintre ei îi urăsc pe Trump, Jerry Springer și Silvio Berlusconi. La noi, pe Liviu Dragnea, Ion Iliescu sau Mircea Badea.
  9. Limba de hârtie, de Tamara Cărăuș. Pentru că avem și noi intelectualii noștri. Firești, bine școliți. Cosmopoliți. Care au pornit la drum cu nevoile limbii.
  10. Prietenul devotat, de Oscar Wilde. Pentru că prietenia este unul dintre cele mai prețioase daruri pe care le putem primi și le putem oferi. Pentru că e Oscar Wilde. Pentru traducerea nouă & excelentă a Laviniei Braniște. Pentru desenele minunate ale Ancăi Smărăndache.

Cărțile ajung acasă. E suficient să le comanzi.

Gheorghe Erizanu

Eugen Doga a împlinit 83 de ani. Este considerat cel mai mare compozitor român în viață.

Valsul inclus în coloana sonoră a filmului Gingaşa şi tandra mea fiară este numit a patra capodoperă muzicală a secolului XX, conform unei decizii UNESCO. Ronald Reagan îl considera cel mai frumos vals al secolului XX.

O stradă din Chișinău îi poartă numele (din 2015).

Eugen Doga este autorul coloanei sonore din flimul lui Gopo Maria-Mirabela (1981).

Anul 2007 și anul 2017 au fost declarați în RM Anul Doga.

Eugen Doga a fost exclus din Uniunea Compozitorilor din Republica Moldova.

Eugen Doga nu are nicio pensie de la statul independent Republica Moldova. Compozitorul mi-a recunoscut că i s-a propus o pensie de 700 de lei (echivalentul a 35 de euro), pe care a refuzat-o. Cea mai mare pensie din Republica Moldova, după Moldstreet, e de 224197 lei (cca 11200 euro).

În Republica Moldova există legea cu privire la pensia de merit (6000 de lei) pentru oamenii de cultură (Legea Chiril Lucinschi). Au dreptul la pensia de merit persoanele care au Premiul Național sau cele mai înalte distincții de stat. Eugen Doga are Premiul de Stat al RSSM (1980), Premiul de Stat al URSS (1986), Premiul Național al Republicii Moldova (2008). A fost decorat cu Ordinul Republicii (1997). Dar Eugen Doga nu are nicio pensie: nici minimă, nici majorată, nici de merit.

Gheorghe Erizanu