Ultima Doina Uricariu, întâiul Traian Vasilcău

august 25th, 2016

Doar din respect față de timpul cititorului, am citat o singură poezie plagiată de Train Vasilcău din Doina Uricariu. Proaspătul laureat al Premiului Național se apără în fața Doinei Uricariu doar cu O fărâmă de bine.

Vinovați sunt kgbiștii, Kremlinul și komsomoliștii.

Poetul național trișează.

Alături de O fărâmă de bine, paginile următoare 89-90 din Ochiul atroce, Editura Eminescu, București, 1985 dau  Îmbrățișarea, următoarea poezie din ciclul publicat de Traian Vasilcău în Orizontul nr.4/1988, pagina 9 (e respectată ortografia poetei):

Acum poţi să-ţi adaug printre zvonuri,

înţelepciuni pitice şi iluzii

că preamărind nu se dezvăluie nimic,

la fel iubind

nu afli ce se-ntîmplă

cu fruntea şi cu buzele-n triumf.

Împiedicate, într-un ţăruş legate,

alergătoare simţuri se-mbulzesc

şi chiar rostesc ceva

şi-mbrăţişează,

şi neîncăpătoare sînt.

Vezi firul ierbii încolăcit pe mîini,

nici nu-i legat şi se desface iarăşi,

la fel cuvîntul care te sărută,

pe care nici nu-l ştiu.

Acum pot să-ţi adaug,

înţelepciunea e cicălitoare

şi preamărind nu se dezvăluie

ci dimpotrivă chiar rămîne oarbă,

nu spun nimic, ascultă, se aude

trupul de trup cum se dezleagă,

îmbrăţişarea ca un lanţ de iarbă.

Dacă Poetul Național continuă să se apere pentru Îmbrățișarea, atunci ar fi bine să încerce să se apere pentru ciclul integral din Orizontul. Care a apărut sub numele lui.

Nu e doar O fărâmă de bine. Și nici doar Îmbrățișarea. E atât cât spațiu au putut oferi redactorii revistei unui ciclu de versuri într-o revistă pentru tineri. Nici mai mult. Nici mai puțin.

Nu am nimic cu Traian Vasilcău. Mă interesa Premiul Național. Ca impunere a unui sistem de valori. Într-o competiție onestă. Pe bune. Credeam că se poate. Valoarea Premiului Național e plătită de către contribuabilii Republicii Moldova. Guvernul Filip doar administrează acești bani.

Cu regret, Premiul Național s-a făcut „po poneatiam”.

 

Doina Uricariu, Premiul Național 2016 în Republica Moldova

august 25th, 2016
Poetul Național 2016 în fața casei părintești. Sursă: facebook

Poetul Național 2016 în fața casei părintești. Sursă: facebook

Premiul Național 2016 pentru literatură a fost luat de Traian Vasilcău. El a fost acordat pentru poezie.

O FĂRÎMĂ DE BINE

Nu va mai umbla această iubire închisă în ea,

n-o să mai alerge şi n-o să colinde,

n-o să mai vină la tine

după îmbrăţişare şi merinde.

 

Şi nici în vis n-o să-ţi mai caute umărul,

n-o să se mai întoarcă spre tine

ca o fărîmă de bine

după o fărîmă de bine.

(Traian Vasilcău, revista Orizontul nr.4/1988).

În 1985, la Editura Eminescu din București, apărea volumul Ochiul atroce. Autorul volumului este Doina Uricariu. La pagina 88 apare:

O FĂRÎMĂ DE BINE

Nu va mai umbla această iubire închisă în ea,

n-o să mai alerge şi n-o să colinde,

n-o să mai vină la tine

după îmbrăţişare şi merinde.

Şi nici în vis n-o să-ţi mai caute umărul,

n-o să se mai întoarcă spre tine

ca o fărîmă de bine

după o fărîmă de bine.

Traian Vasilcău este blogger. Foarte harnic. Rău. Combate. Textele sale au o înaltă ținută artistică și morală:

„O, Maia-Papaya!

Pînă azi electoratul semiMoldovei nici nu bănuia măcar că Maiei îi place la nebunie să facă politică ÎN GRUP.

Nu aduce anul ce aduce ora și Maia atunci cînd a fost nevoie a demonstrat că la obiectul de studiu: Limba Oral a avut numai note mari.

10 cu plus.”

Biograful cârcotaș al lui Traian Vasilcău a încercat să afle cine este Poetul Național 2016.

E dintr-un sat bogat și frumos din nordul Basarabiei. Se trage din neamul Cîrnaților.  Care, când au venit sovieticii, și-au schimbat numele în Vasiliev. Când s-a născut în familia Vasiliev, cel care avea să devină Traian Vasilcău, părinții l-au numit Slavic. Numele, prenumele s-a tot schimbat pe parcursul istoriei:

Veaceslav Vasiliev

Veaceslav Vasilescu

Veaceslav Vasilcău

Train Vasilcău

Traianus Vasilcău

TRAIANUS

Traian Vasilcău.

Membrii Guvernului Filip, membrii comisiei Premiului Național, justiția din Chișinău pot demonstra că Traian Vasilcău a fost întâiul care a scris poemul O fărâmă de bine. În 1988. Doina Uricariu l-a furat. Și l-a pus ca propriul poem în cartea ei. De la 1985.

Dar ce mai contează un mic furt în marile găinării din Hronicul lung al Găinarilor.

Salvează

Salvează

Salvează

Pictorul de pe coperta cărții pentru copii

august 23rd, 2016

Totul este o convenție. Aniversarea de 25 de ani. Violența în familie. Miliardul furat. Guvernarea bună a Guvernului Cioloș. Cărțile bune Cartier. Lipsa banilor pentru carte. Caprele Armatei Naționale scoase la licitație publică. Fondul de carte proastă pe rafturile bibliotecilor publice. Cărțile pentru copii cu fețe rumene, pomeți în obrăjori, ochi mari-mari, cosițe și cât mai multă culoare, cu tipografică alandala și litere colorate.

Pe timpuri, toate editurile ascundeau numele pictorului cărților pentru copii la pagina tehnică. Arareori îl puneau cu borges pe foaia de titlu. Era o convenție. Editurile de azi mai respectă convenția.

„Călin” de Mihai Eminescu. Desene de Igor Vieru. Editura „Cartea Moldovenească”, 1963

„Călin” de Mihai Eminescu. Desene de Igor Vieru. Editura „Cartea Moldovenească”, 1963

„Călin” de Mihai Eminescu. Desene de Igor Vieru. Editura „Literatura artistică”, 1989

„Călin” de Mihai Eminescu. Desene de Igor Vieru. Editura „Literatura artistică”, 1989

În 1969 a fost o singură excepție. Poetul Grigore Vieru l-a luat ca și coautor pe pictorul și bunul său prieten Igor Vieru. A fost o mică șmecherie. Igor Vieru semnează o dedicație pe pagina doi alături de dedicația lui Grigore Vieru. Iar cuprinsul conține și tabelul ilustrațiilor. E Duminica cuvintelor. E singura carte care a spart tiparele convenției din anii luminați ai socialismului.

„Duminica cuvintelor” de Grigore Vieru și Igor Vieru. Editura „Lumina”, 1969

„Duminica cuvintelor” de Grigore Vieru și Igor Vieru. Editura „Lumina”, 1969

Editorii străini își pot permite să pună numele pictorului alături de cel al autorului. Cu același corp de literă. Sau mai mic decât al lui Oscar Wilde. Chiar dacă desenele sunt ale nu mai puțin celebrului Charles Robinson. E doar o convenție.

„Classic tales of Oscar Wilde”. Oscar Wilde with illustrations by Charles Robinson. Heritage Egmont, 2012

Am considerat, când am inițiat noua serie a colecției Cartier codobelc, că e bine în această lume convențională să venim și noi cu o convenție. Autorii desenelor trebuie să apară alături de autorii textelor pe copertă, cu același corp de literă. Din respect față de munca pictorilor. Am avut experiențe diferite. Autori care au vrut să dăm mai mic corpul de literă al pictorului. Pictori care au vrut să dăm mai mic numele autorilor.

Încercăm să respectăm această convenție Cartier. E doar o convenție. Ca și mofturile. Sunt doar niște mofturi. Și doar bunul simț face diferența dintre convenție și moft.

„Pâine cu rouă” de Grigore Vieru. Ilustrații de Roman Tolici. Editura Cartier, 2015

 

 

sSalvează

Salvează

Salvează

Salvează

În căutarea lui Coșbuc

august 19th, 2016
George Coșbuc, Opere, Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Arte, 2007

George Coșbuc, Opere,  (3 volume) Academia Română, Editate de Fundația Națională pentru Știință și Artă și Editura  Univers enciclopedic, 2007.

Biblioteca mea o completez cu volumele pe care le vreau eu. După capul meu. Și gusturile mele. Pot să-mi fac biblioteca din colecția „Romane repovestite pentru to(n)ți” sau să cumpăr cărți care au cotorul de 1,2 mm. Sau să-mi fac o bibliotecă din cărți în 16 pagini. E o bibliotecă privată. Și o fac după chipul și asemănarea mea.

Biblioteca Națională este obligată prin definiție să dețină cele mai importante ediții. Biblioteca Academiei de Științe a Moldovei este obligată prin definiție să caute și să găsească, să procure edițiile academice, critice cele mai importante ale scriitorilor români. Cel puțin. Biblioteca municipală prin definiție e obligată să aibă edițiile de referință. Biblioteca Națională pentru Copii e obligată prin definiție să aibă edițiile cele mai bune din scriitorii români pentru copii. Cel puțin.

Caut Opere de George Coșbuc, ediția academică, proiect coordonat de Eugen Simion. Sunt varianta românească ale celebrelor Pleiade franceze. O inițiativă remarcabilă a lui Eugen Simion. Edițiile sunt făcute de ultimii editori români. Sunt trecuți de 60-80 de ani. Cei tineri nu se mai înhamă la asemenea corvoade.

Găsesc în  bibliotecile noastre publice ediții Cartex, Regis, Biblioteca pentru toți și alte ediții efemere. În 32 de pagini, în 60 de pagini, în 80 sau 160 de pagini. Câte un exemplar, câte 3 exemplare, câte 10 exemplare. Coșbuc cât vrei! Sunt cărți din achiziții publice după cel mai mic preț, sunt cărți luate de sub masă de la difuzorul cu sacoșă, sunt cărți ieftine de la editorul cu ochi albaștri, sunt cărți donate din milionul oferit de către Guvernul României, sunt cărți dăruite de ONG-uri unioniste care au umblat cu „O carte pentru Basarabia”. Dar nu găsești în bibliotecile publice din Chișinău cea mai importantă ediție Coșbuc din ultimii 30 de ani. Nu e.

Nu avem bani pentru o carte scumpă în mii de pagini. Achizițiile publice ne indică clar că trebuie să cumpărăm cea mai ieftină carte, cea de 64 de pagini. Nu avem bani pentru fondul de carte! Abia am reușit să obținem bani pentru acoperiș.

Și atunci de ce vă numiți biblioteci naționale, academice sau de capitală? Fiți Acoperișuri Naționale. Puneți cărți în 16 pagini pe raft. Din donații. Sau cumpărate de la sacoșari. Acces interzis cetățenilor în biblioteci. Statul nu poate exista politic dacă nu există cultural. Corupția cărților din raftul bibliotecilor naționale nu poate fi nicidecum recuperată cu fonduri de la FMI. Doar prostia totală a unei națiuni o mai poate salva.

Dar atunci nu vom mai avea nevoie de biblioteci. Nici naționale, nici municipale, nici academice, nici comunale.

Republica Moldova e la 25 de ani.

 

Salvează

2014. Cartea la moldoveni

august 18th, 2016

O datorie mai veche. O repar azi. Statistica pieței editoriale din Republica Moldova pentru 2014 o puteți accesa pe Statistica editoriala 2014.

Zebrele criminale

august 17th, 2016

Zebrele din Chișinău au fost desenate deoarece a fost un buget. Parcă erau 4 milioane în 2014. Banii trebuiau cheltuiți. Și am desenat zebre într-o fericire. Pe unde ne-a apucat căldarea cu vopsea.

Pe bulevarde cu cinci benzi. Fără semafor. Fără iluminare. Fără atenționare.

La colț de drum. Ca să lăsăm fundul mașinii la cheremul altor mașini.

După tufișuri.

La fiecare o sută de metri. Noi doar iubim pietonii. Șoferii sunt dușmanii noștri de moarte. Sunt mâna Kremlinului.

În fața caselor de stat. Birocrații nu trebuie să se streseze când merg pe jos. Să fie cu trecerea la poartă.

Zebrele Chișinăului sunt ca o luptă de clasă. Pietonii proletari  luptă cu șoferii burghezi.

Când numărăm morții pe zebrele Chișinăului, atunci arătăm criminalii – șoferii.

Uităm: adevărații criminali sunt cei care au desenat zebrele. Cum le-a venit. Fără logică. Fără elaborarea standardelor elementare.

Iar pietonii și șoferii sunt victime. Criminalii se ascund în birouri. Nu sunt pietoni. Ei se deplasează cu mașinile. Dar nu sunt nici șoferi. Ei au șoferi la scară.

Zebră pe un drum cu doar două benzi. Londra, Marea Britanie, 2016.

Zebră pe un drum cu doar două benzi. Londra, Marea Britanie, 2016.

Balconul Cultural și porumbul lui Ghenadie Popescu

august 16th, 2016

Primăvara, Ghenadie Popescu, artistul plastic și performerul însemnat de Dumnezeu, a săpat, a făcut cuiburi și a pus porumb. Era porumb negru. Pentru cocoșei. Ghenadie îmi spunea că va crește de doi metri. Mi-a dat și mie doi seminceri.

Ghenadie Popescu este și un priceput al pământului.

Ceilalți performeri și coordonatori de proiect coordonau cu privirea înălțarea și coborârea săpii lui Ghenadie Popescu, coordonau cu privirea semințele aruncate în cuiburi, coordonau cu privirea pământul care acoperea semințele. Erau vreo trei coordonatori cu priviri de vechil și un artist plastic, Ghenadie Popescu, su sapa și arta pusului porumbului.

Apoi Ghenadie Popescu a plecat în vară într-o expediție pe unul din râurile Basarabiei.

Coordonatorii de proiect au coordonat cu vara. Care a fost zgârcită în ploi. Udatul nu este o artă. Porumbul nu s-a mai înfrățit. A rămas chircit. Ca performanță mondială în fața porumbului au mai apărut niște sticle goale de bere. Dacă le fotografiezi prin ușa Balconului Cultural, atunci e performanță. Artistică. Dacă mergi pe lângă grădina Balconului Cultural, atunci e doar mizerie.

Balconul cultural

Când coordonatorii de proiect obțin niște bani, atunci apare arta. Pentru o zi. Când banii din proiect sunt terminați, atunci apare mizeria.

Arta costă. Și pogorăște arareori în urbea noastră. Cu permisiunea coordonatorilor de proiect. Cotidianul e banal. E muncă. Și nu are coordonatori de proiect.

 

2015. Cartea la moldoveni

august 15th, 2016

CNC, ca în fiece an, a prezentat statistica pieței editoriale din Republica Moldova pentru anul 2015.

O puteți accesa: Productia editoriala2015 final

Despre frumos

august 12th, 2016

Republica Moldova e la 25 de ani.

Ar fi trebuit să avem un  guvern frumos. Ca în imaginea (b) din dreapta (rectificare făcută de Vitalie Coroban).

guvernul

Dar avem un guvern urât. Ca în imaginea (a) din stânga. Cu o bortă, că nu pot zice spațiu, de parcă a fost violată concomitent, în fiecare dimineață, la ora 8 fix, de toți masculii care intră în clădirea din Piața Marii Adunări Naționale nr.1. Și de toți protestatarii de la Roșca la Năstase. De la prim-miniștri, miniștri și până la ultimul depanator. De la Tarlev și până la Filip. Zi de zi. La ora 8 fix. Un viol rapid, urât, murdar și barbar.

Vinovatul situației social-economice din Republica Moldova e urâtul.

Ar fi trebuit să avem o Bancă Națională frumoasă. Dar avem o BNM urâtă.  Cu o bortă. De parcă furtul miliardului a fost planificat de designerul literelor de la intrarea în BNM. Încă pe timpul guvernatorului Talmaci.

Banca Națională a Moldovei

Banca Națională a Moldovei

Cum să mai ai grijă de miliard când ai o asemenea bortă în loc de un spațiu tipografic cu bun-simț?

Vinovatul furtului miliardului e urâtul.

Ar fi trebuit să avem o Republică Moldova frumoasă.

IMG_8133

Dar avem o Republica Moldova urâtă. Ca la intrarea în Republica Moldova pe la Sculeni. De 25 de ani această hidoșenie întâmpină milioane de oameni care intră pentru prima dată în RM.

Republica Moldova este urâtă. Pentru că „Republica Moldova” e urâtă.

Ar fi trebuit să avem oameni frumoși. La 25 de ani.

Susținătoare Shor. August 2016. Foto: NewsMaker.

Susținătoare Shor. August 2016. Foto: NewsMaker.

 

 

Salvează

Salvează

Salvează

În apărarea kitschiului

august 11th, 2016
„Republica Moldova la 25 de ani. O încercare de bilanț”. Concept de Vitalie Coroban

„Republica Moldova la 25 de ani. O încercare de bilanț”. Concept de Vitalie Coroban

Nu-mi place coperta. „E o copertă de vacanță”. Corpul de literă nu are eleganță. Ce s-a întâmplat cu tipografica Editurii Cartier?

Nu s-a întâmplat nimic. Nimic. Tipografica Editurii Cartier e în partea de jos a copertei. „Republica Moldova” este o inscripție reală. E la intrarea în Republica Moldova. Când intri din România. E de 25 de ani. Sau aproape de 25 de ani. Exprimă esența Republicii Moldova. Sunt litere sărace cu duhul. Sunt litere moarte. Insignifiante. S-a crezut că dacă se face umbră, atunci i se dă mărime literelor. Dacă se face contur, atunci capătă vizibilitate. Toate literele sunt majuscule. Imperiale. Ca să aibă pondere. Așa se crede.

E spațiu umflat.

Noi am vrut o Republică Moldova la 25 de ani în bikini, cu fese sportive și apetisante, dar avem o Republică Moldova îngrășată peste măsură de foame, cu un cur mare, deformat, lăsat și în chiloți cu „tormoz”. Asta-i tipografica din inscripția „Republica Moldova” de la intrare.

Republica Moldova e la 25 de ani.

 

 

 

Salvează

Salvează

Salvează