Gheorghe Erizanu Când miercuri era joi.

Azi toți stataliștii au apărat statalitatea în pilotcă, ghimnastiorcă și în kirză. Alineați. Numărați. Verzi. În careu. Pe platou. În Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Din Președenția Republicii Moldova. Din Parlamentul Republicii Moldova.

Președintele nostru Dodon, care, din motive pur biologice, n-a făcut nicio zi de Armată Sovietică, nici măcar Zarnița n-a apucat-o, a felicitat azi adevărații bărbați, – „și Eu, Supremul”, – care au trecut prin Armata Sovietică. În parlamentul nostru s-au dat în stambă deputații socialiști, comuniști & Ko: toți au considerat că trebuie să utilizeze tribuna legislativului Republicii Moldova pentru a felicita bărbații cu ocazia Armatei Sovietice.

Decretul lui Lenin despre crearea Armatei Roșii a fost semnat pe 15 ianuarie 1918. Dar nimeni nu s-a apucat imediat să creeze armata proletarilor și țăranilor. Trupele germane au fost oprite la Narva, în februarie 1918, de soldații colonelului armatei țariste, bulgarul Peklivanov. Abia după pacea de la Brest-Litovsk, din 3 martie 1918, când Troțki, plictisit să fie Comisar pe Externe, a fost numit de Lenin Comisar de Război, se apucă de formarea Armatei Roșii. Troțki își mută statul-major din Kremlin într-un tren blindat. Șeful blindatului e numit un tânăr de 21 de ani. Cu acest tren Troțki a hălăduit pe căile ferate ale Rusiei creând detașamente, înarmându-le și obținând victorii acolo unde ceilalți camarazi roșii le pierdeau. Ironia istoriei: Stalin, responsabil de luptele de la Țarigrad, viitorul Stalingrad, actualul Volgograd, a pierdut lupta. Complexul înfrângerii pentru acest oraș avea să-l urmărească până în februarie 1943. Țtroțki a luat atunci Țarigradul.

La 15 ianuarie 1920, când președintele Dodon voia să felicite adevărații bărbați cu ocazia înființării Armatei Roșii, Kremlinul a descoperit că nu e pregătit de marea sărbătoare. Comisarii au găsit soluția. Pe 23 februarie 1919 bolșevicii declarase Ziua Cadoului Roșu, această sărbătoare pompoasă ca denumire însemna confiscarea în masă a bunurilor de la populație pentru necesitățile Armatei Roșii. Atunci, în 1920, la 15 ianuarie, fiind prinși pe nepregătite de sărbătoare și cu Lev Troțki încă pe bronepoezd, comisarii au schimbat Ziua Cadoului Roșu în Ziua Armatei Roșii.

Lev Troțki, născut Leiba Bronștein, a fost fondatorul Armatei Roșii. Părintele terorii roșii. Învingătorul războiului civil din Rusia. Și autorul Zilei Cadoului Roșu din 23 februarie 1919. A fost asasinat de trimișii lui Stalin în 1940 în Coyoacán, Mexic. Umilirea de la Țarigrad nu se uită.

-Volina, suki! Razaidisi! Peati minut licinogo vremeni!

-Licinoie vremea oconceno, molokososî! Stroitisa!

 

 

Gheorghe Erizanu

Literatura română începe să vorbească în germană. Apar traducerile. Apar interviurile. Apar biografiile și bibliografiile scriitorilor români în presa germană. Micul bulgăr românesc se face pe zi ce se apropie Târgul de Carte de la Leipzig tot mai mare și mai mare.

Dacă te uiți nemțește, atunci se vede o literatură mare, matură și viguroasă. Făcută de tineri. Sau de tineri scriitori de 60 de ani. Vârsta de pensionare al unui scriitor e peste vârsta de pensionare din Codul Muncii.

S-a scris la masa din bucătărie, pe un pervaz dintr-un cămin studențesc sau într-o mică garsonieră închiriată. Nu-i vedea nimeni. Apăreau în tiraje derizorii. Fără onorarii. Fără o infrastructură culturală. Sinecurile erau pentru alții. Persoanele media de primă pagină erau pițipoancele și cocalarii. Cronicile literare tot au fost mutate spre pagina de anunțuri până au ieșit din ziare. România însemna altceva.

Leipzigul ne zice: România este făcută de scriitorii români. Uitați-vă cât de mare este!

 

 

Gheorghe Erizanu

După decizia Guvernului României, care se afla la Iași (unde s-a retras după ocuparea Bucureștiului de către trupele germane), trupele române au atacat la 13 ianuarie 1918 garnizoana bolșevică de la Ungheni.

Drept represalii Lenin a ordonat confiscarea rezervelor de aur ale Băncii Naționale a României, care fuseseră mutate din motive de siguranță în Rusia, aliat în Primul Război Mondial al României. Constantin Diamandi, ministrul român de la Petersburg și întreaga delegație română a fost imediat expulzată.

Cartea istoricului italian Alberto Basciani Dificila Unire. Basarabia și România Mare: 1918 – 1940 a intrat azi în toate librăriile bune din Chișinău. În a doua jumătate a lui martie va intra în toate librăriile bune din România. Prefața volumului e semnată de Keith Hitchins. Traducere din italiană de George Ivan și Maria Voicu.

La 22 martie cartea va fi lansată la Iași.

 

Gheorghe Erizanu

Vsevolod Ciornei este poet. Criticii literari l-au inclus în antologii cu poemele  Exhibiție, Persoană indezirabilă, 5 metri tifon ș.a. Eu îl țin minte cu „Iubește-mă. Sunt foarte obosit./Cuvintele mi-au înghețat în voce,/ omătul veșted de anțărț îl simt…” apoi „dar sunt flămând și brut ca un sergent/ ce fierbe lăcrămioare într-o cască…” ș.a.md. până la „Nu mă-ntreba de ce nu te iubesc./Iubește-mă. Sunt foarte obosit.”

Vsevolod Ciornei a intrat în seria de texte Ucenici și maeștri ai lui Em.Galaicu-Păun. Cum găsim cărțile bune într-o viață scurtă și cu multe cărți proaste.

Metoda Ciornei, de la hoțul de cărți, la autorul volumului antologic Cuvinte și tăceri:

Un băiat de la sat, fără filologi printre părinţi şi rude, nu prea excelează prin discernământ la lectură. Şi nici nu prea avea ce discerne din biblioteca şcolii sau cea sătească. Librăriile „Luminița” aveau să apară prin sate mai târziu. Prima ocazie de a completa biblioteca personală a apărut în 1964, odată cu datul la topit al multor cărți editate în Moldova în deceniul precedent. Era ceva legat de trecerea la o nouă ortografie, mi se pare. O mătuşă de-a mea lucra la librăria din orăşelul Ocniţa, pe atunci fost şi viitor centru raional. Tata m-a dus într-un depozit plin de cărţi destinate execuţiei – un vraf de vreo doi-trei metri, din care tata mi-a pescuit nişte volume de Alescandri, Caragiale, Sadoveanu, Coşbuc şi ce mai ţinea el minte din copilăria lui gimnazială. Ceea ce făcea micul nostru grup criminal organizat – mătuşa, tata şi eu – era ilegal, fireşte. Această disidenţă bibliofilă mi-a furnizat câteva lecturi inedite care mi-au călăuzit pe atunci scrisul la acea oră de o primitivitate şi naivitate crase. Următoarea întâlnire providenţială cu textele s-a produs după admiterea la Facultatea de Matematică a Universităţii. Nu ştiu cum sunt studenţii de zi de la matematică, dar cei din 1972 erau foarte avizi de literatură, cultură, arte. De la unii dintre ei am aflat de cartea lui Petru Cărare Săgeţi care nu mai era în vânzare. Cineva chiar mi-a dat-o pe o noapte s-o citesc. În aceeaşi noapte am copiat-o de mână într-un caiet gros. Aş putea spune că în anii respectivi poate fi numită providenţială întâlnirea cu Grigore Vieru, dar nu cu omul, ci cu cartea Numele tău. Pentru mine nu au fost revelatoare doar versurile, ceva mai altfel decât ale clasicilor, ci şi dedicaţiile unor texte – lui Arghezi, Blaga, Sorescu şi alţii vreo câţiva care nu făceau parte din panteonul erudiţiei mele rurale. Am căutat în biblioteca universităţii şi am aflat cine mai erau şi ăştia. Văzând ce mai citesc şi alţii, am ajuns să aflu şi de faimoşii şasezecişti ruşi – Evtuşenko, Voznesenski, Ahmadulina, Rojdestvenski. Şi tot aşa, din lectură în lectură, am avut o sumedenie de Mallarme-i de hârtie…

Petru Cărare, Săgețile căruia i-au fost maestru lui Ciornei în anii 70, student la Matematici, îi dedică o parodie în anii 90, poetului Ciornei:

Iertăm greșiților greșeala

Și a” iubitelor trădări;

dar alți greșiți ne-apar în zări

și alte fete ne înșală.

Și iar greșiților – iertare,

Și iar iubite trădătoare…

Pe atunci chișinăuienii dădeau prin oraș, mai ales pe lângă Casa Presei sau cafeneaua „Fulgușor”, sau chioșcul presei internaționale de pe actualul bulevard Grigore Vieru, unde acu e o bancă, sau fostul stadion republican, sau pe strada Dokuceaev, sau în troleibuzul de pe ruta nr.20 de Fiodor Mihailovici Dostoievscki. Viu. În carne și oase. Era în blugi. Cu o geantă mare pe umăr, plină cu ziare și reviste, vorbea română sau tăcea în română.

Cei mai apropiați și Glebus Sainciuc știau că acel Dostoievski din Chișinău e Vsevolod Ciornei.

Vsevolod Ciornei. Portret de Glebus Sainciuc

Și Glebus Sainciuc l-a văzut așa. Un fel de Evghenii Popov, excelent autor de proză scurtă, sau de Serghei Dovlatov. Nici pomină de Dostoievski. A fost darnic la barbă. A făcut-o multă, bine îngrijită. Era doar o viziune. Nu era adevărat.

 

 

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Gheorghe Erizanu

În Germania, după negocieri lungi cât dunele din Koenisberg, se conturează programul de guvernare al Marii Coaliții. Cu principii și valori. Capitolul Relansarea economică are 7 pagini. Programul Cultura conține 7 pagini nemțești. Relansarea economică și cultura sunt cei doi piloni ai dezvoltării Germaniei în următorul mandat Merkel.

Pentru a concura cu marile puteri culturale Germania preconizează să deschidă până în 2020 zece instituții culturale împreună cu Franța. Responsabile și aliate în proiect: Goethe Institut și Institut Francaise.

România va fi invitatul de onoare la Târgul de Carte de la Leipzig. Va avea un stand de 300 de metri pătrați. Circa 20 de cărți ale scriitorilor români vor apărea în traducere germană. La edituri germane. Mircea Cărtărescu a luat Premiul Thomas Mann pentru Literatură 2018, unul dintre marile premii germane.

Cărțile Republicii Moldova, imperial, vor fi expuse într-un spațiu de 9 metri pătrați. Alături de Invitatul de Onoare. Literatura basarabeană de la începutul secolului XXI va fi prezentă cu cele două antologii de romane, o antologie de eseu, o antologie de poezie, o antologie de proză scurtă, o antologie de piese. În română.

ICR-ul a fost creat după modelul Institutului francez (sau polonez). Politicile culturale din perioada Patapievici au reușit să impună România pe harta culturală a lumii.

Republica Moldova nu are un Goethe Institut. Nu este afiliată nici cu ICR-ul existent deja. Biroul ICR de la Chișinău e o anume poveste. Dar alta.

Imperiile culturale nu au nevoie de promotori naționali. Sunt autosuficiente. Gunter Grass & Patrick Modiano umblă prin lume. Noi stăm strajă la hotare. Cu Ștefan cel Mare și Sfânt, ortodox și statalist. Și cu arhanghelii dacici. Care păzesc valorile noastre naționale, scăpate de pegașii imperiali pe câmpia marii literaturi române dintre Prut și Nistru.

În anul Centenarului vom agăța pe peretele din spatele șopronului în milenarul cui dacic o hartă a unui mare imperiu cultural. Care se va întinde câtă imaginație avem noi.

Elan Musk ar crăpa de invidie.

 

 

 

Gheorghe Erizanu

În anul Centenarului facem o întrecere socialistă între primăriile care semnează Declarațiile simbolice ale Reunirii și primăriile semnatare simbolice ale statalității. Media și oamenii naivi, bine intenționați de multe ori, fac numărătoarea. Orice primărie cu o nouă Declarație face o nouă știre. E bine. Astfel aflăm că Republica Moldova mai produce știri și în afara unui bulevard, unei străzi și unui scuar din Chișinău. În afară de cei trei comentatorii politici Ciurea, Boțan și Țăranu mai sunt oameni în Republica Moldova. Sunt în Parcova, în Răzeni, în Vatici, în Bardar, în Cimișlia.

Simbolic suntem mulți.

Facem Reunirea simbolic. Facem statalitatea simbolic. Primim simbolic pensii și salarii. Simbolic avem democrație. Simbolic muncim. Avem iarnă simbolică. Simbolic avem președinte. Simbolic avem capitală. Simbolic suntem liberi. Simbolic avem medicină. Simbolic avem copii. Producem simbolic mărfuri. Căutăm simbolic miliardul. Simbolic avem presă. Simbolic avem justiție. Simbolic avem drumuri. Simbolic avem partide politice. Simbolic avem bătrâni. Simbolic avem primari. Simbolic avem lapte. Simbolic avem parlamentari. Simbolic avem cultură. Simbolic avem investiții. Simbolic învățăm. Demisionăm simbolic. Simbolic avem guvern. Suntem într-un război simbolic. Simbolic avem țară.

Suntem simbolic vii.

 

Gheorghe Erizanu

În seria de autor Nicolae Esinencu apare, în curând, antologia de poeme Copilul teribil.

Debutează mai târziu decât șaizeciștii. În 1968, cu placheta de versuri Antene. Avea 28 de ani.

La 33 de ani, în 1968, Grigore Vieru era deja clasic în viață.

A fost privit drept copilul teribil al șaizeciștilor. I se permiteau mai multe decât serioșilor colegi de leat, care croiau politici literare imperiale. Șaptezeciștii, caligrafii (după Lucia Țurcanu), nu puteau să-l accepte. Ar fi fost un proletar cu salopetă intrat în rândurile lor dantelate.

Nicolae Esinencu a scris mult. Extrem de mult. Poezie, proză, romane, carte pentru copii, piese. Apărea cu câte 3-4 titluri pe an. Familie mare, trebuie întreținută, zicea el. Pe atunci se trăia din onorarii.

Acum, la țară mică – onorarii mici.

Ni se scufundă țara.

Cu încetul

Tot intră în pământ

Cu case cu tot,

Cu sate cu tot,

Cu orașe cu tot,

Cu tot cu păduri,

Cu tot cu drumuri,

Cu râuri cu tot,

Cu hotare cu tot.

 

Unele orașe

Demult nu se mai văd.

Unii munți

Demult nu se mai zăresc.

 

Mă țin de femeie și copii,

Altfel demult eram

Scufundat.

E poemul S.O.S.

 

 

 

Salvează

Gheorghe Erizanu

Mircea Cărtărescu a câștigat Premiul Thomas Mann 2018 pentru Literatură. Premiul este acordat de Academia Bavareză de Arte Frumoase și de orașul Lubeck.

Premiul se acordă anual, din 1950, la Munchen. Premiul orașului Lubeck apare în 1975. Până în 2008 premiul era acordat în ambele orașe. Din 2010 premiul se acordă pe rând, un an la Munchen, un an la Lubeck.

Gunter Grass a fost unicul scriitor care a luat Premiul Thomas Mann de două ori, în 1994 – la Munchen, iar în 1996 – la Lubeck.

Alți laureați: Alfred Doblin, Elias Canetti, Marcel Reich-Ranicki, Christa Wolf, Lars Gustafsson.

Majoritatea cățtigătorilor Premiului Thomas Mann sunt scriitori de limbă germană.

Mircea Cărtărescu este primul scriitor român care ia Premiul Thomas Mann.

Traducătorii germani ai lui Mircea Cărtărescu: Ferdinand Leopold, Gerhardt Cseijka, Ernest Wichner.

Literatura română a fost tradusă în limbi de circulație internațională în perioada ICR-ului lui Patapievici.

Ceremonia de decernare din acest an va avea loc la Teatrul din Lubeck pe 17 noiembrie.

Motivația juriului: „În ultimele patru decenii, Mircea Cărtărescu a devenit cea mai importantă voce din literatura română, la început prin poemele sale, apoi prin romanele, povestirile și eseurile sale. Cu Orbitor, această fascinantă trilogie polifonică, Mircea Cărtărescu s-a înscris în literatura universală.”

Premiul este în valoare de 25 de mii de euro.

Premiile literare germane sunt descentralizate. Sunt acordate de municipalități ale unor orașe sau asociații profesionale (librari, editori, scriitori). Sunt importante. Pe bune. Și promovează literatura de calitate.

Ultima carte publicată de Mircea Cărtărescu în română este romanul Solenoid.

Salvează

Gheorghe Erizanu

Când vă duceți în vizită la bătrânii poeți, aruncați-vă naibii bateriile telefoanelor voastre performante. E o metodă sigură și simplă de a ascunde prostia.

Poeții rămân în memoria colectivă tineri. Ei sunt răstigniții.

Ieri Petru Cărare a împlinit 83 de ani.

Azi, 14 februarie, Grigore Vieru ar fi împlinit 83 de ani.

Crucea o duc prozatorii.

Prozatorii și criticii literari rămân în memoria colectivă cu portrete la maturitate. Încearcă să ți-l imaginezi pe Tolstoi cu mustață de Lermontov, cum a trecut prin inimile domnițelor din Chișinău în timpul Războiului Crimeei.

Nu. Apare selfieul de la Iasnaia Poleana. E prima opțiune.

 

 

Salvează

Salvează

Gheorghe Erizanu

Președintele nostru zice: Președinția Republicii Moldova  va fi reparată de către Turcia. În anul lui Ștefan cel Mare, așa a declarat președintele nostru anul 2018.

În 2018 se împlinesc:

  • 561 de ani de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare;
  • 541 de ani de la victoria de la Vaslui a lui Ștefan cel Mare împotriva armatei otomane;
  • 542 de ani de la înfrângerea lui Ștefan cel Mare de la Valea Albă în fața armatei otomane, condusă de Mehmed al II-lea;
  • 514 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare;
  • 162 de ani de la încheierea Războiului Crimeei;
  • 113 ani de la războiul ruso-japonez;
  • 101 ani de la revoluția bolșevică;
  • 79 de ani de la Pactul Ribbentrop-Molotov;
  • 79 de ani de la începerea războiului sovieto-finlandez;
  • 74 de ani de la Operația Iași-Chișinău;
  • 73 de ani de la victoria Armatei Roșii în Marele Război pentru Apărarea Patriei;
  • 49 de ani de la încetarea confruntărilor sovieto-chineze pentru insula Damansk;
  • 43 de ani de la apariția pe lume a președintelui nostru;
  • 39 de ani de la insurecția sovietică în Afganistan;
  • 27 de ani de la destrămarea URSS;
  • 21 de ani de la fondarea Partidului Socialiștilor;
  • 3 ani de la apariția pe lume a lui Vodă, un anume ciobănesc german.

Anul 2018 este un an rotund. Are la coadă un opt.

 

 

Gheorghe Erizanu