Gheorghe Erizanu Când miercuri era joi.

Taică-meu era tot mai necăjit și mai necăjit. Grijile țării văzute la televizor îl întristau mult. L-am sfătuit, ca un fiu grijului, să schimbe canalul. Sau canalele politice. Să dea la animale sau la Anna Boleyn.

M-a ascultat. A început să se uite la animale. Dar într-o zi îmi zice că nu mai poate privi nici animalele.

A început să dea peste el anaconda. În vis.

Îl înțeleg, e înspăimântător. E a ploaie, dacă ne luăm după citirea viselor.

Gheorghe Erizanu

În 2004, când nu era selfieul, ca președintele Dodon să se vadă mare pe facebook, iar facebookul era în stare embrionară, președintele rus Vladimir Putin l-a primit la Kremlin, în prima sa vizită peste hotare, pe noul președinte georgian Mihail Saakașvili. Care, pe atunci, era exaltat de președintele rus. Saakașvili l-a asigurat pe Putin că se va strădui să corecteze greșelile predecesorului Șevardnadze.

Drept răspuns Putin „i-a relatat povestea despre cum trebuia să zboare în anul 2003 în Republica Moldova pentru semnarea acordului de reglementare a conflictului moldo-transnistrean, primul avion chiar își luase zborul când i-a telefonat președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin. El, chipurile, a spus că semnarea nu va avea loc, pentru că „i-a interzis secretarul doi al Ambasadei americane”.”

„Toți oamenii Kremlinului” de Mihail Zâgar

Facebookul a fost lansat de studentul Mark Zuckerberg în 2004.

Selfieul a intrat în Dicționarul Oxford în 2013.

Idealul de președinte pentru Putin, în 2004, era George Bush.

Idealul de președinte pentru Donald Trump, în 2016, era Vladimir Putin.

Replica lui Putin „întrebați-l pe Dodon” a fost făcută în 2017. E o trimitere directă la replica țarului Ivan cel Groaznic cu întrebați șutul/clovnul.

Lecția lui Putin pentru Saakașvili e din Toți oamenii Kremlinului de Mihail Zâgar.

Salvează

Gheorghe Erizanu

Oră de oră, zi de zi, Republica Moldova este transformată într-un țarc. Polițiști de frontieră care au dreptul, fără decizie judecătorească, să-ți interzică ieșirea din RM, dacă ai amenzi auto neachitate. Președinte care a jurat pe Biblie să respecte Constituția. Dar nu recunoaște decizia Curții Constituționale. Băiat care e trimis să facă armata ca ministru. Polițiști care te trag pe dreapta doar fiindcă așa vor mușchii lor. Jurnaliști care se întrec în număratul manifestanților. Și o sută de oameni dacă veneau, oricum, ar fi fost  mulți. E seceratul și desfăcutul porumbului. Președinte de Parlament care decide în ședință de partid când va avea loc ședința Parlamentului. Cetățean ucis în penitenciar. După ce a fost aruncat acolo pentru depășire de viteză. Avea 110 km pe oră.

Acum, zi de zi, peste o sută de oameni, care au avut sau mai au afaceri, școliți, activi, pleacă. Lăsând naibii totul. În nicăieri. Mai departe de RM. Doar părinții bolnavi te mai țin aici. Adevărată fenomenologie politică: cum se construiește o societate feudală și o feudă într-o democrație precară. E de Premiul Național, Pașca Morozov.

O gură de aer. În Cartier de colecție, cu numărul 11, apare antologia lui Claudiu Komartin.

E coala cu alegerea vopselei. Pentru Maeștrii unei arte muribunde.

Gheorghe Erizanu

Fotografia postată de Ooooo poveste de iubire.

„Mo o iubea pe O.” Toate iubirile frumoase încep așa. Sau aproximativ așa. Așa începe și una dintre cele mai frumoase cărți pentru copii.

„Elefănțelul Mo era singur. Nu chiar singur de tot. O avea încă pe O. Atât îi mai rămăsese după ce mama sa fusese prinsă și vândută unui circ ambulant.”

„O nu era mama lui…”

Volumul va apărea în curând în colecția Cartier Codobelc. Textul este semnat de Victoria Pătrașcu. Ilustrațiile sunt de Veronica Neacșu.

În această toamnă în colecția de carte pentru copii a apărut deja Jungla lui Toco de Lavinia Braniște & Anca Smărăndache (desene). Urmează OooOooOoOoooOoOoo poveste de iubire de Victoria Pătrașcu & Veronica Neacșu (desene). Apoi va fi Alina Purcaru & Mihaela Paraschivu, Radu Vancu & Irina Dobrescu, Dan Coman & Lică Sainciuc.

Când scriitorii importanți de azi, încă tineri, se apropie de copii, atunci copiii noștri au viitor. Când ilustratori excelenți dau culoare textelor bune, atunci acest viitor poate fi frumos.

„Mo simți cum îi înflorește sufletul.

– Da? Chiar ai nevoie de mine?

– Sigur.”…

 

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Gheorghe Erizanu

„Niciodată nu-i așa ca să nu fie cumva” (vorbă populară, după Vintilă Mihăilescu).

Din Aeroportul Chișinău pleci dintr-un imens duty free. Nu ai cum să-l ocolești. Ca să ajungi în sala de așteptare, numaidecât treci printre dute freeuri. Ca un moll într-o cazarmă cu un etaj pentru un batalion de soldați. Dați cu parfum Giorgio Armani.

Când intri în aeroportul Chișinău, de asemenea, dai de duty free. Mâțâțel. Ca porțile raiului.

Cu trei ani în urmă. După sticlele ghișeurilor controlului de pașapoarte de la aeroportul din Chișinău erau fețe binevoitoare, zâmbitoare, eficiente. Și dialog. Parcă niște prieteni amabili te invitau în casă.

Acum, după sticle, stau adevărații apărători ai țării. Duri. Intransigenți. Stăpânii Republicii Moldova. Nici musca nu trece de ștampila care pocnește ca un glonte. Dialogul a fost înlocuit cu interogatoriul.

Aparatele de plată de la parcarea din aeroport, dată în exploatare pe când guvernul implementa plata cu cardul pe tot teritoriul RM,  primesc doar lei. Cash. În locul prevăzut pentru card a fost lipită o hârtie. Albă. Cu scotch. La toate aparatele de la cele patru etaje. De sus în jos. În schimb, aparatul zice cu accent basarabean: care-i problema? „Vreau să achit cu cardul.” „Jos, la primul etaj, în nijloc.” Cobor. Aparatul de la primul etaj, de la mijloc, are aceeași foaie albă lipită cu scotch în locul cuibului prevăzut pentru plata cu card. Apar trei domni. „Intrați aici”. În ghișeul de pază al parcării, cu vreo 6 oameni, mi se oferă un terminal.

Bine ai venit acasă, un spațiu blând, care mă primește cum m-ar sugruma. Asta-i proza.

Poezia e în volumul lui Alexandru Cosmescu Un spațiu blând, care mă primește cum m-ar îmbrățișa. E ediția a doua.

 

 

 

 

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Gheorghe Erizanu

Cele mai vândute cărți digitale Cartier în august:

  1. Intelighenția basarabeană azi de Vasile Ernu
  2. Cei trei muschetari de Alexandre Dumas
  3. Divina comedie de Dante
  4. Horodiște de Ion Druță
  5. Roșu și negru de Stendhal

Cărțile digitale Cartier pot fi procurate pe iBooks și pe cartier.md

 

Salvează

Gheorghe Erizanu

Cărțile din august cumpărate de părinți pentru copii sunt:

  1. Albinuța de Grigore Vieru. Desene de Lică Sainciuc. Editura Cartier
  2. A fost o dată ca niciodată… legende… povești de Vitalie Filip. Editura Epigraf
  3. 101 de povești minunate. Editura Arc
  4. Alfabetul vorbitor pentru atotștiutori. Editura Biblion
  5. Amintiri din copilărie și alte povestiri de Ion Creangă. Editura Cartier
  6. Când bunicul era nepot… de Aureliu Busuioc. Editura Cartier
  7. Făguraș de poezie de Ala Bujor. Editura Epigraf
  8. Spicușorul de cuvinte de Ala Bujor. Editura Epigraf
  9. Cele mai frumoase povești de Andersen. Editura Arc
  10. Jungla lui Toco de Lavinia Braniște. Ilustrații de Anca Smărăndache. Editura Cartier

 

Gheorghe Erizanu

Lună de lună, din 2009, noi prezentăm topul lunar al vânzărilor de carte în Librăriile Cartier. Nu e nimic revoluționar. Nici nu e un efort supraomenesc. E o rutină. După care, peste ani, poate fi studiată societatea, oamenii, gusturile, cultura de la începutul secolului XXI în Republica Moldova. Topul inițial se făcea pe cinci librării. Acum îl facem pe două librării.

Cele mai vândute cărți ale lui august 2017:

  1. Amintiri de pe planeta M. de Doru Ciocanu. Editura Cartier
  2. Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Țîbuleac. Editura Cartier
  3. Te blestem să te îndrăgostești de mine! de Nicolae Dabija. Editura pentru Literatură și Artă
  4. Temă pentru acasă de Nicolae Dabija. Editura pentru Literatură și Artă
  5. Blocați în labirint de George Simion. Editura Timpul
  6. Insomnii de Irina Binder. Editura For You
  7. Fluturi (vol. 3) de Irina Binder. Editura For You
  8. Frunze de dor de Ion Druță. Editura Cartier
  9. Ion de Liviu Rebreanu. Editura Cartier
  10. Biserica Albă de Ion Druță. Editura Cartier

 

Gheorghe Erizanu

În Flutura lui Dumitru Crudu nu mai există bibliotecă. Adică bibliotecă există. Chiar e reparată, vopsită, cu acoperiș nou. Lumea face nunți, cumetrii, zile de naștere. E un spațiu prietenos.

Atât doar că biblioteca nu are cărți. S-au găsit bani pentru acoperiș, pentru vopsea, pentru termopane, pentru mobilier. Dar nu s-au găsit bani pentru salariul unui bibliotecar. Nici bani pentru achiziții de carte.

Profesorii se pregătesc de lecții pe net. Copii sunt trimiși pe net pentru lecturile de vară.

În 26 de ani autoritățile centrale și locale au tot cerșit cărți de oriunde, au tot cerșit atâta încât s-au deprins că aceste ciudate obiecte, cărțile, ajung pe rafturile unei biblioteci pe degeaba. Din dat. Ele nu costă. Căci, altfel, sunt prea scumpe pentru bugetul local.

Nunțile la Flutura sunt frumoase. Și biblioteca e frumoasă. Vopsită. Reparată. Acoperită. Atât doar că nu are cărți. Și nici bibliotecar. Biblioteca din Flutura lui Dumitru Crudu.

Gheorghe Erizanu

Prilej e. Sunt 26 de ani de la semnarea Declarației de Independență a Republicii Moldova. Să bocim. E tânără. Facem corul bocitoarelor. Noi am vrut să fie grasă. A ieșit cam palidă. Am vrut să fie fața cucoanei. A ieșit cam tuciurie. Am vrut să fie mare. Dar a ieșit cam mâțâțâcă. Am vrut să fie întreagă și sănătoasă. Dar a ieșit cam beteagă. Am vrut să fie bogată. Dar a ieșit săracă. Am vrut să vină lordul John după ea. Dar curte îi face tovarășul Șarikov. Am vrut să fie învățată și deșteaptă. Dar a ieșit cam prostuță și bleagă. Am vrut să fie ca Ileana Cosânzeana. Dar a ieșit așa cum suntem noi.

Republica Moldova îmi aduce aminte de o încercare de suicid.

Pe la trei de noapte un om bun la suflet, ieșit un pic din prima tinerețe, un pic mai mult ca RM acum, într-o oră când nici băutura nu amorțește durerea, l-a sunat pe prietenul său:

– Florin, sunt la balcon, la etajul opt și mă gândesc să sar.

– Dalbaiobule, ascultă-mă atent, eu vin imediat. Ca să-ți bat botul.

– Florin, am înțeles. Mă duc să mă culc.

Mâine dimineață ne trezim. Nu e obligatoriu să fugim 3,7 km. Nici să ne trezim la șase. Facem patul. Bem cafeaua. Nu salvăm lumea.

Avem grijă de noi. Ca seara, când vom vrea să bocim, să găsim un pat curat și aranjat.

Salvează

Gheorghe Erizanu