Cărțile aleg locul lecturii. Și locul poate alege cărțile.

Ele pot fi citite în pat (secole la rând a fost locul preferat), în natură (din a doua jumătate a sec.XVII, s-a schimbat forma cărții), în fotoliu, în scaunul de luptă pentru cocoși, în mansardă, metrou, tramvai, troleibuz, la masă. Și în budă, locul imperial al lecturii.

În Viața Sfântului Grigore din sec.XII toaleta este descrisă „drept un loc retras, în care pot fi citite tăblițe fără a fi întrerupt”.

Henry Miller, autorul lui Sexus și Plexus (restul le găsiți pe Google sau întrebați-l pe Alexandru Vakulovski): „Toate lecturile mele bune au fost făcute la toaletă. (…) Există pagini din Ulise de James Joyce care pot fi citite numai la toaletă”.

Marcel Proust, cel mai cunoscut și necitit scriitor francez în Chișinău, autorul miilor de pagini din În căutarea timpului pierdut, considera toaleta loc pentru „toate ocupațiile mele care cer o singurătate inviolabilă: cititul, reveria, lacrimile și plăcerea senzuală”.

Recunoaște. Ești la budă. Și citești acest post. De pe iPad. Nu e nimic rușinos. Nici măcar senzual. Și e scurt.

Ai putea, la o adică, să începi și cu Swann. Și din budă în budă ajungi și la Timpul regăsit.

Nicolae Simatoc avea numărul 10 pe tricou. Era mijlocaș dreapta în Barca din ediția 1951/52, când s-a scris „istoria de aur” a clubului. Pentru prima dată atunci catalanii au câștigat Campionatul, Cupa Spaniei și SuperCupa. Vedeta clubului era maghiarul Kubala. Performanță repetată de club și în perioada de glorie a lui Messi.

În 1934 Colea Șmatoc , avea atunci 14 ani, juca fotbal pe terenul de „lângă pârâu”. Un domn a ieșit din mașină. Și a privit atent jocul copiilor din Grimăncăuți Bricenilor. L-a remarcat pe adolescentul înalt și tehnic. A convins părinții să-l lase să facă fotbal la Timișoara. În Ripensia, cea mai mare echipă românească a timpului. A plecat cu maică-sa la Timișoara. Tatăl său a rămas în sat. La Timișoara Colia Șmatoc a devenit Nicolae Simatoc.

În 1940, la 20 de ani, debutează în Naționala României împotriva Iugoslaviei. Meci câștigat de români cu 2 la 1.

La 21 de ani, având deja bronz și argintul Campionatului României, se transferă la Carmen București, actuala Steaua. Iar în 1942 Simatoc alege Clubul Atletic Oradea, care, după anexarea Ardealului, juca în campionatul ungar. Își schimbă numele din Simatoc în Szegedi. Și devine vice-campion și campion al Ungariei cu Oradea. Fotbalul maghiar domina Europa în acea perioadă.

În 1945-47 revine la Carmen București, devenind vice-campion. Joacă pentru naționala României în acel meci pierdut cu 7 la 2 în Budapesta de la naționala Ungariei. Două dintre goluri au fost înscrise de cel care avea să devină legendarul Ferenc Puskas.

În 1947 Nicolae Simatoc fuge din România. Nu a așteptat câteva luni ca să fie convocat la națională de Colea Vâlcov, alt basarabean celebru al fotbalului românesc. Și antrenorul care a adus, pentru prima dată, Cupa României în curtea lui Carmen, devenită CSCA, în 1949.

Fuga în Italia era organizată de AC Roma, dar Simatoc ajunge la Inter Milano. Milanezii fiind nevoiți să plătească pentru el 10 000 de dolari americani. Ca să aplaneze scandalul. Simatoc obține argintul cu Inter-ul.

Apoi a mai fost celebra echipă a esticilor Hungaria, jocul de cărți, profesia de antrenor și plecarea în Australia. Unde își schimbă din nou numele din Simatoc în Sims.

În acești ani tatăl  său a lucrat cioban la ferma din Grimăncăuții sovieticilor.

Așa spun cărțile.

NICOLAE SIMATOC (1920 – 1979). LEGENDA UNUI FOTBALIST BASARABEAN DE LA RIPENSIA LA FC BARCELONA de Octavian Țîcu și Boris Boguș (Editura Cartdidact, 2013)

(Pentru Cartea zilei)

„Când statul este prea puternic, poezia tace. Când statul cunoaște o criză profundă, arta e liberă să spună ceea ce are de spus”, zice Umberto Eco.

Unde, naiba, sunt capodoperele Basarabiei?

Iar dacă ele sunt deja publicate, atunci care sunt ele?

Era 9 mai. În Volgograd, Rusia, patru prieteni de cartier au sărbătorit Ziua Victoriei. Și-au pus panglica Sfântului Gheorghe în piept. Și-au luat bere și vodkă. Au băut pentru victorie. După aia trei l-au ucis în bătaie pe Vlad Tornavoy, cel de-al patrulea. Tipul a recunoscut că este gay. Ceea ce le-a lezat profund celor trei patriotismul în orașul-erou Volgograd.

Avea 22 de ani. Tatăl său, venit la înmormântarea feciorului din nordul Rusiei, era mai necăjit de motivul morții decât de moartea propriului fiu. „Era un bărbat adevărat”, spunea el în reportajul de la Țentralinoe Televidenie.

Volumul are 600 de pagini. Și un tiraj nedrept de 100 de exemplare. Printre numărul mare de biografii, istorii, pe care voiam să le încep cu parada militară din 6 iulie 1940 cu soldați SS și NKVD pe străzile Chișinăului și s-o închei cu Gheorghe Milu, comandantul unicului submarin românesc din cel De-al Doilea Război Mondial Delfinul, absolvent al elitistului Liceu Militar din Chișinău (la 40 de locuri erau 3000 de candidați).

Dar mă voi opri doar la trei povești de dragoste.

1) În vara lui 1822 Negruzzi, după o iarnă petrecută în Șărăuți, ținutul Hotin, vine la Chișinău, „ca să ne întâlnim cu rude, prieteni, cunoscuți, refugiați ca și noi”. Era după eșecul Eteriei din Principate. „În toată această societate de emigranți și de localnici, două persoane numai îmi făcură o întipărire neștearsă. Acestea erau un om tânăr de o statură mijlocie, purtând un fes pe cap, și o jună naltă fată, învălită într-un șal negru, pre care le întâlneam în toate zilele la grădină. Aflai că junele cu fesul era poetul A.Pușkin (…), iar tânăra cu șalul pre care toți o numeau greaca cea frumoasă, o curtizană emigrată de la Iași numită Calipso”, ne spune Costache Negruzzi în Scrisoarea a VII-a. Cum se înțelegeau ne spune doar textul Șalul negru, căci Calipso vorbea doar greaca și româna, limbi pe care nu le știa poetul rus.

2)  În primăvara lui 1855 Victoria Cheșco (20 de ani) se cunună cu Alexndru Inglezi (29 de ani), prietenul fratelui ei. Îi face un copil, după care răcește intenționat și moare. Această răceală intenționată se datorează unei mari iubiri a Victoriei, care a avut loc la Viena cu Maximilian, viitorul împărat al Mexicului. Iubirea a fost reciprocă.  Înainte de a fi împușcat de către revoluționarii mexicani Maximilian a rugat să i se cânte Paloma, romanță cântată cândva la Viena de Victoria Cheșco.

3) Poeta Olguța Crușevan, vara lui Serghei Lazo, căsătorită cu colonelul Florescu, îi face în anii 20 din interbelic pe Ion Minulescu să-i ceară: „Deschide-mi poarta inimii pictată/ Cu vermillon și-albastru de cobalt/ Și-intră – fericită-nvingătoare -/ În minuscula „sala de-așteptare”…”  Iar Octavian Goga, de obicei, patriotic și pășunist în poezie, să treacă într-un registru firesc: „Îți aduc mulțumiri./ Întâlnirea de ieri/ Mi-a întors tinerețea din drum…”

Așa spun cărțile.

CHIȘINĂUL ȘI CHIȘINĂUIENII de Iurie Colesnic  (Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu, 2012)

(pentru Cartea zilei)

Cât citiți prostiile de pe acest blog, ar fi mai util să treceți pe cel al lui Vitalie Coroban. Este alături.

Nu este obligatoriu să citești Borta vântului de Mihai Eminescu ca să-ți dai seama că spațiul din imaginea a, cel adevărat din Casa Guvernului, este o bortă în guvern.

Borta guvernului a apărut pe timpul lui Tarlev. A avut bortă și Greceanâi. A avut bortă și Filat. Leancă are și interimat, și bortă.

Altfel, de aproape o lună de zile, în Casa Guvernului au apărut expresiile: „Mulțumesc”, „Cu plăcere”, „Scuzați”, „Vă rog”, „Nu Vă supărați”. Expresii uitate de câțiva ani buni într-o carte pentru copii:

Uneori, borțile se astupă cu bunele maniere.

Imaginea b este soluția Coroban. Pe când mai aveam speranțe că vom apuca și lucruri firești în Republica Moldova. Fără borți.

Primarul Chișinăului solicită în instanță schimbarea parcursului paradei gay. În cazul concertului din Piața Marii Adunări Naționale cu Leșcenko, Kobzon & Rogozin, care a avut loc la o diferență de nici două săptămâni, spălarea pe mâini a fost alta. A fost de vină guvernul, ambasada Rusiei și justiția. De vină este și Igor Cașu. El a propus să fie schimbată locația.

Homer, care nu are cont pe facebook, vorbea într-un fel de postare: Ahile era foc și pară pe Agamemnon. Care i-a luat-o pe Briseida. De ce-i trebuia lui Ahile Briseida când îl avea pe Patrocle?

Ca să pară macho.

După ce ne-a avut  Kobzon & Ko. ce mai contează Briseida, prietene?

Lecturile se încep cu Homer. Niciodată nu e târziu. Și se încheie cu Hronicul Găinarilor. Ca de obicei.

În zilele de sâmbătă și duminică în familia Jardin erau interzise lecturile serioase. Fără Proust, fără Cioran.

M-am însurat cu o păpușă gonflabilă face parte din romanele de sâmbătă și duminică.

Motto-ul cărții, urmat de celelalte motto-uri:

„Femeile sunt făcute pentru a fi iubite, nu pentru a fi înțelese.” (Oscar Wilde)

Partea I: „Omul este imperfect, dar asta nu e de mirare dacă ne gândim la vremurile în care a fost creat.” (Alphonse Allais)

Capitolul 1: „Fericirea în doi durează cât numeri până la trei.” (Sacha Guitry)

Capitolul 2: „De ce să te faci că muncești? E o oboseală inutilă.” (Pierre Dac)

Capitolul 3: „Ar trebui să fiu plătit cum se cuvine dacă e vorba să am fantezii.” (Jean-Marie Gourio)

Capitolul 4:  „Obiectul filozofiei constă în a porni de la un lucru atât de simplu încât nici nu merită să-l pomenești și a ajunge la un lucru atât de complicat încât nimeni nu mai înțelege nimic.” (Bertrand Russell)

Capitolul 7: „Cu paharul e ca și cu sânii. Unul nu e de ajuns, iar trei, prea mult.” (Fernandel)

Capitolul 8: „Sănătatea înseamnă să te doară zilnic în alt loc.” (Michel Chrestien)

Capitolul 9: „Dacă muncesc din greu opt ore pe zi, sunt promovat și aș putea ajunge să muncesc din greu douăsprezece ore pe zi.” (Robert Frost)

Capitolul 11: „Femeile îmi stârnesc aceeași senzație ca și elefanții: îmi place să mă uit la ele, dar n-aș vrea să am așa ceva la mine acasă.” (W.C. Fields)

Capitolul 14: „Găsesc că televiziunea e foarte favorabilă culturii. De câte ori cineva deschide televizorul la mine acasă, mă duc în camera de alături și citesc.” (Groucho Marx).

Partea a IV-a: „Dacă femeia ar fi bună, ar avea și Dumnezeu una.” (Sacha Guitry)

Romanul are 26 de capitole, un epilog, este împărțit în patru părți. Toate conțin motto-uri. Și este un roman incorect politik. La apariție a fost best-seller în Canada și SUA, țări corect politik.

Juriul Uniunii Scriitorilor din Moldova (USM) în frunte cu Iulian Ciocan a anunțat nominalizările pentru premiile USM pe anul 2012.

Proză:

Angela Aramă Aici e dincolo, Acadian Art

Petru Bogatu, Funia împletită în trei, Jurnal de Chișinău

Aureliu Busuioc, Şi a fost noapte…, Editura Cartier

Gheorghe Calamanciuc, Don Juan în derivă,

Mihaela Perciun, Băltoaca, Editura Tracus Arte

Poezie:

Dumitru Crudu, Eşarfe în cer, Editura Cartier

Radmila Popovici-Paraschiv, EvAdam, Editura Gunivas

Vasile Romanciuc, Cuvântul ne adaugă vedere, Editura Prut Internațional

Moni Stănilă, Sagarmatha, Editura Tracus Arte

Alexandru Vakulovski, Daţi foc la cărţi, Editura Tracus Arte

Critică/eseu:

Nina Corcinschi, Arcul voltaic, Editura Grafema Libris

Nicolae Rusu, Ieşirea din clişeu,

Arcadie Suceveanu, Jurnal parizian, Editura Lumina

Jurnal/publicistică/memorii:

Leo Butnaru, Drumuri cu şi fără hieroglife,

Lidia Codreanca, Realităţi basarabene, Editura Iulian

Luminiţa Dumbrăveanu, Eugen Doga: muzica este prima şi ultima mea iubire, Editura Prut Internațional

Gheorghe Erizanu, Când miercuri era joi, Editura Arc

Vasile Ernu, Intelighenţia rusă azi, Editura Cartier

Debut:

Pavel Borş, Credo,

Diana Frumosu, Strada cu trandafiri, Editura Arc

Anatol Grosu, Epistola din Filipeni, Casa de Editură Max Blecher

Ana-Mihaela Nuţu, Crisalida, Revista Clipa

Elena Puiu, Mărturisiri verzi, Revista Clipa

Cărți pentru copii:

Sergiu Afanasiu, Unde cresc cuvintele?, Editura Arc

Ion Anton, De ce?, Editura Silvius Libris

Alexandru Doga, Cutiuţa fermecată, pon

Nicolae Spătaru, Pisicul informatician, Editura Arc

Titus Ştirbu, Unde alergi, băiete?,

Traduceri:

Leo Butnaru, Manifestele avangardei ruse,

Miroslava Metleaeva, Константин Нойка: шесть болезней современной духовности, Editura Bibliotheca

Multe dintre aceste cărți eu nu le-am văzut în librării. Accept că ele există. Am căutat editurile pe unde au apărut unele dintre aceste cărți din telefon în telefon. Mai sunt de completat câteva edituri. Voi fi recunoscător, dacă le găsim împreună.

Au rămas în afara listei scurte câteva cărți. Importante. Lupaniada de Ion Druță, Dicționarul Eminescu de Mihai Cimpoi, Chișinăul și chișinăuienii de Iurie Colesnic. Premiile nu se dau pentru scriitori. Premiile sunt pentru cititori.

Cărțile digitale Cartier sunt pe iBookStore și pe www.cartier.md.

1. Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă

2. Capra cu trei iezi de Ion Creangă

3. Florile dalbe

4. Roși și negru de Standhal

5. Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde

6. Copiii căpitanului Grant de Jules Verne

7. Un yankeu din Connecticut la curtea regelui Arthur de Mark Twain

8. Cei trei mușchetari de Alexandre Dumas

9. Prin oglindă și ce a văzut Alice acolo de Lewis Caroll

10. Aceasta e prima mea revoluție. Furați-mi-o de Maria-Paula Erizanu