Profesorul Dan Dungaciu spune că Guvernul de la Chişinău a încercat să se pună bine şi cu Uniunea Europeană, şi cu Federaţia Rusă, neînţelegând că această atitudine i se va întoarce împotrivă.

Printre puţinii, dacă nu singurul expert al României pe zona spaţiului ex-sovietic, profesorul Dan Dungaciu nu vede cu ochi buni ezitările Guvernului de la Chişinău de a porni hotărât în direcţia Bruxelles-ului. Întorcând mereu capul spre Moscova, preşedintele interimar Marian Lupu şi premierul Vlad Filat riscă să piardă complet sprijinul populaţiei şi să trimită Republica Moldova, pentru multă vreme, în sfera de influenţă rusească.

Dan Dungaciu este credibil în ceea ce spune şi prin prisma experienţei acumulate „pe teren”, în calitate de consilier al fostului preşedinte interimar Mihai Ghimpu (lider al liberalilor prooccidentali de la Chişinău). Invitatul de astăzi „La masa Adevărului” nu ocoleşte nici temele ce privesc Ungaria, mai ales că interesele pe termen mediu şi lung ale unora dintre vecinii noştri se intersectează adesea. Şi asta se întâmplă, din nefericire, fără ca noi să băgăm de seamă, fiind prea ocupaţi să consumăm energii în dezbateri sterile.

Citește articolul în întregime »

Digitalul roman „Țesut viu. 10 x 10” al lui Emilian Galaicu-Păun a fost acceptat și pus în vânzare pe iBookStore. Iar când prietenii  internauți au făcut trimitere la el, cei de la iBooksore l-au scos de pe raftul virtual.

Sunt condamnat la explicații.

iBookStore e un butic cu menire de librărie din molul iTunes al lui Apple. Deoarece suntem români complicați și chiar încercăm să respectăm cumpărătorul nostru cu acel „Cărțile Cartier sunt în toate librăriile bune” am ales cel mai bun loc pentru cartea digitală: iBookStore. Motivele filozofiei lui Jobs le-am explicat mai demult. Le repet: cartea digitală din iBookStore nu are restricții la numărul de tablete de utilizare. Spre deosebire de cărțile cu DRM (limitate la 6) care sunt pe celelalte platforme de vânzare.

Primul ebook Cartier a fost „Sex & perestroika” de Constantin Cheianu. La ancheta iBookStore în dreptul solicitării „limbă” am dat „english”. Româna nu există în opțiuni. Și a mers. În cazul romanului lui Alexandru Vakulovski „157 de trepte spre iad sau Salvați-mă la Roșia Montană” am făcut același lucru. Dar n-am reușit să adormim vigilența santinelei digitale. Și ei au modificat: „Romanian, Moldavian, Moldovan”. Același lucru s-a întâmplat și cu „Florile dalbe”.

După scrisori, scrisori cei de la iBookStore ne-au spus să completăm pentru „Țesut viu” în dreptul solicitării limbă cu abrevierea „rom” din codul ISO. Și, în prima fază, romanul în română a lui EGP, apărea cu „Romany”. În același „Codes for the Representation of Names of Languages” această abreviere este urmată și de noțiunea „tsigane”.

Au fost scrisori, scrisori. Explicații, explicații. Cărțile digitale Cartier și, de fapt, toate cărțile digitale românești, care vor ajunge cândva  la codul „rum/ron”, conform ISO 639-2,  sau „ro”, conform ISO 639-1, vor apărea cu mențiunea limbilor „română și moldovenească”. Asta n-o putem schimba. Și nici nu putem adormi vigilența santinelei digitale. Și nici nu putem să-i explicăm științific că e vorba doar de limba română. Suntem români complicați. Cu cod ISO rum/ron și ro. Dar cu română și moldovenească.

Nogai a cerut dela Tohta executarea unui mare număr de noiani ai Hoardei de Aur pe care îi considera adversari ai săi. Tohta a îndeplinit această cerinţă, slăbindu-şi astfel foarte mult poziţia sa. Dar curând Tohta a găsit destulă putere şi bărbăţie pentru a se ridica împotriva favoritului. S-a găsit cu uşurinţă un motiv pentru aceasta. Nogai dăduse ospitalitate emirilor răzvrătiţi (begi\ noiani), care fugiseră de la Tohta. Între Nogai şi Tohta au început ostilităţile, care s-au terminat după lupte aprige şi îndelungate, nu numai prin nimicirea trupelor lui Nogai, dar chiar prin uciderea lui, în anul 1300.

Facem pentru prima dată cunoştinţă cu Nogai pe vremea lui Berke-han, atunci când Nogai, datorită strânselor sale legături de rubedenie la curtea hanului şi datorită conducerii iscusite a trupelor mongole, s-a ridicat la una din cele mai înalte demnităţi în stat.

Timp de patruzeci de ani Nogai a jucat un rol atât de considerabil în viaţa mitică a Hoardei de Aur, încât suveranii străini îl considerau drept han, îi trimiteau soli şi daruri bogate, îi întâmpinau pe trimişii săi ca pe nişte soli împărăteşti etc.

Oficial, Nogai era doar comandant al unei mari unităţi militare şi conducea regiunile occidentale ale Câmpiei Cumane. Primind pe vremea lui Tohta (1290) și Crimeea.

După Rukh ad-Din Baibars, „Nogai a fost timp îndelungat conducătorul hoardei, dispunând după bunul său plac de hani”.

De ce Nogai, care era atât de puternic, n-a luat pe faţă puterea în mâinile sale şi nu s-a proclamat han?

Nu este greu să înţelegem acest lucru, dacă ne dăm seama de concepțiile politice ale mongolilor. Imaginea lui Ginghis-han era încă puternică.

Așa se spune într-o carte de istorie.

Azi au intrat în Librăriile Cartier o serie de cărți editate de Asociația Națională a Tinerilor Istorici din Moldova.

Din Viața cotidiană în orașul Chișinău la începutul secolului al XX-lea (1900 – 1918) de Lucia Sava:

„Nu există deocamdată date sistematizate referitoare la mentalitatea basarabenilor la răscrucea secolelor XIX – XX. Cu toate acestea, străinii care au cunoscut Basarabia curând după 1812 „laudă simplitatea, statornicia în credințe strămoșești, curajul față de moarte și supunerea față de autorități”.

„Aflându-se la Chișinău cu două zile înainte de Unire, acesta (Alexandru Margiloman, prim-ministru al României) scria: „Viața începe la ora 11, se lucrează până la 3. Se prânzește lung, mult, încet, fumând…”

„Nicolae N.Alexandri, membru marcant al Sfatului Țării, scria cu referire la influiența pe care a avut-o procesul de rusificare asupra mentalității basarabeanului: „Geniul slav este geniul care îl caută în permanență pe Dumnezeu, reflectat atât de bine în literatura rusă și care ne-a molipsit și pe noi. Din aceste considerente, basarabeanul nu mai este român simplu, ci un român complicat”.

Cum arăta Chișinăul, ce mânca, cum se distra, cum se îmbrăca și ce se purta, cum muncea, cum citea, cum bea și ce bea, ce fuma și cât costa fumatul, ce impozite plătea cu o sută de ani în urmă? Care era transportul urban? Cine avea grijă de ceasul din Arcul de Triumf? Cine erau hoții târgului? Ce se fura și cum se fura?Cine erau locuitorii Chișinăului?

Eu am avut o duminică frumoasă. Cu zăpadă, foc în cămin și o carte pe măsură.

URSUL. ISTORIA UNUI REGE DECĂZUT de Michel Pastoureau. Traducere din franceză de Emilian Galaicu-Păun  (Editurile Cartier, 2008)

Regula generală, arareori încălcată, vrea ca regele să fie întotdeauna cel mai puternic. În Africa e vorba de leu, elefant sau rinocer. În Asia: leu, tigru sau elefant. În America: vultur, urs sau jaguar. În Europa a fost ursul.

Inițial, unii istorici, vorbesc de o religie a ursului.

Grecii l-au introdus în mitologie. Fiica regelui Arcadiei, Calisto, care era de o frumusețe extraordinară, făcuse jurământ de castitate și vâna împreună cu prietena ei Artemis, sora geamănă a lui Apollo, fiica lui Zeus, zeița vânătorii.

Într-o zi, spune legenda, Zeus o văzu și se îndrăgosti de Calisto. Luă înfățișarea lui Artemis și se uni cu ea. Fata rămâne grea. Furioasă, când a aflat, Artemis trage în Calisto cu o săgeată. Astfel o eliberează de copil. Și o transformă în ursoaică. Calisto rătăcește prin munți sub înfățișare animală. În timp ce fiul ei, Arcas, crește și devine rege al Arcadiei. Într-o zi, fiind l-a vânătoare, o întâlnește pe mama sa, metamorfozată în ursoaică. Este gata s-o ucidă. Zeus, pentru a evita o asemenea crimă, îl preface pe Arcas în ursuleț. Apoi îi urcă pe ambii pe bolta cerească. Unde devin două constelații: Ursa-Mare și Ursa-Mică.

Masacrarea fizică a urșilor în perioada lui Carol cel Mare se datorează, mai degrabă, venerării ursului de către europeni din perioada religiilor păgâne decât fricii de urs. Ursul era cel mai important rival al lui Christos. Biserica creștină a fost cea care l-a ucis inițial pe urs. Iar cavalerii l-au eliminat din heraldică. Înlocuidu-l, în secolul XIII, cu un animal imaginar, de pe alte pământuri, leul.

Așa spun cărțile.

După Cartea zilei, Publika TV

1. Intelectualii de Paul Johnson, Editura Humanitas, 2002

2. Imprimatur de Monaldi & Sorti, Editura Humanitas, 2004

3. Prins de Petru Popescu, Editura Gramar, 2004

4. Înainte de tăcere de Ernesto Sabato, RAO, 2005

5. Parfum de femeie de Giovanni Arpino, Humanitas, 2005

6. Suntem prea buni cu femeile de Raymond Queneau, Editura Paralela 45, 2005

7. Misterul catedralelor de Fulcanelli, Editura Nemira, 2005

8. Cuvânt înainte la o viață de scriitor de Alain Robbe-Grillet, Editura Cartier, 2006

9. Dincolo de limite de Salman Rushdie, Polirom, 2006

10. Mi se spune Capucin de Daniil Harms, Polirom, 2007

Luni, 16 ianuarie, la Leogrand-ul din Chișinău, Horia-Roman Patapievici și-a ținut conferința Eminescu. N-am înțeles niciodată de ce Patapievici a fost catalogat de unii ca „detractor al lui Eminescu”. În lanțul viziunilor și filozofiilor inteleghenției românești Horia-Roman Patapievici este verigă în lanțul Eminescu – Eliade – Noica – Patapievici.

A revenit la Eminescu odată cu publicarea ineditelor în 1989 de Creția, apărute ulterior în Manuscriptum în anii 90. Ineditele au fost incluse în cele 3 ediții Eminescu de la Cartier.

Și m-am simțit bine.

„Obiectivitatea este dragoste”. E citat din memorie. De la conferința Horia-Roman Patapievici. Mi-am adus aminte de el marți, 17 ianuarie, în subsolul teatrului Spălătorie. Era premiera Clean History de Nicoleta Esinencu. Cu Veaceslav Sambriș, Doriana Talmazan, Irina Vacarciuc. Un spectacol document despre Holocaustul de la periferie. Suntem un popor care am evitat să ne asumăm vina colectivă. Pentru ceea ce am făcut. Nu a fost nimic eroic. Nimic patriotic. Nimic înălțător. Ucideam evrei ca să le luăm hainele. Intram în casele evreilor ca să le luăm farfuriile și pernele. Le vindeam apă pentru a face bani.

Și m-am simțit prost. Și vinovat.

Fulguia. Mașini puține pe traseul Orhei – Bălți. După răscrucea Sorocii, în câmp deschis, erau trei mașini staționate pe carosabil. Probabil, era un Mercedes negru și două BMW-uri negre. Un bărbat robust, de fapt, era chiar mare și gras, făcea semne disperate pentru a opri vreo mașină. Am oprit. Am tras pe dreapta. L-am văzut în retrovizor. Era tuciuriu. Cu mustăți. Cu ochi mici. Negri. S-a apropiat de geamul pasagerului din față. Am coborât geamul. Mai bine de un sfert.

- Parlare italano? Mî iz Italii. Ne mogli zapravitsea v Ukraine. Tam card ne rabotaet. Ne mogli pomoci na benzin?

Și-a scos ghiulul. Propunându-l la schimb. Era galben. Mare. Avea ceva de bleah. Și n-avea nimic de aur. Dar era ghiul.

Un suflet cu mai mulți bani din mașină mi-a zis că îi poate da o sută de lei. Eu, cu 51 de lei în portmoneu, am zis dictatorial că-l achit eu. Cu 50 de lei.

Am refuzat ghiulul. I-am dat 50 de lei. Am închis geamul și am plecat. El a mai zis ceva în rusă. Nu mă mai interesa.

L-am văzut în retrovizor. Oprea o altă mașină.

Prietenul meu englez mi-a promis și mi-a trimis un fragment din „Noul Machiavelli” de Jonathan Powell, fostul șef de cabinet al lui Tony Blair. Traducerea e așa cum scriu toți prietenii englezi în română. Fără românitatea literelor latine. Eu am pus doar două the-uri englezești. Doar n-avea să pun „Sfaturi pentru un Prim Ministru, b..a”. Restul e doar munca prietenului meu englez pentru binele națiunii.

Deci:

The Sfaturi pentru un Prim Ministru, b..a

Cele mai dificile si complicate reforme trebuie initiate cat mai rapid

posibil dupa alegeri cand mandatul politic este proaspat. Un

prim-ministru poate ignora opozitia si presa la aceasta etapa atata

timp cand mandatul sau este puternic. Reformele trebuie implementate

rapid, nu treptat si gradual, pentru a nu permite adversarilor sa se

organizeze si sa intensifice opozitia fata de masurile propuse.

Fara nici o indoiala, un prim-ministru nu isi poate permite sa ignore

sistemul de sanatate, protectia sociala sau agricultura. Un

prim-ministru nu poate spune niciodata ca ignora un domeniu sau altul.

Dar un lider care doreste sa marcheze evolutia tarii sale trebuie sa

limiteze numarul de prioritati pana la 3 si sa se ocupe de ele direct

cat mai frecvent posibil.

Avalansa de evenimente intotdeauna va asigura ca un prim-ministru este

extrem de ocupat. Multe din aceste evenimente sunt crize adevarate.

Dar daca un prim-ministru vrea sa evite situatia in care intregul sau

mandat este doar o reactie la evenimente, un lider trebuie sa invete

sa faca distinctie dintre lucrurile urgente si cele importante. Uneori

lucrurile urgente nu sunt si cele mai importante. Un lider trebuie sa

aiba o viziune pe termen lung – unde vrea sa aduca tara si un plan de

implementare al acestei viziuni.

Optimismul este un element cheie al carismei. De regula in politica

politicienii optimisti ii inving pe cei pesimisti. Blair l-a invins pe

Major, Bush Jr pe Al Gore, Obama pe McCain.

Este esential ca un lider sa poata folosi mânia pentru a guverna. Insa

este foarte important ca un lider sa nu isi exprime mânia decat atunci

cand acest lucru este intentionat, calculat si controlat.

Citește articolul în întregime »

Cinci internauți mucaliți și deștepți au comentat topul cărților vândute în Librăriile Cartier. Apreciez.

Pentru interesul deosebit față de cifre vă ofer două topuri. Cu cifre. Doar n-o să vorbesc despre politicul de pe Bâc sau de pe Dâmbovița.

Despre veridicitate. Oltul nu curge prin mine. Așa s-a întâmplat. E o chestie genetică.

Topul vânzărilor cărților Cartier în Librăriile Cartier în 2011

Sunt doar cărțile editurii Cartier, vândute în Librăriile Cartier. Este indicată colecția, anul apariției și numărul de exemplare vândut. Vânzările includ doar cumpărătorii individuali. Nu am inclus cărțile facturate bibliotecilor, școlilor sau altor instituții, care, sunt foarte puține, dar mai procură cărți. De asemenea, n-am inclus exemplarele achiziționate de către angajații Cartier, care pot procura cărțile în regim preferențial.

1.  Basarabia e Românie? Dileme identitare și (geo)politice în Republica Moldova de Dan Dungaciu, Cartier istoric, 2011- 81 de exemplare

2. Țesut viu. 10 x 10 (roman) de Emilian  Galaicu-Păun, Rotonda, 2011 – 76 de exemplare

3. Capcanele identității (eseu) de Tamara Cărăuș, Rotonda, 2011- 75 de exemplare

4. Tenis cu moldoveni de Tony Hawks, Biblioteca Deschisă, 2003 – 56 de exemplare

5. Plânsul centaurului (versuri) de Andrei Țurcanu, fără colecție, 2008 – 47 de exemplare

6. Ioan Halippa. Chișinăul pe vremea lui Pușkin cu 333 de intersecții de Lică Sainciuc, C(art)ier, 2011 – 44 de exemplare

7. Testamentul necitit de Lilia Bicec, fără colecție, 2009 – 42 de exemplare

8. Prădătorii de la Kremlin (1917 – 2009) de Helen Blank și Renata Lesnik, Cartier istoric, 2011 – 34 de exemplare

9. 157 de trepte spre iad sau Salvați-mă la Roșia Montană de Alexandru Vakulovski, Rotonda, 2010 – 28 de exemplare

10. Fără termen de prescripție de Sergiu Musteață și Igor Cașu, Cartier istoric, 2011- 26 de exemplare

Topul vânzărilor cărților altor edituri în Librăriile Cartier în 2011

În top au intrat doar cărțile oferite de agenții economici. N-au intrat cărțile luate în regim de consignație de la persoanele fizice.

1. Tema pentru acasă de Nicolae Dabija, Editura pentru literatură și artă – 191 de exemplare

2. Micul prinț de Antoine de Saint-Exupery, Editura Silvius Libris – 79 de exemplare

3. Lumina de taină de Grigore Vieru, Editura Cadran – 44 de exemplare

4. Дни затмения de Ion Costaș, Editura Universul – 33 de exemplare

5. Alchimistul de Paulo Coelho, Editura Humanitas – 25 de exemplare

6. Și am spus da de Elizabeth Gilbert, Editura Humanitas – 18 exemplare

7. Memoriile unei gheișe de Arthur Golden, Editura Humanitas – 17  exemplare

8. Unsprezece minute de Paulo Coelho, Editura Humanitas – 16 exemplare

9.  Învingătorul este întotdeauna singur de Paulo Coelho, Editura Humanitas – 13 exemplare

10. De ce iubim femeile de Mircea Cărtărescu, Editura Humanitas – 12 exemplare

Nu mai revin la top. Ne apucă vara lui 12. Vedeți. Ziceți. Și intrați prin librării. Voi faceți topul. Noi suntem niște bieți scribi. Acestea sunt cărțile Chișinăului la 2011. În Librăriile Cartier.