Gheorghe Erizanu Când miercuri era joi.

„În mare măsură, ocuparea Ungariei s-a bazat pe raţiuni militare germane. Hitler hotărâse să împiedice ieșirea Ungariei din puterile Axei – un obiectiv pe care Ungaria și-l propusese, într-adevăr, după înfrângerea nimicitoare suferită de Armata a II-a Ungară la Voronej, în ianuarie 1943, dar mai ales după ce, în vara aceluiași an, Italia reușise să iasă cu succes din alianţă. Ocuparea germană propriu-zisă a fost precedată de întâlnirea dintre Adolf Hitler și Miklós Horthy, în 18 martie, la castelul din Klessheim când – pus în faţa faptului împlinit – conducătorul statului ungar nu numai că s-a conformat ultimatumului dat de Führer, ci a fost de acord și ca mai multe sute de mii de lucrători evrei „să fie predați întreprinderilor industriale și agricole germane”. De fapt, pentru implementarea „soluției finale” funcționarii germani și maghiari au folosit drept „cadru legal” acest acord.

Din cauza înrăutăţirii rapide a situaţiei militare – Armata Roșie se apropia de graniţele României – naziștii și aliaţii lor maghiari au decis să înceapă, cu viteza luminii, „soluţionarea” chestiunii evreiești din Ungaria. Conducerea comandoului SS însărcinat, de partea germană, cu îndeplinirea acestei sarcini a fost asigurată de Obersturmbannführerul SS Adolf Eichmann. În ciuda faptului că acest comando special avea un efectiv relativ scăzut – în total cu puțin peste o sută de militari SS –, și-a îndeplinit sarcina cu succes, în primul rând pentru faptul că s-a bucurat de susţinerea totală a nou instalatului guvern ungar.

Guvernul condus de Döme Sztójay, numit în mod constituţional de către Horthy, în 22 martie 1944, a pus la dispoziţia naziștilor toate instrumentele puterii de stat: jandarmeria, poliţia și corpul funcţionarilor publici. În plus a adoptat o serie de ordine antievreiești cu scopul de a izola, stigmatiza, jefui și ghetoiza evreii, înainte de a-i deporta în masă.

Campania antievreiască, respectiv unele detalii ale deportărilor au fost elaborate în 4 aprilie, într-o ședinţă comună germano-maghiară ţinută în cadrul ministerului de Interne, sub conducerea secretarului de stat László Baky. Printre participanţi s-a numărat și locotenent-colonelul de jandarmerie László Ferenczy, însărcinat cu ghetoizarea și deportarea evreilor.

Planul referitor la adunarea, ghetoizarea și deportarea evreilor, aflat la baza discuţiilor din 4 aprilie, a fost elaborat de László Endre, celălalt secretar de stat al ministerului de Interne. Acest document secret, semnat de Baky, a fost înregistrat în 7 aprilie, ca Decretul nr. 6163/1944. res. Acest decret secret adresat reprezentanţilor locali ai puterii de stat clarifica pașii necesari pentru soluţia finală a chestiunii evreiești din Ungaria. Detaliile punerii în aplicare a măsurilor antievreiești erau cu caracter strict secret, specificându-se faptul că evreii care urmau să fie deportaţi trebuiau adunaţi fără a lua în considerare sexul, vârsta sau starea sănătăţii lor. Cu trei zile înainte de transmiterea acestui decret strict secret, ministrul de Interne emisese deja mai multe instrucţiuni privitoare la aplicarea lui. Una dintre acestea le ordona primăriilor și organelor locale ale poliţiei și jandarmeriei aflate în subordine să solicite de urgenţă instituţiilor evreiești conscrierea populaţiei evreiești locale. Listele conţinând toţi membrii familiilor, adresele exacte, precum și numele purtate înainte de căsătorie de mamele tuturor persoanelor, au fost întocmite în patru exemplare. Primul a fost transmis către poliţia locală, cel de al doilea, către cel mai apropiat comandament al jandarmeriei, iar cel de al treilea, către ministerul de Interne. Pentru a se asigura că nici un singur evreu nu avea să fie omis de pe liste, și ministerul Aprovizionării a emis un ordin pentru întocmirea unor evidenţe care – potrivit motivării sale – erau necesare pentru reglementarea distribuirii raţiilor de alimente către populaţia evreiască.

Fără a-și da seama de consecinţele cumplite ale măsurilor care înlesneau izolarea și ghetoizarea lor – înscrierea pe liste, respectiv purtarea stelei galbene – marea masă a evreilor din Transilvania de Nord, ca de altfel și majoritatea covârșitoare a coreligionarilor lor din alte regiuni ale Ungariei vremii, au fost de acord cu măsurile luate de conducătorii comunităţilor evreiești.

Contrar conducerii centrale a evreimii din Ungaria, care era perfect informată, conducerile comunităţilor locale – cu excepţia celei din Cluj – nu știau cu nimic mai mult despre adevăratele obiective ale acestor măsuri, decât masele aflate sub conducerea lor. În comunităţile mai mici, mai ales la sate, listele cu evidenţa populaţiei evreiești erau întocmite îndeobște de secretarul comunităţii sau responsabilul cu registrul matricol al comunității; în orașele mai mari această activitate a revenit în sarcina tinerilor încă nemobilizaţi în serviciul muncii din armata maghiară. Aceștia lucrau în general câte doi, înregistrând datele cu multă conștiinciozitate, având grijă să nu omită nici o stradă sau casă pentru a „nu-i priva pe oameni de raţia de alimente”.”

Din volumul Enciclopedia geografică a holocaustului din Transilvania de Nord, de Randolph L. Braham și Zoltan Tibori Szabo, Editura Cartier.

Gheorghe Erizanu

Președintele Dodon anunță reparații de peste jumătate de milion pentru Casa-muzeu Pușkin din Chișinău. Reparația va începe în martie-aprilie curent.

Casa-muzeu Pușkin. Credit foto: TV8

Caza-muzeu Pușkin are în organigramă 33 de unități. Și un buget anual de circa 5 mln lei.

Muzeul Național al Literaturii „Mihail Kogălniceanu”. Credit foto: Jurnal de Chișinău

Muzeul Național al Literaturii „Mihail Kogălniceanu” are o organigramă cu 26 de unități. Are un subsol la Casa Uniunii Scriitorilor, o sală de expoziție la etaj (ca să ajungi la expoziții trebuie să treci pe lângă ușierul de la intrare și să urci pe scări în imobilul de birouri al USM), câteva birouri pentru angajați. MNL mai are trei muzee în provincie: Conacul Donici, Conacul Stamate și Casa Vieru. Bugetul anual al MLR e de 1,6 mln lei. Din buget fac parte și cărbunii pentru sobele caselor muzeale. Conacul Stamate e aproape distrus. Au rămas casele auxiliare. Osemintele lui Stamate au rămas îngropate într-un loc, iar crucea de pe mormânt e în altă parte și acoperă altceva decât oseminte umane.

MNL. Credit foto: Jurnal de Chișinău

În fondurile MNL-ului sunt cărți tipărite cu mult înainte de nașterea lui Aleksandr Sergheevici Pușkin. Sunt lucrări de Igor Vieru, Aurel David, Mihai Grecu, Andrei Sârbu, Iurie Platon, Valentina Rusu-Ciobanu. A fost și o ediție princeps Antioh Cantemir. În rusă. E suficient o țeavă din subsol să se spargă și tot fondul MNL se duce pe apa sâmbetei. Și atunci veți pune o cruce la Petricani ca amintire a cărților vechi, operelor de artă, documentelor de pe strada 31 august 1989.

Bugetul 2020 al președintelui Dodon e de cca 35 de milioane de lei. În două săptămâni președenția RM cheltuie cât un buget anual al MNL.

Nu-mi place să număr banii altora. Dar parcă sunt al naibii de fără bun-simț, adică ipocrit și cumva antinațional, adică rasist, bugetele, organigramele care se cheltuie: Dodon are 35 de milioane, Pușkin are 5 milioane și un bonus de juma de milion, Kogălniceanu și domnii Donici, Stamate & Vieru au 1,6 milioane tuspatru. Și n-au nici spațiu adecvat pentru un muzeu național.

Gheorghe Erizanu

În februarie 1901, în Țerkovnâi Vestnik, apărea decizia Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse despre excomunicarea contelui Tolstoi din Biserica Ortodoxă Rusă.

Până în 1880 Lev Tolstoi a fost un creștin exemplar. Era post. Pe care familia Tolstoi îl respecta cu strictețe. Cu excepția copiilor mici. Pentru ei se gătea mâncare obișnuită. Lacheul a pus pe o masă auxiliară farfuria cu pârjoale pentru cei mici. Contele Tolstoi l-a rugat pe Iliușa, fiul său, să-i dea farfuria. Spre uimirea întregii familii credinciosul Tolstoi a înfulecat pârjoalele. Și a declarat că nu va posti și îi îndeamnă și pe cei ai casei să facă la fel.

De la acele pârjoale a intrat în conflict marele scriitor rus cu Biserica Pravoslavnică.

Drepturile de autor pentru operele scrise până în 1881 (Război și pace, Anna Karenina ș.a.) au revenit familiei, iar tot ce va scrie după 1881 (Învierea, Hagi Murad, Sonata Kreutzer) va fi bun public. E adevărat, că în cei 20 de ani de la pârjoalele mâncate în post până la excomunicare nu prea a reușit să publice în Rusia din cauza cenzurii.

În acești 20 de ani secretarul său a fost arestat și aruncat în închisoare, editorul exilat în Anglia, Tolstoi a strâns fonduri și a organizat emigrarea duhoborilor în Canada din cauza persecuțiilor din Rusia țaristă, a strâns fonduri și a oferit ajutoare țăranilor în timpul foametei de la sfârșitul secolului.

În acești 20 de ani Tolstoi era mai degrabă de asupra legii. Decizia Sinodului, într-o Rusie unde biserica nu era separată de stat, ar fi trebuit să fie urmată de o pedeapsă laică: detenția.

Pobedonosțev, ministrul religiilor, și dascălul țarului Nicolai al II-a, era în spatele deciziei. Chiar dacă nu s-au întâlnit niciodată, conflictul dintre ei mocnea de 25 de ani. De la romanul Anna Karenina. Atunci când a apărut romanul, cititorii ruși au început să caute prototipii eroilor din roman. Tolstoi s-a întruchipat în Constantin Levin. Iar în Karenin cititorul l-a identificat pe Pobedonosțev, un funcționar înalt, dar fără grade nobiliare. Ecaterina, soția sa (Anna Karenina), era cu 21 de ani mai mică și se încurcase cu tinerii ofițeri ai Sankt-Petersburgului. Se mai zice că după apariția romanului Ecaterina Pobedonosțeva copia modelele de haine ale Annei Karenina.

Lev Tolstoi n-a confirmat, dar nici n-a infirmat niciodată aceste zvonuri.

Pobedonosțev avea să apară ca minsitrul Bisericii Toporov în Învierea, ultimul roman al lui Tolstoi. În 1899. Dar de această dată scriitorul nu are nicio milă. Toporov e întruchiparea supremă a răului.

Fiodor Dostoievski a fost prieten cu Pobedonosțev, fiind o perioadă și redactor-șef al ziarului girat de înaltul funcționar rus.

Din Imperiul trebuie să moară, de Mihal Zîgar. Este în toate librăriile bune.

Gheorghe Erizanu

Mircea V.Ciobanu scrie pe ogoarele like-urilor, ia atitudine, dă cu tifla în după-amiaza zilei de ieri într-un manual de limbă și literatură română pentru clasele primare. MVC acuză manualul, grosso modo, de moldovenism. Prea mulți autori moldoveni, zice MVC. Concluzia MVC: manualul trebuie să se numească Limba și literatura moldovenească.

Nu dă numele autorilor manualului, nu dă numele editurii. Exact ca ministrul Popovici, care a declarat că actualele manuale au iz de plumb. Toate.

Manualul care-l îngrijorează pe MVC este Limba și literatura română, manual pentru clasa a II-a, apărut la Editura Cartier. Nu miroase a plumb. A fost tipărit la Combinatul Poligrafic din Chișinău. Aici putem fi învinuiți de moldovenism. A fost livrat la sfârșitul anului în școli. Aici putem fi învinuiți că am dat manualul cu o întârziere de aproape o jumătate de an. Colegii noștri încă tipăresc manuale. Ca ministrul să le poată inspecta în tipografii. Autorii manualului: Mariana Marin, Daniela State, Tatiana Niculcea.

Mircea V.Ciobanu trișează. Conștient. Din orgoliu adolescentin. Sau din ranchiună firească, moldovenească:

  1. Editura Cartier a concurat cu Editura Știința pentru manualul de română. Până la manualul Cartier elevii au învățat vreo 10 ani din manualul Știința. Mircea V.Ciobanu este director editorial la Întreprinderea Editorial-Poligrafică Știința.
  2. Textele pentru clasa a doua nu sunt pe scriitori canonici. Zic documentele oficiale. Chiar dacă orice critic literar crede că el face canonul literar. Dar asta nu se face pe seama copiilor. Manualul Știința pentru clasa a II-a a făcut un canon literar din scriitorii români: Tudor Arghezi, Vasile Versavia, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Marin Preda, Emil Gârleanu, George Topîrceanu, Alexandru Mitru, Marin Sorescu, Cezar Petrescu, Ana Blandiana, Nicolae Labiș, Victor Eftimiu, George Coșbuc, Fănuș Neagu, Petre Ispirescu, Lev Tolstoi, Andersen, Demostene Botez, Alexandru Donici, Voltaire, Eugen Jianu, Nina Cassian, Vasile Voiculescu, Passionaria Stoicescu, Ion Agârbiceanu. Toți autorii enumerați au mai multe texte. Pentru întregirea canonului. Doar ei sunt canonul intangibil. Canonul literar ceaușist din manualele de literatură română. Nu pentru copii. În acest panteon al literaturii române au fost introduși basarabenii Arcadie Suceveanu, autor de manual Știința, pentru a intra în canon. Aurel Scobioală, intrusul, e scăpat și el în manual. Vasile Romanciuc e pentru bun-simț. Lista canonica MVC din manualul de română, exceptând Voiculescu sau, mai târziu, Nina Cassian, e identică cu canonul literar ceaușist. În acel canon nu își găseau locul scriitorii români Grigore Vieru, Ion Druță, Spiridon Vangheli, Petru Cărare, Aureliu Busuioc. Nici în canonul MVC nu au loc.
  3. Manualul Cartier e făcut pe texte. E pentru clasa a II-a. Canonul literar se învață în gimnaziu și liceu. Dacă MVC răsfoia manualul și cartea de lectură, atunci descoperea, dacă voia, că elevii din clasa a II-a din Republica Moldova vor citi literatura moldovenească din Nichita Stănescu sau Radu Vancu, din Lavinia Braniște sau Doru Ciocanu, din Florin Lăzărescu sau Victoria Pătrașcu, din Robert Șerban sau Irina Nechit, din Dan Coman sau Alina Purcaru. E adevărat, regretăm, scriitorii numiți n-au intrat în canonul literar al manualelor ceaușiste. Unii erau încă nenăscuți.
  4. Copiii din clasa a II-a vor începe anul școlar 2020/2021, fiind în clasa a III-a, cu manualul de limbă și literatură română pentru clasa a III-a al ÎEP Știința. Cu un scriitor român canonic. Nicolae Tăutu:

Învăţătura

Învăţătura e averea
Ce pururea o duci în gînd.
Şi fără raza ei, puterea
E doar un colb purtat de vînt.


Învăţătura e-o comoară
Ce nimeni nu ţi-o poate lua.
Îşi va spori podoaba rară
Cu cît împarţi mai mult din ea.

Gheorghe Erizanu

Cele mai vândute cărți digitale Cartier ale anului 2019:

  1. Divina comedie, de Dante
  2. Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă. Ilustrații de Igor Vieru
  3. Intelighenția basarabeană azi, de Vasile Ernu
  4. Capra cu trei iezi, de Ion Creangă. Ilustrații de Igor Vieru
  5. Roșu și negru, de Stendhal
  6. Maestrul și Margarita, de Mihail Bulgakov
  7. Cântecul mării, de Oleg Serebrian
  8. Dificila Unire. Basarabia și România Mare (1918 – 1940), de Alberto Basciani
  9. Ion, de Liviu Rebreanu
  10. Republica Moldova, un stat în căutarea națiunii, de Matei Cazacu și Nicolas Trifon
Gheorghe Erizanu

Cele mai vândute cărți pentru copii, inclusiv numărul de exemplare vândute în Librăriile Cartier, 2019:

  1. Albinuța, de Grigore Vieru. Desene de Lică Sainciuc. Editura Cartier – 378 exemplare
  2. Când buncul era nepot, de Aureliu Busuioc. Editura Cartier – 309 exemplare
  3. Alfabetul cu povești, de Lică Sainciuc. Editura Cartier – 285 exemplare
  4. Mama, de Grigore Vieru. Ilustrații de Igor Vieru. Editura Cartier – 224 exemplare
  5. Amintiri din copilărie și alte povestiri, de Ion Creangă. editura Cartier – 214 exemplare
  6. Balada celor cinci motănași, de Ion Druță. Ilustrații de Mihaela Paraschivu. Editura Cartier – 212 exemplare
  7. Povestea furnicii, de Ion Druță. Ilustrații de Silvia Olteanu. Editura Cartier – 209 exemplare
  8. Prințul Fericit, de Oscar Wilde. Traducere din engleză de Lavinia Braniște. Ilustrații de Anca Smărăndache. Editura Cartier – 198 exemplare
  9. Alice în Țara Minunilor, de Lewis Carroll. Editura Steaua Nordului – 40 exemplare
  10. Sunt curat ca ghiocelul, de Grigore Vieru. Editura Biblion – 40 exemplare

Top 2019 ale cărților pentru copii sunt ale clasicilor. Niciun intrus. Cifrele sunt pentru pământeni. Ca să nu umblăm cu capul în nori. Atâta suntem. Atâta citim. Cărțile procurate de biblioteci din librării (excepție sunt licitațiile publice) sunt în aceste cifre. Avem 1300 de biblioteci în RM. Și circa 300 de mii de copii până la vârsta de 10 ani.

Cărțile pentru copii ale Editurii Cartier sunt mai ieftine cu 35 la sută decât prețul real de piață. Din respect pentru copii și din grijă pentru bugetul părinților.

Gheorghe Erizanu

Cele mai vândute cărți ale anului 2019 și numărul de exemplare vândute în Librăriile Cartier:

  1. Grădina de sticlă, de Tatiana Țîbuleac. Editura Cartier – 513 exemplare
  2. Moldova: oameni, locuri, bucătărie și vin, de Angela Brașoveanu și Roman Rybaleov. Editura Cartier – 315 exemplare
  3. Vara în care mama a avut ochii verzi, de Tatiana Țîbuleac. Editura Cartier – 311 exemplare
  4. Codul civil al RM. Ediția 2019. Editura Cartier – 298 exemplare
  5. Lagărul 33, de Lilia Bicec-Zanardelli. Editura Cartier – 287 exemplare
  6. Codul de procedură civilă al RM. Ediția 2018. Editura Cartier – 283 exemplare
  7. Biserica ortodoxă și puterea sovietică în RSS Moldovenească (1940 – 1991), de Valeriu pasat. Editura Cartier – 278 exemplare
  8. Codul administrativ al RM. Ediția 2019. Editura Cartier – 277 exemplare
  9. Singur în fața dragostei, de Aureliu Busuioc. Editura Cartier – 268 exemplare
  10. Woldemar, de Oleg Serebrian. Editura Cartier – 259 exemplare

După câte coduri am vândut suntem un popor cu mare frică de lege.

Gheorghe Erizanu

În 2019 Editura Cartier a scos 81 titluri, dintre care 4 cărți digitale. Cu un tiraj total de 135 370 exemplare. Tirajul mediu per titlu e de 1758 exemplare.

În 2018 Editura Cartier a scos 91 de titluri, dintre care 8 cărți digitale. Cu un tiraj total de 114 970 exemplare. Tirajul mediu per titlu e de 1385 exemplare.

În 2017 Editura Cartier a scos 109 titluri, dintre care 18 cărți digitale. Cu un tiraj total de 207 939 exemplare. Tirajul mediu per titlu e de 2285 exemplare.

Cartier codobelc a continuat cu proiectul scriitorilor români, afirmați în literatura pentru maturi, care au scris special pentru colecția Codobelc. Florin Lăzărescu a apărut cu Puiul de balaur, puiul de zmeu și puiul de om, ilustrații de Raluca Burcă; Victoria Pătrașcu a semnat Șansa lui Bilețel, ilustrații de Zelmira Szabo. Au apărut primele două povești ale lui Oscar Wilde într-o nouă traducere a Laviniei Braniște, cu ilustrații de Anca Smărăndache: Prințul Fericit și Privighetoarea și trandafirul. Cartea Laviniei Braniște & Veronica Neacșu, Melcușorul, a intrat în lista celor mai frumoase 200 de cărți pentru copii din lume în importantul The White Ravens, Frankfurt, edția 2019. În ediția 2018 Editura Cartier a fost prezentă cu Regele piticuț, de Radu Vancu & Irina Dobrescu.

În colecția Rotonda au apărut excelenta carte de reportaje (un gen uitat pe nedrept în epoca facebookului) Să vină sirienii, bețivii și Donbasul! a Polinei Cupcea, stările lui Valeriu Turea din Vișinul Baronului Munchausen, observațiile și comparațiile lui Sorin Hadârcă din Hrișcă & Masala, aducerea stărilor facebookului în carte în Jurnal la sfârșitul lumii de Vasile Ernu și eseul polemic al lui Laszlo Alexandru Cum se inventează un huligan? Mihail Sebastian, ziarist la Cuvântul. Emilian Galaicu-Păun și-a schimbat radical registrul poetic în cele două volume ale unei singure cărți: A(II)Rh+eu / Apa.3D. Romanul Lagărul 33 de Lilia Bicec-Zanardelli, apărut simultan și în italiană, are aprecieri în cele mai importante medii din Italia.

Grădina de sticlă, al doilea roman al Tatianei Țîbuleac, a obținut Premiul Uniunii Europene pentru Literatură, ediția 2019. Sebastian de Gelu Diaconu este laureat al Premiului Cartea Discretă a anului 2018. Primul roman al Tatianei Țîbuleac Vara în care mama a avut ochii verzi a luat Premiul Librarilor din Spania pentru ediția spaniolă.

În Cartier istoric au apărut: Istoria Gărzii de Fier. Un fascism românesc de Traian Sandu (traducere din franceză de Simona Modreanu), una dintre cele mai documentate cărți despre legionari; Însemnările unui guvernator. Chișinăul în 1903-1904 de prințul S.D. Urusov (traducere din rusă de Vsevolod Ciornei), carte care a circulat în samizdat în perioada sovietică; Biserica ortodoxă și puterea sovietică în RSS Moldovenească. 1940 – 1991 de Valeriu Pasat; Socialiștii. O moștenire (1835-1921) de Adi Dohotaru; Odessa. Geniu și moarte într-un oraș al visurilor de Charles King (traducere din engleză de Radu Săndulescu) cu două capitole și despre administrația românească a Odesei și cu cel mai bun primar pe care l-a avut orașul în istoria sa, Gheorghe Pintea ; România în secolul XX de Francesco Guida (traducere din italiană de Dragoș Cojocaru); Eseu asupra încremenirii. O istorie subiectivă a Republicii Moldova de Iulian Fruntașu, carte polemică și dureroasă despre oportunitățile pierdute; Ca un hoț ziua în amiaza mare. Puterea în epoca postumanității de Slavoj Žižek, o critică radicală a utopiilor ideologice de astăzi.

Cartier de colecție a continuat: nr.20, Constantin Abăluță, Orgi și altare demontate, antologie alcătuită de Claudiu Komartin; nr. 21, Teodor Dună, minunata lume; nr.22, Nora Iuga, înainte ca ochiul să-și fi terminat privirea, poeme alese de Rita Chirian; nr. 23, Ioan Pintea, Față către față, poeme alese 1992 – 2019; nr. 24, Un secol de poezie română scrisă de femei, volumul I (1990–2019), antologie de Alina Purcaru și Paula Erizanu.

În colecția de artă a Editurii Cartier au apărut: Album de război/War album de Nicolae Pojoga; Dicționar Auafed 4 de Doru Ciocanu, ilustrații de Sebastian Buric și Basarabia necunoscută. Ediție în trei volume de Iurie Colesnic.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este mol.jpg

Albumul Moldova: oameni, locuri, bucătărie și vin de Angela Brașoveanu și Roman Rybaleov, apărut la Editura Cartier în 3 ediții într-un singur an,  a fost câștigătorul pentru Republica Moldova al premiilor Gourmand World Cookbook Awards, categoriile B08 Design și C07 Europa de Est și a intrat în lista finaliștilor pentru cea mai bună carte de gastronomie și vin din lume pentru anul 2020.


În Cartier popular au apărut cărțile Cartier în ediția a II-a, a III-a, a VII-a ale titlurilor apărute inițial în Rotonda sau ale scriitorilor importanți cu titluri apărute inițial la alte edituri. De exemplu, Revolta lui Atlas, apărut inițial în 3 volume, la Cartier. Cele peste o mie de pagini au intrat într-un singur volum pe hârtie biblică. „Codul vostru declară că omul raţional trebuie să se sacrifice pentru cel iraţional, omul independent pentru paraziţi, omul onest pentru cel necinstit, omul drept pentru cel nedrept, omul productiv pentru haimanalele jefuitoare, omul integru pentru ticăloşii care fac compromisuri, omul cu stimă de sine pentru nevroticii care scâncesc. Vă minunaţi de meschinăria sufletului în cei pe care îi vedeţi în jurul vostru?  Omul care dobândeşte aceste virtuţi nu vă va accepta  codul moral; omul care acceptă codul vostru moral nu va dobândi aceste virtuţi.” (Ayn Rand)

În 2019 am inițiat o nouă colecție a romanului de dragoste: Cartier de noapte. Primele trei romane sunt semnate de Lola Majeure.

În 2019, Premiul Național al Republicii Moldova, oferit de Guvernul Sandu, a mers la Tatiana Țîbuleac și Lică Sainciuc, doi autori Cartier.

Cărțile Cartier au o viață scurtă pe rafturile librăriilor și o viață lungă în bibliotecile personale. Unele cărți din retrospectiva anului 2019 nu mai sunt în librării. Vedeți fraza precedentă.

Gheorghe Erizanu
  1. Când bunicul era nepot, de Aureliu Busuioc. Editura Cartier
  2. Albinuța, de Grigore Vieru. Desene de Lică Sainciuc. Editura Cartier
  3. Alice în Țara Minunilor, de Lewis Carroll. Editura Steaua Nordului
  4. Amintiri din copilări și alte povestiri, de Ion Creangă. Editura Cartier
  5. Mama, de Grigore Vieru. Ilustrații de Igor Vieru. Editura Cartier
  6. Pom înaurit. Ghicitori populare calendaristice. Selecție de Sergiu Moraru. Desene de Lică Sainciuc. Editura Cartier
  7. Povestea furnicii, de Ion Druță. Ilustrații de Silvia Olteanu. Editura Cartier
  8. Alfabetul cu povești, de Lică Sainciuc. Editura Cartier
  9. Scufița roșie, de Frații Grimm. Desene de Lică Sainciuc. Editura Cartier
  10. Melcușorul, de Lavinia Braniște. Ilustrații de Veronica neacșu. Editura Cartier

A fost luna clasicilor. O am în vedere și pe Lavinia Braniște.

Gheorghe Erizanu

Cele mai vândute cărți ale lui decembrie în Librăriile Cartier au fost:

  1. Grădina de sticlă, de Tatiana Țîbuleac. Editura Cartier
  2. Față către față. Poeme alese (1992 – 2019), de Ioan Pintea. Editura Cartier
  3. Vara în care mama a avut ochii verzi, de Tatiana Țîbuleac. Editura Crtier
  4. Lagărul 33, de Lilia Bicec-Zanardelli. Editura Cartier
  5. Odessa. Geniu și moarte într-un oraș al visurilor, de Charles King. Editura Cartier
  6. Singur în fața dragostei, de Aureliu Busuioc. Editura Cartier
  7. Doc, de Nicolae Esinencu. Editura Cartier
  8. Woldemar, de Oleg Serebrian. Editura Cartier
  9. Un secol de poezie română scrisă de femei (volumul I: 1991-2019). Antologie de Alina Purcaru și Paula Erizanu. Editura Cartier
  10. Eseu asupra încremenirii. O istorie subiectivă a Republicii Moldova, de Iulian Fruntașu. Editura Cartier

Cinci cărți din Top 10 decembrie sunt noutăți editoriale de la sfârșit de an.

Gheorghe Erizanu