Gheorghe Erizanu Când miercuri era joi.

Cele mai vândute cărți digitale Cartier în luna fierbinte de vară, iunie 2019:

  1. Roșu și negru, de Stendhal
  2. Adio, lucruri, de Igor Guzun
  3. Capra cu trei iezi, de Ion Creangă. Ilustrații de Igor Vieru
  4. Divina comedie, de Dante
  5. Du-te free, de Aura Maru
  6. Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă. Ilustrații de Igor Vieru
  7. Republica Moldova: un stat în căutarea națiunii, de Matei Cazacu și Nicolas Trifon
  8. Unde e Aromânie? de Nicolas Trifon

Gheorghe Erizanu

Așteptam avizele ministerelor și structurilor de stat pentru proiectul Legii activității editoriale. Era după regimul Voronin. Surpriza cea mare a venit de la CNA. Pe subiect, aplicat, cu trimiteri la legislația existentă, riscurile corupției. Cred că erau șase pagini de analiză. Niciun minister, nici măcar cel al Culturii nu a venit atunci cu un aviz atât de bine documentat.

Expertiza a fost făcută de Cristina Țărnă.

Cristina Țărnă a fost plecată din CNA. Cred că acu un an sau un an și ceva. Metoda clasică: „din proprie dorință”. Niciun ofițer din cadrul CNA-ului n-a avut curajul să-și ia rămas bun la plecare. Nici barem să-i mulțumească pentru efortul și anii de muncă din cadrul CNA-ului.

Oamenii incomozi erau scuipați de sistem.

Gheorghe Erizanu

Până mai ieri trăim într-o țară care avea 3,6 mln de locuitori, dintre care 3,2 mln erau înscriși în registrul alegătorului.

tzara mea avea drumuri bune, prima casă, Arena Chișinău, stabilitate, un buget echilibrat, primari și oficialități care veneau cu mare drag la televiziunea Publika la prima chemare, o televiziune de stat echidistantă și obiectivă, un guvern Filip care a făcut tot posibilul ca să îndeplinească obligațiile pentru deblocarea acordului cu FMI, judecători onești, procurori curajoși, preoți miloși, scriitori care știau ce vor, oameni prosperi de afaceri care erau coțcari, ambasadori care reprezentau cu destoinicie statul, un primar ales al capitalei și un primar interimar al capitalei, marfare pline care brăzdau căile ferate ale lumii cu produse moldovenești, o cafenea „Guguță” și un Ocuppy Guguță.

tzara mea lupta deschis cu Rusia, apăra din prima linie România și Europa. Parcă eram Ștefan cel Mare, creștinul care a apărat creștinătatea de necredincioși.

tzara mea avea analiști politici care decojeau fiecare ceapa degerată și, indubitabil, tot timpul dădeau de Kremlin în miezul cepei.

tzara mea avea foarte multe partide aprige, mari, solide. De stânga, de dreapta, de centru, unioniste, imperialiste. Foarte active pe net. Pe la tv-uri. Acopereau spectrul politic complet.

tzara mea avea și o opoziție. Un bloc Acum. Mâțâțel și plăpând.

tzara mea îl avea pe Plahotniuc și pe Șor. Plahotniuc avea Partidul Democrat și râul, ramul. Șor avea Merișor, Prtidul Șor, Orhei și Milsami.

Astăzi trăiesc într-o țară care are 2,6 mln de locuitori. Ieri am aflat.

E o țară așa de mică, tzara mea!

tzara mea e titlul unei cărți. În lucru la Editura Cartier. Va apărea în seria de autor Tamara Cărăuș.

Gheorghe Erizanu

Cu 16 ani în urmă doi prieteni au terminat Universitatea de Stat din Chișinău.

Unul dintre ei a ales sistemul bancar. A început cu un salariu de patru mii de lei. Astăzi a ajuns șef de sucursală. Are un copil, un apartament cu două camere, o mașină Skoda de 10 ani, câteva credite bancare, care îl stresează în fiecare lună pe data de 10 și pe data de 25.

Celălalt a mers în poliție. A început cu un salariu de sub două mii de lei. Nu a făcut o carieră fulminantă. Este în veriga medie. Are doi copii, trei apartamente și o casă, mașină pentru soție, mașina lui, ambele schimbate în fiecare an, niciun credit bancar, nicio datorie.

Gheorghe Erizanu

Cele mai vândute cărți pentru copii ale lui iunie în Librăriile Cartier:

  1. Albinuța, de Grigore Vieru. Desene de Lică Sainciuc. Editura Cartier
  2. Alfabetul cu povești, de Lică Sainciuc. Editura Cartier
  3. Balada celor cinci motănași, de Ion Druță. Ilustrații de Mihaela Paraschivu. Editura Cartier
  4. Când bunicul era nepot, de Aureliu Busuioc. Editura Cartier
  5. Catrina și Marele Domn-Somn, de Alina Purcaru. Ilustrații de Mihaela Paraschivu. Editura Cartier
  6. Cele mai frumoase flori, de Griogre Vieru. Ilustrații de Oana Ispir. Editura Cartier
  7. Privighetoarea și trandafirul, de Oscar Wilde. Traducere nouă din engleză de Lavinia Braniște. Ilustrații de Anca Smărăndache. Editura Cartier
  8. Puiul de balaur, puiul de zmeu și puiul de om, de Florin Lăzărescu. Ilustrații de Raluca Burcă. Editura Cartier
  9. Povești cu tâlc pentru copii isteți. Editura Arc
  10. Jurnalul unui pusti. Rodrick e cel mai tare, de Jeff Kinney. Editura Arthur
Gheorghe Erizanu

De la topul vânzărilor din mai piața politică din Republica Moldova s-a schimbat radical. Pregătirea lansării cărții lui Armand Goșu, la Librăria din Centru, se făcea într-o atmosferă, când îmi era foarte greu să caut și să găsesc vorbitori. Lansarea a avut loc când democrația nu mai era „sub asediu”. Și vorbitori ar fi fost cu duiumul.

Cele mai vândute cărți ale lui iunie 2019 în Librăriile Cartier:

  1. Democrația sub asediu, de Armand Goșu și Al.Gussi. Editura Corint
  2. A(II)Rh+eu/APA.3D. Poemelnic/Poem (2 vol.), de Emilian Galaicu-Paun. Editura Cartier
  3. Zilele după Oreste, de Vitalie Ciobanu. Editura Humanitas
  4. Grădina de sticlă, de Tatiana Țîbuleac. Editura Cartier
  5. Vara în care mama a avut ochii verzi, de Tatiana Țîbuleac. Editura Cartier
  6. Povestea mea, de Michelle Obama. Editura Litera
  7. Însemnările unui guvernator. Chișinău 1903-1904, de prințul S.D. Urusov. Traducere din rusă de Vsevolod Ciornei. Studiu introductiv și note de Virgil Pâslariuc. Editura Cartier
  8. Singur în fața dragostei, de Aureliu Busuioc. Editura Cartier
  9. Temă pentru acasă, de Nicolae Dabija. Editura pentru Literatură și Artă
  10. Iubi, de Igor Guzun. Editura Urma ta

Gheorghe Erizanu
Politica externă a Uniunii Europene și conflictele post-sovietice, de Nicu Popescu. Traducere din engleză de Alexandru Șiclovan. Editura Cartier, 2013

Aceasta nu este o carte bazată pe cercetări efectuate într-un birou călduros și confortabil.

Nicu Popescu a cutreierat regiunile afectate de conflicte, a luat pulsul procesului intern de elaborare a politicilor de la Bruxelles și a vorbit cu multe persoane care contează în procesul de rezolvare a conflictelor – de la președinţi și mediatori, până la soldaţi și refugiaţi.

Pentru toți luptătorii războiului civil de pe net, care stau în tranșeele facebookului ca justițiari ce aruncă cu sarin patriotic în ministrul Nicu Popescu, un text mai vechi, din 2013, despre carte:

„Toate imperiile, atunci când se destramă, lasă mine cu efect întârziat. Uniunea Sovietică a încercat în Fergana, în Lituania, în Kazahstan, la Narva, Estonia, în Crimeea, Ucraina. Dar a reuşit în Transnistria, în Karabahul de Munte, în Osetia de Sud şi în Abhazia.

Nicu Popescu trece în revistă aceste patru conflicte şi implicarea Uniunii Europene în soluţionarea lor. De ce Uniunea Europeană ar trebui să se implice? Deoarece, după cum îi spunea pe timpuri un bătrân politician german tânărului diplomat Igor Corman, Europa are nevoie de ţări stabile şi prospere la frontierele sale.

Cum se implică Uniunea Europeană?

Nicu Popescu vede 5 modalităţi de management al conflictelor.

1.    Instituţiile UE se pot implica mai activ în politica externă nesemnificativă. în politica mare, atribuţiile politice externe rămân la discreţia statelor.

2.    Instituţiile UE se implică în „aspecte necontroversate şi ferite de riscuri ale managementului conflictelor”.

3.    Instituţiile UE caută să se implice în conflicte printr-o strategie de „dozaj”, prin „măsuri de mică intensitate”, care pot deveni cu timpul „pachete politice substanţiale”.

4.    Atunci când instituţiile UE încearcă să se implice în politica la nivel înalt fără mandatul statelor membre, ultimele vor încerca să contracareze această implicare.

5. Actorii externi (din afara Uniunii Europene) „pot afecta procesul european de luare a deciziilor” prin lobby-ul făcut pe lângă statele membre ale UE.

Dorinţa lui Henry Kissinger de a apela la un singur telefon pentru a afla poziţia Europei vizavi de politica externă rămâne încă un vis. Şi Catherine Ashton, nediplomatic vorbind, ştie asta. ”

Tirajul cărții a fost epuizat. Conflictele au rămas. Nicu Popescu din expert și observator a devenit actor activ. Probabil, e patriotic să rămânem cu această Transnistrie plină de contrabandă, arme, muniție, criptovalută și unul dumnezeu mai știe ce e acolo, care oricând poate exploda. Și peste Republica Moldova, și peste Ucraina, care la început nu prea s-a ostenit cu Transnistria.

Pentru Nicu Popescu e patriotic să găsească o soluție a fantomei transnistrene. Face parte din fișa de post.

Gheorghe Erizanu

Acu o lună, Roland Vieru a rezervat niște cărți cu ilustrațiile lui Igor Vieru. I-a zis librarei că va trece mai târziu să le ia.

Roland Vieru

Ieri, după masă, Roland Vieru a murit.

Înmormântarea va fi miercuri, la Cernoleuca. În cimitirul unde este înmormântat și tatăl său, Igor Vieru.

Gheorghe Erizanu

Câteva bocitoare internautice, care și-au acoperit rușinea și simbria propagandistică din ultimii ani cu kilturi pro-europeni și unioniste, trâmbițează transnistrizarea Republicii Moldova și juisează de la găselnița „Alianța Kozak”. Conspirațiile pot face volumul doi din Cimitirul din Praga. Se face din nou numărătoarea de frați. Se caută scopurile ascunse ale Rusiei. Și se dă cu maiul în premierul Maia Sandu și cu votul în vicepremierul Andrei Năstase.

Dacă ieșim din Câmpia Borges, atunci realitatea din Republica Moldova e simplă.

  1. Republica Moldova e un stat capturat. Capturarea lui a început în perioada regimului Voronin. Când instituțiile statului executau comenzi de partid și nu își îndeplineau misiunile directe, când majoritatea funcționarilor, mai ales din provincie, erau obligați să intre în partidul de guvernământ ca să-și păstreze locul de muncă. Comenzile mari de partid erau răsplătite cu mici permisiuni de golan ale organelor de forță, ale judecătorilor, ale funcționarilor. Guvernele succesoare au preluat metodele. Iar PD-ul le-a desăvârșit.
  2. Interesul Rusiei a fost debarcarea lui Plahotniuc. Speranțele și investițiile Kremlinului în socialiști erau neutralizate de stăpânul Republicii Moldova. Politica de pedepsire a trădătorilor e prioritară și exemplară în Rusia lui Putin. Plahotniuc le-a tras țeapă rușilor în câteva momente importante. Nu din patriotism moldovenesc sau românism, ci ca să-și întărească propria poziție și să devină unicul și ultimul stăpân al Republicii Moldova.
  3. Prin declarațiile din ultima noapte de la sediul PD ale lui Dodon în fața lui Iaralov, Plahotniuc și camera video, Dodon l-a pus într-o situație penibilă pe Putin.
  4. Dacă nu erau acele declarații bengoase ale președintelui Dodon (cu 600 de mii de dolari lunar, cu intrarea la Putin a lui Plahotniuc), atunci situația ar fi fost simplă pentru Kremlin: băgăm în socialiști dublu, îi facem zepelini, dacă vreți, ca la următoarele alegeri victoria komuniștilor din 2001 să pară insignifiantă față de victoria socialiștilor de la următoarele alegeri. Scenariul poate fi realizat prin Greceanâi, lăsându-l din brațele Kremlinului pe Dodon. Ca o versiune de rezervă.
  5. Votul pentru Rusia al lui Andrei Năstase la APCE a fost o greșeală. Chiar dacă cu o lună mai devreme ministrul moldovean de externe din guvernul democrat a dat același vot pentru revenirea Rusiei în APCE. Dar ar fi o greșeală mult mai mare dacă Andrei Năstase se va crampona să dreagă această eroare, pierzând efort și timp, fără a acționa pe direcțiile extrem de importante și misiunea pe care o are ca ministru de Interne.

Istoria nu se face cu dacă. Guvernul Sandu a oferit o speranță cetățenilor Republicii Moldova. Atât. E o speranță prin care am mai trecut. În 1989. Apoi am pierdut-o. În aprilie 2009. Apoi am pierdut-o. Și o avem acum, în iunie 2019. E speranța că sistemul de valori va fi făcut fără șmecheri. Pe bune. Pe merite.

Sunt momente extrem de complicate. Timpul e scurt. Demontarea sistemului șmecherilor și escrocilor trebuie să ajungă din Piața Marii Adunări Naționale nr.1 până la mătușa Varvara din Larga Lipcanilor. Mai ales că bocitoarele plâng în cor, în hohote și la microfoane geopolitice. Iar iacobinii, pe cealaltă parte, cer scoaterea în afara legii a democraților. Istoria ar putea să ne joace o fiestă. Pentru salvarea democrației am putea avea nevoie de PD. Poate mai repede decât am vrea. Marii apărători ai drepturilor omului, justițiarii, strigă că metodele Sandu sunt bolșevice. Și intră în sfânta sfinților, în judecători, în procurori, cu cereri clare de a demisiona.

Rușii nu cred că Guvernul Maia Sandu va rezista și va face față tuturor problemelor care s-au acumulat. Iar pariul Kremlinului este susținut de bocitoarele cu kilt. Care, șmecherește, o fac pe băieții buni. Buni români. Buni europeni. Buni geopoliticieni.

Iar sub kilt e curul gol. Și e tatuat: Ne zabudu mati rodnuiu.

Gheorghe Erizanu