8 august 2008. La deschiderea Olimpiadei din Pekin Putin i-a spus lui Bush: „S-a început războiul”.  Sau poate: „Am început războiul”. Probleme de traducere. Bush a crezut că e vorba de conflictul ruso-georgian. Factorii de decizie americani au discutat despre posibilitățile de implicare. Inclusiv și cele militare. Până la urmă au decis să trimită ajutoare umanitare cu avioane militare. Rușii au înțeles gestul. Dar americanii n-au înțeles spusele cehoviene ale lui Putin. Războiul era declanșat în altă parte.

Rușii și chinezii au pus la cale retragerea masivă a hârtiilor de valoare și acțiunilor pe care le dețineau în companiile ipotecare americane. Erau vizate Fannie Mae și Freddie Mac. Falimentul băncii Lehman Brothers și începutul calendaristic al crizei a fost fixat pe 14 septembrie. Rușii neagă pe toate căile metafora putiniană. Dar Bloomberg vorbește despre 65,6 miliarde de dolari ai Rusiei în hârtiile de valoare ale companiilor ipotecare americane la începutul anului 2008. În toamna lui 2008 rușii n-au pomenit niciodată despre posibilitatea de recuperare a acestor bani în negocierile ruso-americane. Banii erau deja retrași. Iar Putin era foarte jovial și bine dispus. În toamna lui 2008.

Așa spun cărțile. „On the Brink” de Henry M.Paulson, Jr.

„Punct și de la Capăt”: Vasile Botnaru în dialog cu regizorul Viorel Mardare și Gheorghe Erizanu, directorul editurii Cartier.

Vasile Botnaru: Astăzi vom vorbi despre libertate. Chiar dacă vom aborda o accepţiune mai specifică, oricum rămânem în albia ce-i fascina pe marii gânditori, care nu au ostenit să-i descopere faţete. Iată una: „Libertatea înseamnă Răspundere. Iată de ce majoritatea oamenilor se feresc de ea”, a concluzionat scriitorul irlandez George Bernard Shaw.

Mircea Eliade a ajuns la concluzia că: „A fi liber înseamnă, înainte de toate, a fi responsabil faţă de tine însuţi. Eşti liber – adica eşti responsabil de viaţa ta: o poţi pierde, sau o poţi crea, devii automat şi ratat, sau un om viu şi întreg”.

Lucian Blaga a intervenit cu următoarea nuanţare: „Nu libertatea contează, ci conştiinţa libertăţii. Care se poate produce, chiar şi dacă nu există libertate”.

Şi o ultimă cugetare, semnată de scriitorul francez Gilbert Cesbron: „Libertatea nu consta într-atât în a face ceea ce vă place, cât în a suporta ca ceilalţi să facă şi să spună ceea ce le place lor, chiar dacă consideraţi că este fals, stupid sau periculos”. Deci, astăzi vorbim despre libertatea oferită de Internet. Citește articolul în întregime »

Dumnezeu l-a avut în cătare. O carieră excelentă. Un destin fericit. Îi avea pe cei mai buni generali. Avea o armată de 13 mii de soldați. Și o iubea pe Josephine. Era 9 februarie 1799. Începea expediția lui Napoleon Bonaparte în Siria. Avea planuri mari.

Mergea în fruntea armatei. Alături de bunul său prieten, generalul Andoche Junot. Acesta i-a spus că Josephine, soția sa iubitoare, îl înșală la Paris.

De atunci nimic n-a mai mers pentru Bonaparte. Nici victoriile. Nici funcțiile. Nici guvernările. Nici iubirile. Iar cel mai bun prieten al său, generalul Andoche Junot, niciodată n-a ajuns mareșal printre numeroșii mareșali bonapartiști.

Așa spun cărțile. „Napoleon Bonaparte” de Albert Manfred. Editura Vita Nova.

„Da, am scris și în engleză. Vroiam să văd dacă îmi iese. Mi-am dat seama că limba engleză este o limbă foarte perfidă. Toată lumea o învață și o vorbește, numai că, după ce știi o mie sau două de cuvinte și crezi că ești stăpânitor de engleză, că te descurci, îți dai seama că există niște niveluri ale slangului, ale argoului, pe care, dacă nu ești născut în zona respectivă, îți vine greu să ți le însușești. Limba franceză nu are aceste straturi succesive de argou pentru fiecare pătură socială, pentru fiecare tip social.” (Matei Vișniec într-un interviu pentru Dacia literară din ianuarie 2010).

Puteți vedea cât e de perfidă limba română în Nekrotitanium de Planeta Moldova. De azi începe a intra în librăriile bune.

A murit Ruth Lilly. Avea 93 de ani. Era americancă. Era ultima moștenitoare a unui gigant farmaceutic. A donat o sută de milioane de dolari unei obscure reviste de poezie. Care astăzi este un titlu de referință. „Poetry”. Revistă care a refuzat să publice în anii 30 poetul Ruth Lilly.

Dumnezeu să odihnească milionarii fericiți și poeții nenăscuți.

Două mituri despre vodca rusească.

1. Este produs național rusesc.

Fals. Pentru prima dată termenul de vodcă, în sensul actual al noțiunii, a fost utilizat în 1936. Atunci a fost aprobat al doilea GOST (biroul de standartizare sovietic) pentru băuturile tari. Până atunci se utiliza termenul „vin din pâine”. Iar pînă la 1 ianuarie 1895, când a fost introdus monopolul statului rusesc asupra băuturilor alcoolice, vodca se numea „polugar” și avea o altă tehnologie de producere.

2. Mendeleev este autorul actualei tehnologii de producere a vodcăi.

Fals. Mendeleev n-a avut nicio atribuție la elaborarea actualei tehnologii a băuturii. Mitul a fost promovat de ideologii sovietici în anii 70 ai secolului trecut.

E vorba de cea mai documentată biografie a vodcăi: „Polugar. Vodka, kotoruiu mî potereali (Polugar. Vodca pe care am pierdut-o)” de Boris Rodionov, Editura Zebra E, 2009.

Cel mai frumos imn al vodcăi: „Moscova – Petușki” de Venecika Erofeev, apărută în traducerea lui Emil Iordache la Cartier. Poate o mai găsiți prin librării. Iar actorii germani, care au montat poemul „Moscova – Petușki” la un teatru din Frankfurt s-au îmbătat criță în timpul spectacolului. Cu vodcă.

Asta-i istoria băuturii naționale rusești, care poate fi produsă doar în condiții industriale. Datorită unui mecanism inventat de scoțieni.

Așa spun cărțile.

După ani galactici de negocieri, după înălțarea și căderea a numeroase imperii, planete și steluțe, Planeta Moldova (în administrația voievodală a lui Mitoș Micleușanu și Florin Braghiș) va apărea luni, 1 februarie 2010, cu romanul cyberpunk moldovenesc „Nekrotitanium”. Această carte stelară a Planetei Moldova este ilustrată de Roman Tolici.

Gheorghe Erizanu, Vitalie Coroban, Em.Galaicu-Păun, Inga Druță, Roman Tolici, Florin Braghiș, Mitoș Micleușanu oftează ușurați. Poate cu excepția ultimului nominalizat. În lume intră Grișa Rotaru, Ion Gavriliuc, Serafima Cozonac, Vitea Gaigăr, Bulbuc, Trosnet și toată „șobla” din cele 666 de exemplare. Sunt deosebiți de periculoși. Sunt proști. Sunt cruzi. Sunt off-bestiali. Sunt inventivi. Dar sunt ai noștri. Îi poți avea la prețul de 113 MDL sau 31 RON. Cu excepția librăriilor bune, unde prețul va fi cu o reducere de 15 la sută.

La Chișinău lansarea va fi pe 11 februarie. Și cartea lansată va arăta așa:

„suspendam tiparul si facem 666 de coperti separate pentru fiecare exemplar,

dintre care 13 le imbracam in blana de lup şi alte 13 in pene de corb.

inca 13 exemplare le ungem cu smoala!

in librarii, facem 13 sicrie cu rafturi si 13 sperietori vopsite in rosu, cu cate 2 exemplare infipte in carligele de la maini !

apoi invitam 13 preoti protestanti la lansare si rupem gura targului!

 in final, ardem cartile si lasam un singur exemplar, in pene de corb, pe care il licitam incepand de la 666 de lire sterline!

hai noroc si sa iasa cu bafta!” (Din planul secret al Planetei Moldova).

Bine-ai venit, Serafimă Cozonac, Grișa Rotaru, Ion Gavriliuc, Vitea Gaigăr, Bulbuc, Trosnet!

Eu mă duc.

Începe cu „î” din „i”. Și îmbătrânește cu „â” din „a”. Limba. Română.

La Chișinău ninge frumos. Cu „â” din „a”. Peste Băsescu și peste Basarabia.

Nu vreau să comentez nimic. Să ningă.

Comisiei de elaborare a Constituției Republicii Moldova

Cerere

Subsemnata, limba moldovenească din articolul 13 al actualei Constituții a Republicii Moldova, rog respectuos să fiu eliminată din actuala și din viitoarea constituție. Voi rămâne cuminte cu numele de limba română doar în Declarația de Independență și în Legea de funcționare a limbilor.

Motivul: sunt obosită să dezbin, eu, cea care ar fi trebuit să unesc; sunt obosită să mă simt ciocârlie și să fiu numită cioară; sunt obosită de acest număr 13. Pur și simplu, sunt obosită și vreau să plec din Constituție, indiferent dacă mă veți numi limbă moldovenească, limbă română, limbă moldovenească (română), limbă cu ”î” din „i” sau limbă cu „â” din „a”, limbă de stat, limbă oficială, limbă maternă. Iubiți-Vă. Sunt foarte obosită.

Semnez cu numele meu adevărat, Limba Română